Prelucrare foto cu buget redus

După cum puteți vedea, dam ăsta e pe val astăzi. Am pus muzică de pe aifon, prin airplay, la boxe. Muzică electronică! Ce mai, o nebunie! Revin. Când ți-ai luat un echipament foto, mai ales începător fiind, probabil ți s-a cam dus bugetul. Cu toate astea, vrei să prelucrezi fotografii, poate vrei să-ți faci un portofoliu, poate vrei să intri încet în stock photography, desigur, fără să te faci pirat. Fii fără grijă, dam ăsta te ajută.

Ai nevoie de un calculator – desktop sau laptop. Poate unul nou, poate unul mai vechi, tu știi. Poți începe cu economia chiar de la sistemul de operare: în loc de Windows ai putea alege Mac OS sau Linux. Dacă cumperi un calculator nou, Windows te va costa cam 100 de euro, indiferent că sunt sau nu incluși în preț.

Am zis Mac OS pentru că acum îl poți instala și pe un PC, OSX Yosemite fiind gratuit. Afacerea se numește Hackintosh și nu e chiar ilegal, mai degrabă imoral. Nu e ușor, dar e realizabil. Dacă nu te pricepi la chestiile astea, probabil că îți va fi greu, totuși. Greu, dar e o variantă.

Linux. Eh, am tot zis eu chestii despre experiența mea cu Linux (1, 2, 3, 4, 5), dar e un sistem de operare gratuit și stabil. Cu puțin interes poți rula așa ceva fără prea multe probleme.

Să trecem la software. Dacă ai un Canon sau un Nikon, poți începe cu softul oferit gratuit de Canon, sau omologul Nikon. Din câte știu DPP (Canon) cere un număr de serie la download, deci trebuie să ai un aparat Canon, dar probabil poți face rost de acest kit și din alte părți. Desigur, impedimentul este aici sistemul de operare: pe Windows și Mac OS merg, pe Linux nu.

Ajungem astfel la Gimp. Ei bine, Gimp merge pe toate trei sistemele de operare și, la prima vedere, pare un Photoshop gratuit.

În screenshot-ul de mai sus e varianta pentru Mac OS, dar arată la fel și pentru restul. Comenzile sunt aranjate altfel și meniurile diferă puțin, dar funcțiile de bază rămân și sunt surprinzător de ușor de folosit. Prelucrarea mea de bază înseamnă luminozitate, contrast, umbre și iluminare de fundal, claritate și saturația culorilor – pe lângă crop și alte funcții de corecție de cadrului. Uneori folosesc și conversii alb-negru, foarte ușor de obținut în Photoshop prin comanda dedicată. Merge și aici, arată bine, dar ai mai puține setări.

Simularea acelor filtre colorate în schimb, poate face diferența în unele cazuri. După ce termin cu aceste corecții de bază, cel puțin pentru web, urmează claritatea și scalarea. La claritate simpla aplicare a comenzii unsharp mask a oferit rezultate satisfăcătoare, deși există tehnici avansate chiar și pentru Gimp – am încercat, n-am avut răbdare.

 

Merge relativ ușor și scalarea.

În Photoshop există meniul actions, adică posibilitatea memorării unei serii de comenzi. Poți descărca asemenea seturi de acțiuni care includ atât corecția clarității cât și scalarea imaginilor – lucru fantastic din punct de vedere al productivității. Cu toate astea, pentru imagini de înaltă rezoluție, probabil că e bine să eviți asta, mai ales dacă acel cadru trebuie să respecte o serie de rigori.

 

Sună bine, nu? practic un Photoshop gratuit, nu? Ei bine, nu chiar. De fapt aici trebuie să muncești mai mult pentru același rezultat. Corecțiile nu sunt atât de fine, valorile sunt mai greu de intuit, funcțiile pentru temperatura culorii nu există implicit. Comanda shadow/highlight din Photoshop aici lipsește – lucru important pentru mine din cauza paletei mai scurte a contrastelor la aparatele digitale (dynamic range).

Există plugin extern pentru așa ceva, nu știu însă dacă e ușor de folosit sau nu. De asemenea nu oferă nativ prelucrarea fișierelor .RAW, fiind necesar un progrămel instalat ca plugin sau separat (nu vă fie frică, nu e cu ozeneuri, e ceva normal). Asta se poate rezolva cu programele oferite de Canon sau Nikon, dar numai pe Windows sau Mac OS.

