Month: February 2020

Pași către HiFi – părerea unui amator

HiFi înseamnă high fidelity și nu, nu se dărâmă lumea dacă nu știai asta – nici eu n-am știut până acum 2-3 ani. Eu m-am considerat tot timpul pasionat de muzică, dar n-am fost neapărat un împătimit. Am avut to timpul în jurul meu casetofoane, căști, câte un pick-up, magnetofon, amplificatoare, boxe, benzi, casete etc. și anumite gusturi în materie de muzică. Am pus în titlu că e vorba de părerea unui amator pentru că nu m-am concentrat prea mult pe partea tehnică și am preferat doar să folosesc ce am putut. Observ că am început să dedic câte un an sau doi fiecărei pasiuni, prin rotație, așa că anul ăsta vreau mai mult de la muzica pe care o ascult. În cazul în care te interesează și pe tine cât de cât domeniul, m-am gândit să împărtășesc câteva idei. 

Un lucru pe care vreau să-l subliniez încă de la început e că pasiunea pentru muzică în general e ceva subiectiv și trebuie să te ferești de părerile categorice. Nu există „cel mai bun” sau ceva ce „trebuie să”, ci doar măsurători, bugete și experiențe personale. Fii deschis și caută oamenii deschiși.

Bluetooth audio

O să încep cu asta, pentru că aș vrea să trecem repede peste subiect prin a puncta foarte pe scurt ce e și ce nu e muzica prin bluetooth. Revo are o postare sintetică care de altfel m-a inspirat să scriu și eu despre subiect, iar dacă ai de gând să citești ce scriu în continuare ar fi bine să citești ce spune el acolo. Subliniază foarte clar diferențele dintre formatele audio și codecurile folosite în prezent. Sunetul transmis wireless e o variantă de compromis, e comoditate pură, nu neapărat ceva de calitate. Deși tehnologia a evoluat recent, acest lucru se păstrează în continuare, iar dacă te interesează o calitate mare a sunetului, n-o să ai parte de așa ceva prin bluetooth. Dar comoditatea poate valora mult, în plus ce calitate a sunetului crezi că o să ai pe stradă, la birou sau pur și simplu când călătorești? E primul prag pe care trebuie să-l treci când te gândești la ce înseamnă calitatea sunetului pentru tine, iar dacă ce oferă acum bluetooth e destul, nu spune numeni că ar trebui să cauți mai mult, doar să ai în vedere că se poate mult mai mult. 

Pentru mine calitatea sunetului înseamnă liniște și deschidere, lucruri pe care le am de obicei acasă. Pentru restul situațiilor mă mulțumesc cu actuala tehnologie wireless, deși îmi pare destul de scumpă. Eu unul n-am avut căști sub 800 de lei care să mă mulțumească, iar calitatea sunetului mă trimite cu gândul la un TV Full HD – e destul și poate fi o experiență ok, dar cam atât.

Sursă și format pentru muzică. A, și streaming

O să încep cu principalele servicii de streaming (Apple Music, Spotify, Google Music, despre Tidal în concluzie) care sunt un fel de bluetooth audio – comoditate și cantitate. Au o calitate decentă, aș putea folosi concluzia de la punctul anterior – contează comoditatea de avea cam orice, oriunde, oricând fără nu știu ce pretenții de calitate? dacă da, e perfect. Din nou, nu e nimic rău în a te muțumi cu ce oferă aceste servicii dar din nou, dacă vrei mai mult…

Ca să n-o lungesc prea mult, CD-ul oferă cam cea mai bună calitate și e accesibil tuturor. Există și muzică de calitate mai bună, doar o găsești mai rar. Nu trebuie neapărat să asculți la un CD player, poți să o înregistrezi în diverse formate ca să o stochezi digital, dar aici depinde deja de tine. 

Notă. Postările de pe internetul românesc legate de streaming au fost ceva de genul „OMFG, muzică legală!” Pentru că nu-i așa, eram toți pirați. Ironia e că dacă ești cât de cât interesat de muzică, tot timpul ai dat bani pe ea, adică de multe ori cumpărai pirateria altora – asta era, nu aveai altă variantă. E complet aiurea chestia asta cu legalul, avantajul streamingului e de fapt, cum spuneam mai sus, comoditatea de avea mult, accesibil oricând, la un preț mic. Nota asta e pentru cei care încă sunt blocați în asta cu legalul: so stop that!

