Month: January 2011

Film vs. Digital

E vorba de eterna confruntare dintre fotografii ce preferă filmul şi cei ce au trecut la senzorul digital. Există multe articole care descriu problema mult mai bine decât mine şi vor mai fi multe altele atâta timp cât filmul fotografic se va folosi. Există avantaje şi dezavantaje de ambele părţi. Probabil argumentul suprem este costul ridicat al fotografiilor la baza cărăra stă filmul fotografic. În primul rând vreau să clarific unele lucruri pentru că există tot mai multe păreri neavizate şi nu e chiar normal ca glasul lor să fie atât de răsunător. În al doilea rând am să fac o mică sinteză a principalelor avantaje ale aparatelor foto digitale din perspectiva unui amator sau a aunui fotograf semi profesionist (prin semi profesionist înţeleg fotograf care câştigă bani din fotografie, dar fără ca aceasta să fie principala ocupaţie).

Am văzut multe păreri şi am citit multe articole, printre care cel scris de Dan. Nu am de gând să-i contest părerile sau să fiu critic dar nu e chiar normal să fie aşa. De ce ar fi fotografia adevărată pe film? De ce se spune că arta fotografică aparţine filmului? De vină este în primul rând nostalgia. Cei ce am admirat fotografiile făcute de Ansel Adams am cumpărat repede filme, nerăbdători. Un lucru de necontestat este calitatea fotografiilor pe care le poate oferi filmul fotografic atunci când este bine expus şi developat în consecinţă, dar cu un mare volum de muncă, experienţă şi mulţi bani cheltuiţi. Sunt mulţi cei ce nu cunosc faptul că procesarea unui fişier digital urmează aceleaşi etape ca şi developarea clasică a negativelor sau diapozitivelor, chiar dacă procedeele şi mediul de lucru sunt altele. Nimic nu e mai greşit decât ideea că dintr-o fotografie slabă în format digital poţi scoate ceva de calitate.

Mulţi cred că un fişier digital devine artificial prin procesele de prelucrare şi algoritmii aplicaţi prin programele de grafică. Fiind o formă de artă vizuală, se poate obţine o fotografie cu aspect artificial indiferent de echipamentul folosit sau materialul captator. Acum lumea aproape a uitat că o fotografie înseamnă o bucată de hârtie cu o imagine imprimată. Acum 20 de ani nu aveam calculatoare cu un hard disk plin de imagini şi apreciam acele hârtii fotografice. Principiul nu a suferit prea multe modificări din motive lesne de înţeles: monitoarele şi posibilităţile de exprimare grafică a calculatoarelor sunt diferite. Dacă întregul volum de muncă a fost redus nu înseamnă că fotografiile nu mai sunt la fel de reuşite, nu sunt artistice sau sunt artificiale. Am mai citit că fotografiile pe film au suflet. Da, e o mare prostie. Putem spune despre orice obiect din jurul nostru că are suflet. Concluzia e ca putem fi fideli filmului, putem aprecia fotografia clasică mai mult, dar asta nu înseamnă că are o calitate sau o valoare artistică mai mare. Ansel Adams a realizat ceva fantastic cu un echipament relativ imprecis. Fotografiile lui au încă valoare datorită talentului şi compoziţiilor deosebite, lucruri care nu sunt legate de materialul expus. Cei ce încă mai cred că digitalul e blasfemie, să arunce un ochi aici.

Acum să vedem ce înseamnă pentru un fotograf amator sau semi profesionist fotografia digitală, raportată la filmul fotografic. Voi dezvolta câteva criterii pe care eu le consider reprezentative şi care se aplică oricărui gen de fotografie.

Echipamentul foto

Aparatele foto cu film au preţuri ceva mai mici. În cazul aparatelor second hand, 200 RON cumpără un aparat bun. Totuşi, pentru o calitate bună a fotografiilor obiectivele performante sunt necesare. Asta înseamnă că un minim necesar se apropie de un ansamblu digital în ceea ce priveşte preţul, echipamentul axat pe film fiind totuşi ceva mai ieftin.