Concluzii. Gimp e un soft foarte bun, mai ales că e gratuit. Poți face multe cu el, dar trebuie să pui puțin umărul. E bun pentru cei ce sunt la început, pentru cei ce nu își câștigă pâinea din fotografie și pentru entuziaști. Vei învăța multe folosindu-ul, permite utilizarea layerelor sau măștilor, există tot felul de plugin-uri și își oferă ocazia să-ți creezi propriul stil de prelucrare. Folosit alături de programele native ale aparatelor poate atinge un nivel profesional. Faptul că merge și pe Linux îl face, după părerea mea, o variantă ieftină și din cauza calculatorului, care poate fi mai vechi.

De recomandat? DA. Eu îl am instalat de ceva timp și sunt hotărât să-i ofer o șansă. Probabil testul va fi la trimiterea unei fotografii de înaltă rezoluție unei publicații – atât timpul necesar prelucrării cât și rezultatul final. Sunt sigur că sunt și alte variante de softuri, unele care costă bani, dar nu mulți, sau altele gratuite care sunt suficiente pentru un amator, dar Gimp merită cu siguranță o șansă. Vă las cu două cadre prelucrare în Gimp – celelalte variante le găsiți aici și aici.

Social media – manifest pentru normalitate

De când cu atâția specialiști, acest mediu social a devenit extrem de trist. Bine, rețelele de socializare nu sunt triste ele, de felul lor, doar că acești specialiști blogosferici aleg să omoare acel ”fun” în jurul căruia totul a fost construit. De ceva timp am tot văzut pe bloguri săgeți aruncate spre facebook și oamenii de acolo, e criticat intens comportamentul majorității, totul e numit ”românism” și, mai comic, cum că nu este conținut de calitate. Gen oamenii normali care zac acolo, și/sau socializează, trebuie să distreze ochiul sau urechea blogărului. Nu mă interesează subiectul în mod deosebit, dar nu vă puteți închipui câte discuții am văzut unde, oameni aparent inteligenți, expun niște idei tâmpite. Astfel, eu, dam ăsta, am zis să vă îndemn pe voi, oamenii normali, să folosiți normal rețelele de socializare. Adică profilul/pagina/cântecul/vlogo-blogul să vă reprezinte – buni/răi, deștepți/proști, așa cum sunteți.

Acum, în lumea reală, milioanele de români pe facebook socializează. Da, poze cu pisici, poze la Starbucks, poze la Praga, ultimul hit al lui Conectăr, peterecerea Mariei Cârneci, Ponta președinte. Etcetera. Din păcate, mulți au lansat ideea că pagina de facebook, de exemplu, ar trebui să arate într-un fel. Nu e bine să ai poze cu tine în bikini (indiferent dacă ești o ea sau un el), nu-i bine să fii cu berea în mână, ești enervant dacă pui poze cu plodul, ești penibil dacă ai și mireasa în poza de profil, cine dracu’ te crezi să te lauzi cu vancanța din Maiorca, bine că ești tu fițos că ești toată ziua la mall. De ce? Dacă tu numai ce ai scos un copchil, și ești numai în jurul lui, de ce să nu pui aia? E mai bine să pară că în timpul ăla tu citeai despre teoria stringurilor?

Asta cu aliniat. Vrei să te angajezi la o bancă (mare bă, de-aia de e la TV) și se uită HR acount senior superior officer manager la tine pă facebook și te vede gol și cu berea în mână? A, și ți se mai spune și Bizonu’? …și nu dă bine? Păi scuză-mă, dar dacă așa socializezi tu nu înseamnă că ești prost, dar poate că locul tău nu e la acea bancă – ținuta și cerințele de acolo te-ar constrânge. Și nu, nu glumesc. Când te duci cu prietenii la cârciumă, nu le spui pe unde ai mai umblat, ce telefon ți-ai luat, ce banc ai citit sau cum ți-a sărit mâța prin casă? de ce n-ai face tot asta și pe facebook? A, pentru că nu vrei să pari așa. Mai bine ne mințim, mai bine socializăm atât de fad, încât trebuie să răsară blogării să spună că degeaba pui tu poze cu Ibița, că tot la Costinești mergi. Degeaba te-ai pozat cu un Ferarri, că tu tot logan ai. Păi nu? să nu fim nici sinceri, nici amuzanți.

