Month: December 2018

De ce ai nevoie pentru prelucrare foto

În primul rând ai nevoie de un obiectiv, adică o direcție în care vrei să mergi ca fotograf, fie că ești amator sau profesionist. Urmărești o calitate a imaginii, un stil anume, perfecțiunea (în general fotografia de produs) sau pur și simplu să scoți fotografii mai bune, dacă da, ai nevoie de o prelucrare ca lumea a imaginilor. Mai pe scurt, ar trebui să vezi fotografia ca pe ceva serios, chiar dacă o practici doar când ai timp. Prin introducerea asta încercam să elimin micile corecții pe telefon sau corectarea expunerii unei poze pe care ai trimis-o rudelor. Nu, aici e vorba deja de tehnici actuale și de a trece la un alt nivel.

Atunci când îți prelucrezi singur fotografiile începi să observi greșelile pe care le faci, vezi dacă echipamentul tău e suficient sau nu și scoți maximul din ce ai la dispoziție. Poți corecta doar zone din fotografii, poți adăuga efecte, poți gestiona imaginile (pentru că vor fi multe) și vei deveni un fotograf mai bun per ansamblu. În cele ce urmează o să enumăr principalele chestii de care ai nevoie pentru a te apuca, presupunând că ai deja un aparat foto oricare ar fi el, inclusiv o vagă estimare de preț. Spoiler alert, nu va fi chiar ieftin pentru că fotografia în general nu e o pasiune ieftină.

PC / Mac

Fără linux, sorry, pentru că vom avea nevoie de produse Adobe. Cred că pot spune din start să uiți ce spuneam aici – era ok pentru a te juca între sărbători, dar pentru ceva serios nu e suficient. Revin, deci PC sau Mac. Indiferent dacă e desktop sau laptop, trebuie să aibă un ecran bun – o rezoluție cât de cât și culori bune. Un monitor decent pentru așa ceva trece de 1000 de lei, iar dacă nu ai deja un desktop, probabil că tot pachetul, inclusiv perifericele, va ajunge pe la 4000 lei.

Normal, fiind vorba de calculatoare, e bine să fie cât mai puternic, un minim ar fi un procesor i5 de generație cât mai nouă (sau echivalent AMD) și 8 GB RAM. De notat faptul că procesorul e mult mai important decât placa video, deci cu cât poți alege ceva mai performant cu atât mai bine. Legat de stocare, trebuie să aibă SSD pentru că lucrezi cu fișiere destul de mari. Dacă e un desktop vei putea face upgrade mai târziu, dar dacă alegi un laptop cam trebuie să te asguri că le are pe toate de la început.

Acum, părerea mea e că nici un laptop sub 5000 lei nu merită, cu atât mai mult cele de 15”, mai ales datorită ecranului. Probabil că la banii ăia iei un laptop destul de puternic, dar multe au ecrane care deși sunt ok pentru jocuri, nu se pretează la prelucrări grafice. Eu am pățit-o cu un laptop ieftin odată – am făcut corecții la mai multe cadre și când le-am deschis pe un monitor decent m-am speriat, pentru că luminozitatea și culorile erau complet aiurea. Am avut la un moment dat un Sony Vaio cu ecran bun (pe la 5000 lei) dar nu era grozav în rest și, deși la momentul respectiv era mai ieftin decât ce mi-am dorit eu (un MacBook Pro), încă mi se pare că nu a meritat banii.

Mac-ul e un safe bet din punct de vedere al hardware-ului pentru că pentru așa ceva e făcut. Ecranele sunt în general de calitate și își păstrează valoarea în timp dar da, sunt scumpe. O altă variantă, indiferent de platformă, ar fi second hand-ul. De exemplu, la 5000 de lei găsești un MacBook Pro, un iMac sau echivalentul cu Windows, trebuie doar să ai grijă la ce cumperi. Eu personal aș căuta un MacBook Pro sau un iMac (2013 sau mai nou), sau un Razer Blade. Dacă nu vrei să sari pur și simplu pe ebay (îți explic imediat de ce nu OLX), există magazine care vând echipament folosit și oferă și garanție.

De ce nu OLX? eu unul nu am încredere. Lumea nu trimite prin curier fără avans – asta înseamnă că trebuie să virez bani în contul unui necunoscut ca mai apoi să aștept un produs – și nu ai nici o garanție că primești ceea ce voiai. Poate dacă găsești la tine în oraș e ok, nu zic că nu, dar eu am preferat ebay (nu știu cât de money back guarantee e și ăla dar na, e ceva).