Calitatea imaginii

Atât filmul cât şi senzorul vor oferi o calitate deosebită atunci când tehnica este impecabilă. Desigur, mă refer la filmul fotografic de nivel profesional, nu ceea ce găsiţi la orice magazin, chiar daca e Kodak sau Fuji. Aici apare primul mare dezavantaj al filmului: preţul ridicat al filmului de calitate, undeva pe la 30 RON – 36 de poziţii. Al doilea mare dezavantaj e dat de imposibilitatea developării diapozitivelor în multe locuri din România, cu excepţia unui laborator personal.  Până acum am vorbit doar de calitatea expunerii. Prelucrarea imaginilor cere multă experienţă şi un echipament specific în cazul filmului, la preţuri destul de piperate.

Versatilitate

Pentru mine versatilitatea înseamnă uşurinţa sau comoditatea cu care se pot face fotografii în condiţii diferite, chiar extreme. Ne dorim să fotografiem indiferent de lumina sau de locaţie. Sensibilitatea ISO poate fi modificată în cazul senzorului, în timp ce filmul trebuie schimbat. Fotografii profesionişti făceau asta destul de des însă e un procedeu complicat şi riscant. Acelaşi lucru pentru temperatura culorii.

Cost

Costul este evident mult mai ridicat în cazul fotografiei pe film. Filmele şi prelucrarea costă bani la fiecare 36 de poziţii, în timp ce cardul digital poate fi refolosit gratis. Stocarea fotografiilor în format digital nu mai este o problema, iar degradarea lor tinde spre zero. Negativele sau diapozitivele, ba chiar şi rolele noi de film trebuie ţinute în anumite condiţii pentru a evita degradarea lor.

Concluzie

Fotografia digitala ne permite tuturor să tindem spre rezultate de calitate, fără prea multă experienţă sau un laborator personal. Dacă nu ai nevoie de filmul fotografic, aparatul digital este soluţia câştigătoare. Asta nu înseamnă că aruncăm filmul sau aparatele ce-l folosesc. Dimpotrivă, eu nu aş renunţa niciodată la aparatele mele pe film sau la dorinţa de a le folosi ocazional. Din nostalgie. În acelaşi timp sunt convins că noua tehnologie mă ajută să învăţ mai multe într-un timp mai scurt şi-mi oferă un control mai mare asupra rezultatului final. Nu e mai bine să ne bucurăm de imaginile care ne plac fără să ne întrebăm pe ce material au fost captate iniţial?

Închei cu un cadru şi un clip, fiecare aparţinând unor vremuri diferite, dar cu un numitor comun: calitatea.

 

Advertisements

City lights

M-am gândit să public fotografiile urbane care  îmi par cele mai reuşite sau care au o semnificaţie aparte pentru mine,  din diverse locuri pe unde am fost. Cred că toate le-am publicat deja în alte articole, inovaţia e totuşi prelucrarea. Condiţiile în care am fotografiat n-au fost cele mai fericite şi o prelucrare bună se impune. Cu timpul am mai învăţat una alta şi m-am gândit să le mai dau o şansă. Un alt criteriu de selecţie e momentul zilei, mai exact după lăsarea întunericului, de aici şi titlul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

“matematiciana literelor”

Se întâmplă să mai fie pe lumea asta şi oameni deştepţi, frumoşi, educaţi şi culţi; asta în detrimentul cocalarilor, ţăranilor (de toate felurile), celor grătar-addicted (da bă, asta e nouă) şi al oamenilor proşti, desigur. Ei, ăştia citesc, nu ca ăilalţi. Şi după ce au citit şi-au făcut blog, ce pana lor. Dacă tot şi-au făcut blog, să nu scrie şi nişte recenzii? Acum na, fiecare apreciază după standardele propriului intelect şi ale educaţiei, dar să-ţi baţi joc pentru simplul motiv că “se poate” mi se pare prea mult. Am ajuns la Izabela pe blog, căreia i se spune chestia din titlu.

Am citit despre cartea “Abatorul cinci”, de Kurt Vonnegut. În acelaşi articol era o legătură către această matematiciană a literelor, unde se presupunea că aş găsi detalii despre opera în discuţie. Am citit, spre ghinionul meu. Şi am fost îngreţoşat de penibilitatea articolului ce se dorea a avea valenţe de recenzie.