Culmea, se plâng blogării creatori de conținut. Pe lângă că ei pe facebook pun link-uri cu articolele lor (e pentru trafic și brend, maică) se miră că de fapt din mia lor de preteni nu-i distrează nimeni. Da’ ăia cu 3 mii de prieteni? ăia chiar îi cunosc pe ăia 3 mii de oameni? dacă nu de ce-s prieteni, ă? Dă-le unfriend ălora care se uită la antena 1! na! inculții dracului! Păi nu de-aia îi ai doar pe facebook? că sunt doar cunoștințe? că vrei să știi ce mai fac uneori? nu de-aia nu ieși numai cu ei la bere, că nu suporți când vorbesc de antena 1?!

Dacă vrei să-i zbori de acolo, zboară-i, dar lumea n-are de ce să fabrice ceva de calitate pe facebook, pentru că nu ăsta e scopul rețelei de socializare. Stați să vedeți la ce conduce îngustimea experților. Deci socializarea asta a ajuns crucială pentru viața ta profesională (se uită ăla care te angajează), comunici cu brendurile, brendul creează conținut, ca tu să dai like și să crești brendul (?!) și daaaaaaaaaaaa, să cumperi produsul, dar haiosul a fost scos din schemă. Deci și prin urmare, se irită unul pe altul. Urmăriți-mă.

Deci Nebuloasa zice de Vodafon. Chestii. Sare nu știu cine că cum, că de ce (o fi campanie?!), că nu mai bine așa și pe dincolo. Nebuloasa zice și ea că ce, să dea, mă, unfriend! ce-l doare pe el de ce fac eu?!

Păi dacă numai brend, comunicare și PR e totul, așa percep și ăia din jur. Înțeleg și ei ce pot, reacționează în consecință. Ce facem în continuare? spunem că strugurii sunt acri (cum mama dracului se aplică asta aici, nu știu), nu vă crizați că e cu reclamă, că blogărul se identifică oricum cu produsul la care face reclamă (de ce? nu poți recomanda ceva doar în baza unei păreri?!) și că, brutal spus, ignorați-i pe ăia cu părerile, că oricum nu contează. Ceva de genul ”eu știu mai bine, deși n-am spus-o, și nu suport să aud de la tine că știi tu mai bine”.

Eu unul mă întreb de ce ai pune pe facebook că te-a mulțumit Vodafon cu nu știu ce. Adică, probabil că ești client și dai bani, deci nu e ca și cum ăla trăiește pentru a-ți face ție pe plac. Bine, dacă vrei să urli că ți-a făcut, urlă, dar nu uita că până acum urlatul ăla era comunicare și PR. Așa că, la final, un îndemn pentru voi: lăsați paginile alea să vă reprezinte. Dacă sunteți proști, asta e, oamenii din jurul vostru vă plac așa. Mai bine așa decât să fiți ipocriți, cinici și falși. Oricine vă urmărește vede că sunteți oameni și va aprecia calitățile – toți aveți așa ceva. Hei, ei fi tu în curul gol pe facebook, dar probabil că e un cur care și-a câștigat locul în cronologie.

Am scris prea mult cu ”dracu’” așa-i? Stați așa să caut o poză-două să vă îndulcesc sufletul. Am găsit, dar sunt slabe – acum știu de ce nu le-am pus încă. Na, tot or fi mai bune decât articolul.

 

 

Așa, pentru posteritate

[…] Au facut un brand din amenzile pentru mizerie si marlanie. […] 

n-am link pentru stimabil, dar aici am văzut. Cei ce au făcut sunt Singapore. Comentariile sunt de prisos.

 

Voi din ce ați făcut brend?!

De început de an

În primul rând, să vă spun LîMîA! Nu știu voi ăștia tinerii, dar mie mi-a luat jumate de an să mă prind ce e asta. Na, luați-o și voi. Mă gândeam să fac din postul ăsta un text cu ce-mi doresc eu de la blogul ăsta (sau el de la mine) în 2015. Da, am văzut că acuma e wishlist, gata cu rezoluțiile, așa că am zis hai și io.

