Month: April 2010

pagina noua: “despre”

Desi am blogul de cativa ani, ma consider “in blogosfera” de putin timp. Am citit si eu destul bloguri si inca citesc. De cate ori nimeresc pe un blog nou pentru mine, cu texte interminabile si diverse citate, incerc sa aflu ce urmareste autorul acelui blog. Daca sunt interesat de ideile, abordarea sau obiectivul acelui blog, continui sa rasfoiesc. Altfel, consider timpul necesar cititului peste randuri ca fiind irosit.

Acea pagina “despre” e valorificata in mai multe feluri de tinerii bloggeri. Unii scriu un milion de lucruri care ii fascineaza pe lumea asta, altii cauta o despcriere pompoasa despre sufletul lor pur, altii o sterg fara sa-i dea o sansa; mai putini dintre ei aleg sa formuleze totusi cateva fraze prin care sa sugereze ce incearca ei sa faca prin acel blog. Un exemplu negativ, care te descurajeaza inca de la inceput. Nu stii ce vrea sau ce si-ar dori sa faca. Sec si inexpresiv.

Acestea fiind spuse, am decis sa-mi dotez si eu umilul si nepopularul blog aici de fata cu una pagina despre. Sper ca acele randuri sa nu iroseasca timpul cititorilor si sa-i intoarca din drum pe cei care cauta altceva.

Actualizare:  Colega cu blogul mai sus mentionat a completat cu o pagina despre in care spune chiar si asl. Frumos din partea ei.

Advertisements

Take it back

Her love rains down on me easy as the breeze
I listen to her breathing it sounds like the waves on the sea
I was thinking all about her, burning with rage and desire
We were spinning into darkness; the earth was on fire

She could take it back, she might take it back someday

So I spy on her, I lie to her, I make promises I cannot keep
Then I hear her laughter rising, rising from the deep
And I make her prove her love for me, I take all that I can take
And I push her to the limit to see if she will break

She might take it back, she could take it back some day

Now I have seen the warnings, screaming from all sides
It’s easy to ignore them and G-d knows I’ve tried
All this temptation, it turned my faith to lies
Until I couldn’t see the danger or hear the rising tide

She can take it back, she will take it back some day
She can take it back, she will take it back some day
She can take it back, she will take it back some day

Paralela 45

Un loc frumos, cochet, linistit si racoros. Daca se mai spune ca ar conta drumul, nu neaparat destinatia, acest locsor animat de cascade si torenti e o incununare a unui drum linistitor si meandrat. E un mic popas care nu trebuie ratat, intr-o zona cu mult prea multe povesti. De cand am pasit prima oara acolo, aproximativ acum 18 ani, imi tot doresc sa revin si sa surprind oarecum “glasul” acelor cascade. Am avut ocazia anul acesta si anul trecut si asta a iesit. Se putea si mai bine. Poate data viitoare. Chiar daca imi privesc cadrele cu putin scepticism, a fost o zi frumoasa cu amintiri si viitoare amintiri, care conteaza mult mai mult.

Ghidul fotoreporterului roman de ocazie. Eseu fotografic.

De ceva timp incerc sa-mi fac curaj sa scriu un articol despre fotoreportaje si putin despre eseul fotografic. E un fenomen care ia amploare in Romania, bucurandu-se de succes mai ales in randurile tinerilor. Cluburile prospera, tinerii incearca tot felul de lucruri noi, cauta originalitatea si se lauda cu realizarile pe unde pot: mall-uri, baruri si alte lacase de cult precum acestea 2. Din pacate atitudinea multora dintre ei lasa de dorit, astfel ca locul potrivit pentru unele din lucrarile lor ar fi pubela din fata blocului. Dar sa nu generalizam. Mai exact cum ajungi un astfel de fotoreporter? Adica pasionat de fotografie…dar unu’ de-asta care surprinde dramatismul lumii domle, nu unul oarecare. Raspunsul e: in 2 etape:

1.  Initierea

Ai implinit recent 18 ani, esti major, te consideri adult si ai realizat ca ai un aparat compact pe undeva prin camera. Da, e acelasi cu care faci poze prin excursii. Te gandesti ca lumea e expresiva de felul ei si ca daca ai aduce si tu putina originalitate, ar cadea pe spate multi. Deci si prin urmare, ai luat aparatul in mana si ai inceut sa te plimbi prin oras, cautand lumina buna si cadre revelatoare.

Nu am spus nimic despre partea tehnica. Pentru ca nu e nevoie. Aparatul acela are un buton mai mare decat celelalte cu ajutorul caruia poti face poze. In plus, e important ce fotografiezi, nu faptul ca nu stii sa folosesti acel aparat. Dupa plimbari si aventuri prin cartiere marginase, ai obtinut initierea si primele cadre publicate in slabele noastre reviste de fotografie.

2.  Atingerea rangului de fotoreporter amator

A trecut ceva timp de cand ai inceput sa cutreieri coclaurile din metropola in care traiesti, a venit si ziua ta si e timpul sa faci pasul cel mare: cumperi un DSLR. Unul mai maruntel, pentru ca atat iti permiti la varsta asta. Ai si gasit un chilipir, adica un aparat care mai are si un obiectiv atasat – ai observat ca se numeste kit ansamblul acesta. Acum poti merge pe strazi cu un aer de fotograf si poti fotografia cu viteza de 3 cadre miscate pe secunda tot ce pana atunci nu puteai. Inca nu ai aflat la ce folosesc acele setari cu care insista aparatul la fiecare cadru, parca de ISO ai auzit, dar nu e asa important. Timpul de expunere e un timp oarecare…ar putea fi chiar timpul tau liber. Acum esti la un alt nivel, poti intra in cluburile fotografice pentru a dezbate problemele de etica si iti poti pune un watermark pe cadre. Nu de alta dar multi ti-ar fura capodoperele cu scopul de a le publica pe diverse site-uri de specialitate.

Daca crezi ca nu ai trecut prin aceste etape cruciale dezvoltarii tale ca fotoreporter, am conceput un mic ghid, inspirat din atitudinea precara a multor fotografi romani, cu aere de artisti originali:

  • Inainte sa iesi la fotografiat, asigura-te ca ai facut pierdut orice manual de utilizare al aparatului. Chiar si cel in limba chineza. Dead men tell no tales.
  • Te-ai uitat la TV sau pe net si ai vazut fotografi renumiti precum Mihai Moiceanu, Dinu Lazar sau altii prezentand cadre cu oameni din tot felul de regiuni ale planetei: Tibet, India, zone desertice, Nepal sau poate chiar traditii ale tuaregilor. Ai inteles ca succesul acelor cadre sta in mizeria de acolo, oameni aparent murdari si negriciosi si copii care se zbenguie prin nisip.
  • Odata inarmat cu informatii pretioase precum cele de la punctul precedent, te-ai gandit ca vei gasi si tu ceva asemanator la periferia oraselor: oameni mai “bronzati”, copii rahitici alergand printre gunoaie si multa mizerie. Vezi, nu trebuie sa fii fraier si sa mergi in locuri atat de indepartate cand gasesti totul la 2 blocuri distanta.
  • Odata ajuns la aceste fotolocatii de exceptie, fa cat mai multe cadre. Mii de cadre daca se poate. Nu te lasa intimidat de mici detalii precum lumina slaba, focalizarea precara sau expunerea care iti joaca feste. Astea sunt nimic pe langa dramatismul pe care tocmai l-ai surprins.
  • Un lucru de retinut: cersetorii fac pozele sa straluceasca! Un biet cersetor care tinde spre un colt de paine si o sticla de spirt va face deliciul publicului, atarnat pe un perete in mall-ul orasului.
  • Daca ai cadre “miscate” din cauza timpului prea lung de expunere, poti spune ca e vorba de dinamism, nicidecum de lipsa de tehnica.
  • Lucrurile frumoase nu fac obiectul fotoreportajelor!
  • Inainte de un nou rond fotografic te poti inspira din stirile de la ora 5 de pe Pro Tv.
  • Nu uita sa incluzi in cadre tomberoanele arhipline. E o pata de culoare care invioreaza cadrul.
  • Asigura-te ca simti dramatismul situatiei.
  • Nu uita de dramatismul situatiei.
  • Dupa ce ai ajuns acasa, ca orice fotograf care se respecta, te apuci de prelucrarea cadrelor. Conversia acestora in alb-negru poate insemna aur. Asigura-te ca ai folosit diverse filtre digitale aplicate prost pentru a evidentia dramatismul situatiei.
  • Daca vrei sa arati celorlalti din comunitate ca ai fotografia in sange, foloseste filmul fotografic. Nu stii ce inseamna el, nu ai unde sa-l developezi, habar nu ai ce e aia focalizare, iti permiti doar 2 role de film pe luna, dar putinele cadre care iti ies evoca pura pasiune si originalitate.
  • daca reusesti sa publici pe blogul/site-ul personal mai multe cadre care au cel putin un tomberon comun, poti spune ca ai spus o poveste. Ai realizat un eseu fotografic.
  • Nu uita: lucrurile frumoase nu-si au locul in cadrele tale! (asta daca vrei sa fii original)

Evening lounge

“Hey, man, it’s been a while
Do you remember me?
When I hit the streets I was 17
A little wild, a little green
I’ve been up and down and in between
After all these years and miles of memories
I’m still chasing dreams
But I ain’t looking over my shoulder

[Chorus:]
I like the bed I’m sleeping in
It’s just like me, it’s broken in
It’s not old – just older
Like a favorite pair of torn blue jeans
This skin I’m in it’s alright with me
It’s not old – just older

It’s good to see your face
You ain’t no worse for wear
Breathing that California air
When we took on the world
When we were young and brave
We got secrets that we’ll take to the grave
And we’re standing here shoulder to shoulder

[Chorus:]
I like the bed I’m sleeping in
It’s just like me, it’s broken in
It’s not old – just older
Like a favorite pair of torn blue jeans
This skin I’m in it’s alright with me
It’s not old – just older

I’m not old enough to sing the blues
But I wore the holes in the soles of these shoes
You can roll the dice ’til they call your bluff
But you can’t win until you’re not afraid to lose

[Solo]

Well, I look in the mirror
I don’t hate what I see
There’s a few more lines staring back at me
Now the nights has grown a little colder
Hey man, I gotta run
Now you take care
If you see coach T. Tell him I’ve cut my hair
I’ve kept my faith
I still belive I’m just…
Ha

[Chorus:]
I like the bed I’m sleeping in
It’s just like me, it’s broken in
It’s not old – just older
Like a favorite pair of torn blue jeans
This skin I’m in it’s alright with me
It’s not old – just older”