“Şi, deodată, o populaţie extraterestră consideră că Billy ar da excelent într-un zoo de pe altă planetă, alături de un star porno.”

N-am înţeles şi mi s-a părut că nu am fost atent. Am recitit fraza şi am trecut mai departe. După ce am terminat de citit întregul articol am recitit fraza. Şi articolul. Poate e ceva la mişto şi eu nu m-am prins. Se pare că nu era. Bun, citatul de mai sus e cireaşa de pe tort. Aşa zisa recenzie e de fapt un rezumat la nivelul clasei a treia. Nicidecum nu evocă o trăire sau o experienţă, aşa cum te-ai aştepta. Că doar nu cu asta rămâi după ce ai citit o carte.

Această Izabela, un fel de zerou literar după părerea mea, are o listă de lecturi. Că aşa faci în blogosferă. De ce?

Poate pentru a-mi arăta cum descopăr, pas cu pas, un alt univers …” DA

Da, a trecut până şi abecedarul, doar şi pe ăla l-a citit, ce pana ei (de la condei, desigur). Ei bine, nu ştiu câte cărţi am citit eu, pentru că nu m-am gândit să le număr sau să le enumăr. Ştiu doar că sunt puţine. Cu toate astea aş putea împărtăşi mult mai multe despre cele pe care le-am citit. Dar eu nu văd din asta un subiect de articole pe blog. Cum poţi spune că te alege cartea? Cum grip-ul meu ai citit 399 de cărţi fără să le alegi sau fără să cauţi ceva? Păi aşa la plezneală şi cu slăbiciuni pentru romanele poliţiste. Bine, toate idioţeniile scrise pe blog de Izabela n-ar însemna nimic fără followerşi. Adică pupincurişti:

 

trifoi said,

 

on August 9th, 2010 at 2:18 pm

“Şi, deodată, o populaţie extraterestră consideră că Billy ar da excelent într-un zoo de pe altă planetă, alături de un star porno.” Geniala propozitie!

 

vacitim said,

 

on August 16th, 2010 at 10:06 pm

Buna! E prima mea vizita pe site-ul tau, dar cu siguranta nu ultima. Felicitarile mele! M-ai convins sa citesc aceasta carte. :)
In legatura cu citatul de la sfarsit, imi aduc aminte o fraza pe care am auzit-o sau citit-o undeva: tragediile din istoria omenirii i-au avut ca vinovati nu atat pe cei care prin ale caror fapte au fos produse, cat pe cey care ar fi putut sa faca ceva si nu au facut-o.

 

 

on September 2nd, 2010 at 11:32 am

Sunt un pic corioasa cum a putut sa imbine o rapire a extraterestilor cu povestile despre razboi.
Trebuie sa o citesc ..

 

Da, mai sunt mulţi de genul. Asta arată că fundurile blogosferice se pupă, nu se şutează. Da, par misogin, dar nu e cazul. Am citit şi articole scrie de bărbaţi şi unele sunt chiar mai spirituale. Dar conturează o părere, nu rezumate de 2 lei. Un exemplu e Richie. O părere se poate accepta, contesta sau respinge. Dar o bătaie de joc? Asta spui tu, dragă matematiciană, despre o carte care te-a impresionat? (că parcă despre ele e blogul). Bun, închei pentru că îmi revine senzaţia de greaţă. Sunt sigur că mulţi dintre cititorii ei fideli sunt convinşi de multe cărţi din lista ei de lectură, doar pentru că e titlul lor scris acolo. Dragă Izabela, ţin să-ţi ofer un pachet promoţional, numai pentru tine. Să foloseşti obiectele sănătoasă!

 

e 7 ianuarie 2011

Cerco di notte in ogni stella un tuo riflesso
Ma tutto questo a me non basta adesso cresco

 

 

Que hora es?,
bienvenida la manana.
Tan sola yo y el cielo tan azul.
En mi cafe, en mi radio y en mi tele
siempre estas tu.

Para empezar me levanto de la cama
y voy vistiendome asi corno asi.
Gracias a Dios tu no puedes verme
llorando por ti.