Blogosfera

E încă un loc trist. De ce spun că e trist? pentru că lupta nu e pentru a oferi ceva de calitate, ci de a ”face să fie bine”. Îți dai seama cât de fad e totul când vezi camapanii cu telefoane mobile în teste, cu articole slabe, cu concursuri ce au ca premii telefoane mobile oferite de taxi nu știu care. E clar, anumite lucruri nu au ce căuta pe bloguri, iar cele ce au ce căuta ocupă prea mult timp. Orice idee interesantă se transformă în proiect cu și despre blogări, lucru care suprimă tot farmecul. Rețelele de socializare sunt locul de promovare al blogurilor și al firmelor care se vor brenduri, criticați fiind, culmea, cei ce le folosesc pentru a socializa. Păi nu, cum să pui poze cu prăjitura și cafeaua, că aia nu interesează pe nimeni. Mai bine îți pune Groparu link la blogul lui, că sigur aia e fain. Ie fain, am vrut să zic. Prin urmare, dam ăsta nu face parte din blogosferă. Nu că blogul ăsta nu e un loc trist, că uneori e, doar că aleg alte practici – alea neprofesioniste, maică.

Pasiunea

O știți p-aia cu ”scrie din pasiune”? na, nu există așa ceva. Când scrii din pasiune oferi o scriere, nu un blog cu toate prostiile. O scriere cu o oarecare valoare aparține unui gen, are un scop, are cap și coadă – advertorialele mai greu. E ca și cum ai fi pasionat de fotografie, dai câte un link către cursuri de fotografie, dar tu faci poze cu telefonul. Unele nu sunt rele, dar e vorba de instantaneu, nu de o pasiune aplicată. Deci și prin urmare dam ăsta nu scrie din pasiune. Fotografia e pasiunea care a declanșat nevoia de blog, iar blogul e un spațiu pe care pun în principiu poze. Că așa vreau eu.

Profesionalism

La fel de mult ca și până acum. Nu fac pagină de facebook, nu pun link-uri pă tuităr, nu mă fac blogăr profesionist. De-aia. Așa vreau eu să fiu mai amuzant și să pun niște poze pentru popor. De-aia.

Ce urmează

Mai multe poze ca anul trecut, sper. Asta e, n-am prea ajuns niciunde anul trecut din motive de alte preocupări. Au fost ani cu poze mai multe, ani cu poze mai puține. În fond, același blog spălăcit urmează și anul ăsta. Abia aștept vara, să fac iar poze de pe geam, na! A, stați așa! O să pun majoritatea pozelor la rezoluție mai mare. Cu cât să fură mai al dracu’ dă pă bloguri, cu atât mai multe pune dam ăsta. Las’ să fie. Vreau să spun că la punctul precedent erau exact 500 de cuvinte – mi s-a părut demn de notat.

Pe lângă poze ar mai fi și lucruri de povestit, adică treburi luate în teste, gen mersul pe bicicletă. Una, alta, ce și cum, câte o părere, poate ajută pe cineva. A, și mai puțină heituială! acum na, nu că e dam ăsta mai bun la suflet, dar subiectele de heituială sunt multe și subțiri, adică fără profunzime. Nu mai sunt lucruri ce merită explicate, lucruri care să merite corectate. Fiecare trântește câte o tâmpenie pe blog, de nici n-are rost să-l contrazici. Erau pe țeavă 2 articole, unul despre scris și citit, altul despre ecologisme. Era atât de tare articolul ăla cu scrisul și cititul încât voiam să-i iau interviu Duniei; a, și probabil le heituiam pe Oana și pe Tonomata (am vrut să fiu măgar și să nu dau link către ele dar laaaasă, să le vină juma’ de unic și de la mine, că dam ăsta e generos de fel). Na, n-a fost să fie. Bine. Pun 2-3 poze, așa de început de an? din păcate pentru voi, sunt la fel de slabe ca articolul, dar uitați-vă la ele, că sunt de sezon, cu zăpadă, puțin cer albastru, așa ca un advertorial scris din suflet – nu te încălzește dar e muncit.