Acum foarte pe scurt despre Tidal, și o concluzie simplă. Dacă merită sau nu abonamentul la Tidal  pentru a avea un streaming de calitate doar tu personal poți hotărî. Pentru mine personal nu merită, pentru că nevoia de cantitate mi-o satisfac cu Apple Music, iar în viitor plănuiesc să cumpăr mai multe CD-uri (în ultimii ani nu am mai cumpărat). Deci, pentru a combina CD-ul cu streaming-ul – Tidal, presupunând că ai acolo ceea ce te interesează. Ziceam și de concluzie, CD sau calitate echivalentă la fișierele digitale. Despre vinil în continuare.

Care-i faza cu vinilul

Toate vinilurile noi sunt înregistrate de pe CD-uri deci nou cumpărate, obiectiv vorbind, nu vor suna mai bine decât CD-urile. Vinilurile, fiind analogice, se degradează în timp, așa că vinilurile vechi, deși aveau inițial o calitate mai bună fiind înregistrate analogic, s-ar putea să nu mai sune chiar așa bine. Ce vreau să spun cu asta? Că vinilul nu sună mai bine în măsurători și că acum începe partea subiectivă a experienței.

Vinilul e o altă experiență în epoca modernă, e cam ca o casetă – ai nevoie de un player dedicat, ai un singur album, trebuie să ai grijă de el și sună puțin altfel datorită echipamentului – altfel pentru tine poate fi mai bine sau mai rău. Dacă simți nevoia să urli hipsteri! hipsteri! te rog, potolește-te. E ceva personal, e ca și cum ai avea o cană preferată din care îți bei cafeaua sau un mod preferat de a-ți face cafeaua. E un mod personal de a-ți manifesta pasiunea pentru muzică și nu e nici cea mai bună/ieftină metodă, nici cea mai proastă/scumpă. 

Eu am avut viniluri și pick-up, sper ca la un moment dat să am din nou, doar pentru experiența ascultatului muzicii în ansamblu, pe lângă căutarea lor, întreținerea lor și a sculelor de muzică specifice.

Așa numitele scule de muzică

Încep cu smartfonul ca player – poate ai obosit, dar e ca la streaming și bluetooth, comoditate. Diferența în schimb aici e că telefonul poate fi îmbunătățit ca sursă prin adăugarea unui DAC. Link-ul e mai mult pentru posteritate, ideea e că sunetul e analogic, iar pentru a-l putea reda mai bine ai nevoie de ceva care să transforme semnalul digital într-unul analogic. DAC-urile sunt în general de dimensiuni mici, deci practic poți căra după tine așa ceva pentru telefonul mobil.

DAC-ul e necesar pentru oricare sursă digitală de muzică (laptop, telefon, PC) și poate fi integrat în carcasa unui amplificator sau în placa de sunet a PC-ului. O să menționez tot aici, ai nevoie de un amplificator. Nu, nu ca să bubuie muzica, ci pentru a amplifica semnalul, adică pentru a auzi o plajă mai mare de frecvențe. Puterea lui depinde de boxele/căștile la care vrei să asculți.

Boxe/căști – nu prea ai cum să asculți fără așa ceva și aș vrea să mă abțin de la a face recomandări, cât despre prețuri, la final.

CD player. După părerea mea nu merită, dacă ai un PC sau laptop. Sunt toate șansele să ai nevoie la un moment dat de DAC și amplificator, deci vei putea stoca CD-urile în format digital.

Pick-up cu/fără pre amplificator. Cred că e elocvent, pentru viniluri ai nevoie de așa ceva.

Bugete, bani și alte aiureli

1273 de cuvinte până aici, nu știu dacă e bine sau rău. Dacă nu ai observat până acum, chestiile audio sunt scumpe. Poate ți s-a părut o aroganță când am spus că n-am avut căști care să-mi placă sub 800 de lei, dar te asigur că am plecat de la cele mai ieftine, iar diferențele nu sunt extrem de mari. Problema e că plătești mulți bani pentru îmbunătățiri mici (uneori), deci e important să știi ce vrei. Că tot vorbeam de căști, pentru mine și urechile mele e important confortul. Degeaba se aud fantastic, dacă nu le pot purta mai mult de o oră. Avem capete și urechi diferite, deci ce e comod pentru mine s-ar putea să nu fie și pentru tine – până acum ar fi trebuit să observi tiparul, adică experiența subiectivă din toată povestea asta.

Vrei să cumperi? În afara CD-urilor și a serviciilor de streaming unde treaba e clară, trebuie să citești, să-ți stabilești bugete și să încerci. Nu e greșit să nu-ți placă ceva și nici să preferi o marcă anume sau un tip de sunet. Sculele de muzică sunt de multe ori reglate pentru anumite frecvențe, deci contează mult ce muzică asculți. 1478 de cuvinte până aici și multe lucruri de care tot tu trebuie să-ți dai seama – îmi pare rău, dar cam ăsta e lait motivul.