Un dia sin ti
es una eternidad, es un adios
que duele por dos.
Solo esperar, la soledad.
Un dia sin ti.

Busco tu voz y el telefono me lieva
al puerto gris de tu contestador.
Ayudame, yo no se como pasarme
un dia sin ti.

Un dia sin ti…

Un dia sin ti…

No tengo amigos
ni otra cosa que hacer
solo pienso fuertemente en ti … Oh… m otra cosa que hacer
me mago a ser tu amor
a cambio de un dia sin ti.

Un dia sin ti…

Un dia sin ti, sin ti
es una eternidad, es un adios
Solo esperar, la soledad..
Es una pena
un dia sin ti.

Peştera Urşilor

Sunt mai multe peşteri cu acest nume pe teritoriul României (19 parcă), iar eu mă refer la cea din satul Chişcău, în apropierea oraşului Ştei, judeţul Bihor. E a treia oară când o vizitez şi prima dată când încerc să fotografiez aici.

Dacă ar fi să enumăr câteva lucruri despre peşteră, din punct de vedere turistic desigur, principalul avantaj e că se poate ajunge uşor până la gura peşterii, chiar şi iarna. Atât de uşor încât domnişoarele se pot îmbrăca de oraş iar domnişorii pot purta tenişi trendy şi blugi albi. Temperatura din peşteră este constantă, cu valoarea de 10 grade Celsius, indiferent de anotimp. Intrarea în peşteră costă 15 RON. Întregul tur turistic durează aproximativ 20 de minute şi este asistat de cel puţin un ghid. Pentru a putea fotografia trebuie să plătiţi o taxă suplimentară de 15 RON. Veţi vedea în cadrele de mai jos dacă merită această taxă. Sigur, pentru amintiri de genul “eu în peşteră” sau “prietenul/prietena în peşteră” nu prea merită această taxă daca nu ştiţi prea bine ce faceţi cu aparatul foto. Motivul e simplu: lumina e groaznică şi nu prea ai timp să compui un cadru, mai ales că întreg grupul va trece pe lângă tine în timp ce expui.

Înainte să trec la explicaţii legate de tehnici folosite pentru fotografiere voi trage o concluzie: peştera merită vizitată. Nu e ieftin, taxa de fotografiere e mare după părerea mea, având în vedere lumina cruntă şi lipsa posibilităţilor (timp, unghiuri, spaţiu de manevră). Totuşi, vizitarea ei se face într-un mod civilizat şi aduce un mare plus unei excursii.

Tehnica fotografică folosită de mine aici se numeşte “la plezneală”. Da, sună profesional. E a doua oară când încerc fotografii într-o peşteră dar rezultatele nu-mi par rele pentru condiţiile pe care le-am avut. Datorită lui Moş Crăciun (Santa Claus şi Merry Christmas pentru blogării mai englezi care citesc din greşeală articolul) am avut un ajutor. Da, un nou accesoriu va fi adăugat în pagina cu echipament. Poate voi scrie şi un articol entuziast despre al doilea blitz extern pe care l-am folosit.

Revin la tehnică. ISO 800 şi putere maximă din partea blitz-ului sunt setările care au guvernat întreaga mea plimbare prin peşteră. Am avut şi trepiedul dar ar expunerile la lumina din peşteră şi o compoziţie mai bună ar fi solicitat mult timp. Mult mai mult decât este alocat în compania grupului de vizitatori. Balansul de alb este o încercare, având în vedere lumina rece a blitz-ului şi reflectoarele galbene din peşteră. Sunt lumini la polul opus din punctul ăsta de vedere şi pot crea probleme celor fără experienţă (ca mine de exemplu). Am ales o diafragmă de f/6,3 pentru a micşora timpul de expunere care a fost cam 1/250, 1/200 secunde. Cadrele sunt ok zic eu, dar nimic spectaculos. Fără blitz-ul extern, n-ar fi ieşit mai nimic.

Dacă printre cititori există entuziaşti ai acestui gen de fotografie îi rog să împărtăşească şi punctul lor de vedere în rubrica de comentarii.  Astea fiind spuse, cadrele: