E vorba de eterna confruntare dintre fotografii ce preferă filmul şi cei ce au trecut la senzorul digital. Există multe articole care descriu problema mult mai bine decât mine şi vor mai fi multe altele atâta timp cât filmul fotografic se va folosi. Există avantaje şi dezavantaje de ambele părţi. Probabil argumentul suprem este costul ridicat al fotografiilor la baza cărăra stă filmul fotografic. În primul rând vreau să clarific unele lucruri pentru că există tot mai multe păreri neavizate şi nu e chiar normal ca glasul lor să fie atât de răsunător. În al doilea rând am să fac o mică sinteză a principalelor avantaje ale aparatelor foto digitale din perspectiva unui amator sau a aunui fotograf semi profesionist (prin semi profesionist înţeleg fotograf care câştigă bani din fotografie, dar fără ca aceasta să fie principala ocupaţie).
Am văzut multe păreri şi am citit multe articole, printre care cel scris de Dan. Nu am de gând să-i contest părerile sau să fiu critic dar nu e chiar normal să fie aşa. De ce ar fi fotografia adevărată pe film? De ce se spune că arta fotografică aparţine filmului? De vină este în primul rând nostalgia. Cei ce am admirat fotografiile făcute de Ansel Adams am cumpărat repede filme, nerăbdători. Un lucru de necontestat este calitatea fotografiilor pe care le poate oferi filmul fotografic atunci când este bine expus şi developat în consecinţă, dar cu un mare volum de muncă, experienţă şi mulţi bani cheltuiţi. Sunt mulţi cei ce nu cunosc faptul că procesarea unui fişier digital urmează aceleaşi etape ca şi developarea clasică a negativelor sau diapozitivelor, chiar dacă procedeele şi mediul de lucru sunt altele. Nimic nu e mai greşit decât ideea că dintr-o fotografie slabă în format digital poţi scoate ceva de calitate.
Mulţi cred că un fişier digital devine artificial prin procesele de prelucrare şi algoritmii aplicaţi prin programele de grafică. Fiind o formă de artă vizuală, se poate obţine o fotografie cu aspect artificial indiferent de echipamentul folosit sau materialul captator. Acum lumea aproape a uitat că o fotografie înseamnă o bucată de hârtie cu o imagine imprimată. Acum 20 de ani nu aveam calculatoare cu un hard disk plin de imagini şi apreciam acele hârtii fotografice. Principiul nu a suferit prea multe modificări din motive lesne de înţeles: monitoarele şi posibilităţile de exprimare grafică a calculatoarelor sunt diferite. Dacă întregul volum de muncă a fost redus nu înseamnă că fotografiile nu mai sunt la fel de reuşite, nu sunt artistice sau sunt artificiale. Am mai citit că fotografiile pe film au suflet. Da, e o mare prostie. Putem spune despre orice obiect din jurul nostru că are suflet. Concluzia e ca putem fi fideli filmului, putem aprecia fotografia clasică mai mult, dar asta nu înseamnă că are o calitate sau o valoare artistică mai mare. Ansel Adams a realizat ceva fantastic cu un echipament relativ imprecis. Fotografiile lui au încă valoare datorită talentului şi compoziţiilor deosebite, lucruri care nu sunt legate de materialul expus. Cei ce încă mai cred că digitalul e blasfemie, să arunce un ochi aici.
Acum să vedem ce înseamnă pentru un fotograf amator sau semi profesionist fotografia digitală, raportată la filmul fotografic. Voi dezvolta câteva criterii pe care eu le consider reprezentative şi care se aplică oricărui gen de fotografie.
Echipamentul foto
Aparatele foto cu film au preţuri ceva mai mici. În cazul aparatelor second hand, 200 RON cumpără un aparat bun. Totuşi, pentru o calitate bună a fotografiilor obiectivele performante sunt necesare. Asta înseamnă că un minim necesar se apropie de un ansamblu digital în ceea ce priveşte preţul, echipamentul axat pe film fiind totuşi ceva mai ieftin.
Calitatea imaginii
Atât filmul cât şi senzorul vor oferi o calitate deosebită atunci când tehnica este impecabilă. Desigur, mă refer la filmul fotografic de nivel profesional, nu ceea ce găsiţi la orice magazin, chiar daca e Kodak sau Fuji. Aici apare primul mare dezavantaj al filmului: preţul ridicat al filmului de calitate, undeva pe la 30 RON – 36 de poziţii. Al doilea mare dezavantaj e dat de imposibilitatea developării diapozitivelor în multe locuri din România, cu excepţia unui laborator personal. Până acum am vorbit doar de calitatea expunerii. Prelucrarea imaginilor cere multă experienţă şi un echipament specific în cazul filmului, la preţuri destul de piperate.
Versatilitate
Pentru mine versatilitatea înseamnă uşurinţa sau comoditatea cu care se pot face fotografii în condiţii diferite, chiar extreme. Ne dorim să fotografiem indiferent de lumina sau de locaţie. Sensibilitatea ISO poate fi modificată în cazul senzorului, în timp ce filmul trebuie schimbat. Fotografii profesionişti făceau asta destul de des însă e un procedeu complicat şi riscant. Acelaşi lucru pentru temperatura culorii.
Cost
Costul este evident mult mai ridicat în cazul fotografiei pe film. Filmele şi prelucrarea costă bani la fiecare 36 de poziţii, în timp ce cardul digital poate fi refolosit gratis. Stocarea fotografiilor în format digital nu mai este o problema, iar degradarea lor tinde spre zero. Negativele sau diapozitivele, ba chiar şi rolele noi de film trebuie ţinute în anumite condiţii pentru a evita degradarea lor.
Concluzie
Fotografia digitala ne permite tuturor să tindem spre rezultate de calitate, fără prea multă experienţă sau un laborator personal. Dacă nu ai nevoie de filmul fotografic, aparatul digital este soluţia câştigătoare. Asta nu înseamnă că aruncăm filmul sau aparatele ce-l folosesc. Dimpotrivă, eu nu aş renunţa niciodată la aparatele mele pe film sau la dorinţa de a le folosi ocazional. Din nostalgie. În acelaşi timp sunt convins că noua tehnologie mă ajută să învăţ mai multe într-un timp mai scurt şi-mi oferă un control mai mare asupra rezultatului final. Nu e mai bine să ne bucurăm de imaginile care ne plac fără să ne întrebăm pe ce material au fost captate iniţial?
Închei cu un cadru şi un clip, fiecare aparţinând unor vremuri diferite, dar cu un numitor comun: calitatea.