Software 

Probabil că știi deja că suita Adobe e de referință în domeniu, dar ai să vezi că există și alternative – mă rog, nu neapărat suite, dar unele programe pot fi înlocuite. Mie unul nu-mi surâde ideea de abonament, deci o să evit îmn continuare să vorbesc despre întreaga suită de programe oferite de ei, dar dacă pentru tine e ok, n-ai să dai greș.

În primul rând ai nevoie de un program de prelucrare foto și gestiune, mai exact de Adobe Lightroom, sau alternativa Capture One. Eu am ales Lightroom și am ales să-l cumpăr separat. Acum că mă uit, s-ar putea să nu mai poată fi achiziționat separat, în mod normal costa în jur de 700 de lei.

Screenshot 2018-12-28 at 13.26.24Screenshot 2018-12-28 at 13.27.40

Cum funcționează? în general imporți pozele de unde vrei tu într-o locație pe calculator sau pe un HDD/SSD extern, iar imaginile vor apărea în partea de jos. Funcțiile de corecții sunt în partea dreaptă, iar efectele (filtre) în partea stângă. Toate corecțiile și efectele sunt nedistructive, adică sunt salvate într-un fișier diferit de imagini. Astfel vei avea tot timpul cadrul brut de la care ai pornit. Pentru a tria cadrele poți aplica un sistem de rating (stele) și astfel poți prelucra doar versiunile care ți se pare cele mai bune (cele mai clare, bine expuse etc.). Gestiunea se referă la modul în care imporți cadrele dar și la modul în care le împarți pe categorii și le accesezi ulterior. 

E probabil cel mai bun program pentru fotografi pentru că ai la îndemână toate reglajele și corecțiile care te interesează, până la export. Exportul stabilește practic destinația fotografiei – web, print etc. Mai nou rezoluțiile aparatelor foto sunt mari și nu ai de ce să umbli cu fișiere de 18-20 megapixeli, de aici exportul pentru diverse destinații.

Cam la urmă Photoshop, nu? asta nu pentru că nu e un soft fantastic, ci pentru că nu se folosește foarte mult în fotografie, decât pentur anumite tehnici, mai exact selecții și înlocuiri de elemente sau suprapuneri de cadre. Dacă prelucrarea foto de care ai nevoie ține doar de corecții care se pot face în Lightroom sau Capture One nu ai neapărat nevoie de el, mai ales că poate fi folosit doar prin abonament. 

N-am să vorbesc prea mult despte el pentru că este clar un standard în domeniu și, din nou, nu poți da greș folosindu-l. Cu toate astea, aici am găsit o alternativă foarte bună: Affinity Photo. Costă undeva pe la 250 de lei și e one time buy, disponibil ca și celelalte pe Windows sau Mac. Recunosc, nu am făcut eu încă mare lucru cu el, dar îmi place mult și prețul e rezonabil. E în continuă dezvoltare și se adaugă funcții noi prin update-uri. Poate nu e atât de finisat ca și omologul său de la Adobe, dar nu se compară cu variantele gratuite precum Gimp, de exemplu. Poți descărca un trial pentru a te convinge, până una alta. Deși există tuoriale, nu sunt atât de multe ca și pentru Photoshop pentru că, repet, ăsta e standardul industriei. Pentru mine însă nu se justifică 10-15-20 euro sau cât o fi un abonament Adobe Creative Cloud. Cel puțin nu încă.

Ca o concluzie, pentru fotografi Lightroom sau Capture One e un un must, abia după ce am început să folosesc Lightroom mi-am dat seama cât de stângace erau gestiunile fotografiilor mele și prelucrările în general, pentru că erau funcții pe care nu le cunoșteam și nu le aveam la însemână.

Extras

Cititoare de carduri – după caz, în funcție de ce aparat folosești șl ce are desktop-ul/laptopul pe care-l folosești.

Unități de stocare externă și backup. Cu backup-ul cred că e destul de clar, e bine să ai măcar un HDD extern pe care să ai o copie a chestiilor de pe calculator. În funcție de câte date ai pierdut până acum din cauza asta ai să iei mai în serior sau nu ce îți spun aici. E ca și în cazul trepiedelor, unii (ca și mine de altfel) vor să învețe din greșelile lor, nu ale altora. Cât despre stocare, ai să vezi că la un moment dat vei aduna multe date, cu multe versiuni de prelucrare și exporturi și, din nou, e bine să ai măcar ceva extern.

Tabletă grafică. Wacom ar fi standardul industriei, cum se spune, dar pentru fotografie nu sunt neapărat necesare. Cu toate astea oferă și ele avantaje, deci dacă ai banii disponibili, n-ar strica.

Advertisements

Din nou, formă fără substanță

Nu v-ați săturat de „cum să faci x lucru” fără să-ți spună ceva concret? Astăzi e Bogdan Drăgotoiu feat. Prezi blog (ai răbdare, ajung și la ăia) – Cum să faci o prezentare. Ca o paranteză, Bogdan m-a fermecat iremediabil cu sloganul său „Fii pișicher și bagă un șer” și m-am gândit să fac asta – să fiu pișicher și să bag un șer la un articol, dar cu niște explicații.. așa.

Deci, cum să faci o prezentare. Mi-am dat seama că e eceva putred după întrebările pe care ți le pui când începi:

De ce trebuie să susții prezentarea respectivă? – Pentru că ai ceva de prezentat, logic.

Care este audiența căreia i te adresezi? – celor care sunt interesați de ceea ce prezinți sau de domeniul în care se scaldă prezentarea.

Ce le vei spune? Ok, deja devine dubios. Prezinți când ai ce, nu vrei să prezinți și cauți subiecte.

Cu ce vrei să rămână după prezentarea ta? Păi măcar cu concluziile, dacă nu cu ce ai prezentat – ce naiba de întrebare e asta?

De cât timp ai nevoie pentru a face prezentarea? De obicei timpul e alocat. Deci te întrebi ce poți face în timpul x.

De cât timp ai nevoie pentru a o exersa? Dacă te iei după articol, muuuult timp pentru că se pare că n-ai nimic de zis.

Idei precum testatul sălii și back-up sunt clar de bun simț, dar nu-ți spune cum să faci asta. Nu e pișicher, de-aia. N-ai treabă cu sala, ci cu echipamentul, iar backup-ul se referă mai mult la asta. Dacă PC-ul de acolo nu merge, dacă proiectorul e prost, dacă stick-ul n-o să meargă, dacă n-ai fost atent la cum ai inserat chestii în prezemtare și acolo n-o să se vadă cum trebuie – știi, de-astea. Sigur, Bogdan nu folosește Power Point, pentru că, din nou, nu e pișicher, ci Prezi. De ce? păi pentru că în PP nu poți pleca de la un slide simplu și adăuga texte și forme după cum vrei – crede dânsul și mulți alții care vor să mai dea bani pe ceva. Vezi bulele ălea de acolo? na, forme predefinite sunt și în PP, ai efecte, animații, mai trebuie să ai niște design în cap. N-ai? caută pe net, dar nu cumpăra chestii de care n-ai nevoie. Dacă încă crezi că te prostesc, uite ce zic ăia pe blogul lor:

Presenting on the big stage doesn’t mean your content needs to be extra obvious (such as a larger font or logo). Instead, focus on a more subtle way of sharing by utilizing a visual metaphor.

Dacă vă uitați acolo, asta se traduce într-un slide mai grafic, dar mai puțin subtil. Pentru că scopul nu e să transmiți ceva clar, scurt și concis, ci s-o dai în infografice. Bine mă, dam ăsta, că ești tu pișicher, și cum necuratul se face o prezentare atunci?

Cum vrei tu, cu grijă să nu greșești și respectând chestiile CONCRETE de bun simț. Ca să-ți arăt că nu e greu să te fandosești, o să pun chestiile astea mai cu imagini așa, cum zicea tanti aia de la prezi.

slide jpg.001

După ce am muncit minute bune la frumusețea aia, am zis să fac niște capturi de ecran (na, printscreen) ca să vezi că nu e mare lucru. Eu am folosit Apple Keynote, dar în Power Point e exact acelați lucru.

Deschizi programul în care vrei să faci prezentarea:Screenshot 2018-12-10 at 12.25.35

Ștergi chestiile de acolo și rămâi cu… un black canvas (așa se zice acuma)Screenshot 2018-12-10 at 12.25.43

Adaugi un fundal (în cazul meu un gradient)Screenshot 2018-12-10 at 12.26.44

Pui niște textScreenshot 2018-12-10 at 12.27.27

Pui pictograme ca să fie mai pișicherescScreenshot 2018-12-10 at 12.28.37

Na, mai completezi cu ce vrei pe acolo. Dacă te uiți atent, nici măcar culorile gradientului nu le-am schimbat, ci doar culorile pictogramelor și textului, iar formele din fundal sunt tot pictograme, mărite, la care am redus opacity. Oricum, secretul e să nu folosești slide-uri predefinite, că alea arată nasol. Intră pe pinterest sau ceva de genul și uită-te la exemple, la ce fonturi folosesc, culori, modul de dispunere a elementelor grafice etc.

Ca o concluzie, caută să fie simplu, mai ales că ceea ce pui tu acolo vor citi oamenii cărora le faci prezentarea, nu e pentru tine – pot fi în schimb idei în jurul cărora să vorbești.

Nu dați șer și alte povești, că nu caut neapărat să vină o puzderie de cititori aici. E așa bine cu 2-3 cititori, e liniște și pace. Dacă mă fac antreprenor de-ăsta cu povești vă anunț, dar până atunci e bine așa. Dacă e cineva care ia totuși în serios ce e aici și are link-uri cu surse de inspirație, liber la comentarii.

Domnule blogăr…

…nu știu, citește și tu mai jos, că nu e așa simplu. 

Gata copii, ne întoarcem la heituială – a trebuit doar să cresc traficul pe blog (termeni tehnici) cu postări tâmpițele (râdeți voi, dar au fost zile cu până la 5 unici) – adică la normal. Cred că ar merge o serie de-asta cu „domnule blogăr” în loc să generalizez și să bag toți blogării în aceeași oală, dar până atunci e cam impus titlul atâta timp cât postările la care dau replică au în titlu „domnule […]”. 

Știți bancurile alea cu un om intră într-un bar? na, aici intră un blogăr într-o ședință cu o șefă. După semnarea unui parteneriat pe o sumă confidențială de câteva milioane de dolari, cei doi șefi (unul de blog, altul de agenție de publicitate) au înșfăcat câte un trabuc și pahar de coniac – fin, cu gheață și lămâie – și au periat câteva mondenități infrastructurale locale:

-Auzi, vouă nu vă e rușine cu piața asta? Arată rău de tot, ca după bombardament. Zise șefa la agenție, caressând o șuviță din păru-i blond cu mâna dreaptă, ca mai apoi să soarbă din Brâncovean.

-Se va renova, îi zic. Nu știu când, probabil când va vrea primarul Robu. Ce pot să fac eu!? Se întrebă șefu’ la la blog cu o privire stinsă, în timp ce, în mișcarea sa de picior peste picior, se întrezăreau șosetele-i albe cu oameni de zăpadă între pantofii Le Colonel și tivul pantalonului de stofă.

NOTA AUTORLUI: Nu știu ce vrea primarul Robu, dar lucrările erau programate să înceapă în 2018. Cât despre ce puteai să faci, puteai citi prin toată presa locală date despre investiție/investiții, în timp ce detalii despre clădirile istorice și reabilitarea lor găsești și aici. ADICĂ PUTEAI SĂ TE DOCUMENTEZI FFS!

-Cum adică? Trebuie să vă doriți asta și să solicitați acest lucru. Să puneți presiune pe autorități. Dacă nu faceți nimic, nu se va întâmpla nimic. Concluzionă șefa la agenție în timp ce stingea violent trabucul în scrumiera de cristal de pe masa de ședințe. 

Discuția celor doi șefi se încheie aici, după ce șefa la agenție plecă fulgerător cu Bentley-ul său negru. Pe fondul aglomerației și zarvei din piață se putea auzi, pe un ton grăbit și tremurat, cum șefa îi spunea șoferului „La bulivar, birjar! la bulivar!”

Pentru cei ce nu știți, prin felul mai special de a fi al primarului Nicolae Robu, se scuză orice cetățean neiformat al Timișoarei. Te-ai împiedicat de o bordură? pe cine înjuri? te-ai prins, cum se spune la București.

Ce să vă mai zic? că nu ne informăm? o las moartă, că parcă nu mai are nici un farmec. O să încerc totuși să fac un rating al poveștii ăsteia, din nou, poate se lipește vreo serie.

Diacritice: da, +100 de puncte;

Include ceva din București: da, +50 de puncte

Blogărul fu’ la conferințe?: da, +200 de puncte (e important)

Documentare: nici măcar n-a încercat -99999 puncte

Bonus: domnul primar plusează și el cu -1 punct

——————————————————————-

TOTAL: – (minus) multe puncte

Recomandare: Se va continua cu campanii.

Chestii pe care le poți face pe smartfon…

…în 2018. Sau 2019, puteai și în 2017, în fine. Mi se pare că unii și-au creat fixații despre cum ar trebui să fie telefoanele și cât ar trebui să coste că au uitat cât de importante au devenit și câte chestii facem cu ele. Așa că dam ăsta o să vă spună câte facem (sau putem face) cu ele.

Telefoane și SMS – cine ar fi crezut?

Rețele sociale – bine, facebook și instagram cu îți spun toți blogării, dar poate adaugi un deviant art, un twitter, un art station, un reddit sau tumblr.

Internet – cred că ăsta ar trebui să fie imediat după telefon și sms, dar cred că nu ne dăm seama cât de important e ăsta. Avem informații despre aproape orice în buzunar și avem o groază de serivicii accesibile oriunde și oricând: cumpărături, aplicații de mesaje, acces remote la diverse, hărți, muzică, filme etc. Mai mult, poți folosi telefonul ca router pentru laptop sau tabletă.

Muzică – am menționat asta și mai sus, dar practic ai un player în buzunar pe care poți stoca ce muzică vrei tu și destul de multă aș spune. Indiferent că e streaming sau muzica ta personală, se poate spune că ai eliminat un dispozitiv.

Filme – tot aud asta pe youtube, unii cică se uită la filme, dar nu e pentru mine.

Podcast-uri/audio books – mi se pare o metodă bună de a asimila informație atunci când ești pe drum sau când aștepți pe undeva.

Internet banking – destul de important, aș zice.

Finanțe personale – venituri, cheltuieli, economii, practic poți avea totul în buzunar.

Poze – indiferent că sunt pozele din concedii sau pozele cu câinele care se tăvălește pe jos sau pur și simplu poze pe care le faci pentru a nu uita ceva sau schițe, notițe, etc.

Mail – pentru că nu l-am amintit mai sus.

Health & fitness – poți aduna toate datele de care ai nevoie – poate activitățile de fitness, poate km parcurși cu bicicleta, date medicale precum tensiune arterială, puls, glicemie etc.

Jocuri – eu mai puțin în ultima vreme dar fiecare cu preferințele lui.

Carduri și cărți de vizită – poți folosi carduri, vouchere, cărți de vizită, tot felul de prostii de genul.

Baze de date – poate ai o groază de parole, poate tot felul de comenzi pe care vrei să le ai cu tine, practic orice notai până acum în agende și carnețele.

Remindere și calendar – oarecum ce notai în agendă, doar că mai ușor, mai detaliat și cu alarme atunci când ai nevoie.

Chestii utile în general – poate folosești telefonul ca telecomandă pentru ceva (gen o cameră foto/video), poate ești fotograf și ai o aplicație pentru astrofotografie, poate umbli toată ziua și plătești parcarea printr-o aplicație, poate e un simplu calculator sau chiar folosești blitz-ul integrat ca lanternă sau poate ești mai fandosit și controlezi becurile din casă cu telefonul.

Cred totuși că ne-am obișnuit ca un telefon mobil să le facă pe toate astea și subestimăm dispozitivul ăsta mic și bun la toate. Tot ce spuneam mai sus (mă rog, în afară de filme, dar mă uit la clipuri pe YT, deci o fi tot pe acolo) am ajuns să fac aproape în fiecare zi cu telefonul și sunt convins că sunt alții care îl folosesc chiar mai mult. Nu poți să nu te întrebi la un moment dat și dacă ceva care face atât de multe nu merită și un buget pe măsură, dar important e să folosești ceea ce îți place – uneori e un obiect mai scump, alteori unul mai ieftin, indiferent dacă e strict din cauza bugetului sau doar a preferințelor. Încearcă să nu mai ții cont de ce își spun alții că merită, ci doar de ceea ce crezi tu că merită pentru tine. Ca să-ți dau de gândit cu banii și obiectele am să iau alt exemplu.

Să zicem că folosești zilnic un creion, hai să fie mecanic. Fiind un obiect personal, parcă ai vrea să-ți placă, poate vrei să fie roșu sau albastru, din plastic sau din inox, să aibă o anumită formă. Poți folosi un creion mecanic de 5 lei, 10 lei (un Rotring de care a auzit toată lumea) sau unul de sute de lei. Alegerea diferă în funcție de fiecare, nu ar trebui să fiu eu sau altcineva un reper pentru tine, mai ales că sunt banii tăi și tu îl folosești. Spre exemplu eu am un Parker, care e vreo 100 lei și e exact ce consider eu că am nevoie – nu-mi plac alea mai ieftine sau altea mai scumpe și am un buget pe care-l consider acceptabil pentru mine când vine vorba de un creion. Încă o dată, dacă nu era clar: poate ești doar superficial și te interesează designul, alege ceea ce place ochiului atunci și gata.