Month: January 2014

Concluzii – Freelancing

Am făcut o pauză și am zis că e bine să scriu acum care sunt concluziile lui dam ăsta. Pentru cei ce n-au fost atenți, dam ăsta a testat freelancingul 2.47 zile. Pentru mai multe detalii despre ce și cum, citește și tu 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Pf, cam multe – îți dai seama că am vrut să scriu ceva gen citește aici, aici… da’ al dracu ‘ că-s 7. Eu zic să încep cu avantajele și dezavantajele.

NOTĂ: freelancing := lucrat de acasă. Sau de la birt. Blogosferic vorbind. 

Avantaje 

– te poți trezi la ce oră vrei – desigur, în cazul în care vrei să te trezești târziu, ai mai puțin timp de muncă. Totuși, dacă vrei să ai o mahmureală liniștită, e de bine;

– îți poți face ceva de mâncare când ți-e foame;

– poți sta în pijama. Da, și dacă mergi la birt poți sta în pijama, numai la birou să nu fii. Nu știu dacă mă mulțumește în mod deosebit asta dar în fine. De dragul testelor eu am stat în pijama. N-am simțit vreo satisfacție aparte;

– poți să nu te bărbierești. Deloc. Cu lunile. Ăsta e mare lucru – bărbații știu de ce;

– ai confortul propriei tale case sau al birtului tău preferat;

– te poți plimba prin oraș când vrei;

– e foarte trendy;

– poți asculta muzica la un alt volum;

– poți să te lauzi;

Dezavantaje

– te poți trezi la ce oră vrei – sigur o să vrei mai târziu de multe ori;

– îți poți face ceva de mâncare – dar vei pierde mult timp;

– te poți plimba prin oraș când vrei – pierzi timpul aiurea;

– nu ești într-un mediu de lucru propice;

– te tâmpești cu timpul;

Concluzii

Ați observat că unele lucruri sunt atât avantaje cât și dezavantaje, depinde doar din ce unghi privești. Per total, frilensăr fiind, vei avea un program mai lung pentru că vei lua mai multe pauze: plecatul să cumperi ceapă, un drum până în oraș, trezitul cu o oră mai târziu, făcutul mâncării. E drept că mulți nu înțeleg de fapt care e treaba cu biroul. A strânge niște oameni într-o clădire înseamnă formarea unei echipe. Dacă cineva a format-o, înseamnă că e nevoie de ea. Munca și lucrul în general nu înseamnă a executa ceva și apoi a tăia frunze la câini. Nu înseamnă un drum din punctul A până în punctul B și atât. E posibil ca tu să nu ai ceva de făcut, dar ca altcineva să aibă nevoie de tine. Sau poate nu are, iar tu stai o zi degeaba. Da, ai stat, dar se putea întâmpla să nu stai. Norma de lucru înseamnă 8 ore. Cam așa s-au gândit unii că ar trebui să lucreze un om. Stând acasă ai falsa impresie de libertate cum că ”poți face ce vrei”, când de fapt ce vrei-ul ăla are un preț. Dacă unii la ora 5 sunt liberi*, tu poate ai doar 2 ore de când ți-ai reluat lucrul după ce ai luat masa.

Personal, trebuie să recunosc că nu mi-ar plăcea să stau acasă. Nu cred că în zilele astea am simțit nevoia să fac ceva ce nu puteam face fiind la birou. Mai mult, am evitat drumurile spre oraș. Când sunt la birou, într-o zonă oarecum centrală, mi-e mult mai ușor să ajung în diverse locuri, chiar dacă sunt în timpul programului. Asta pe de o parte. De cealaltă parte, orice lucru măreț la care ai vrea să iei parte se face în echipă. Da, știu, dojo a câștigat destui bani încât să stea 7 luni în state. Țin să amintesc că nu întotdeauna e vorba de bani. Când vine vorba de bani, intră timpul liber în ecuație. Degeaba câștig 1000 de euro într-o lună dar nu văd lumina zilei, în timp ce, ca angajat, îi fac în două luni, fiind liber în fiecare zi după ora 5. Normal, ține de preferințe, de stil de viață și de multe altele, dar înainte să faceți/scrieți gândiți. A, sau mai uitați-vă în jur. Nu toată lumea face PR – unii au învățat la școală.

 

*sunt acei prieteni ai blogărilor care nu înțeleg de ce frilensării mai lucrează la ora aia.

Advertisements

8:30

… trebuie să-mi schimb sunetul alarmei. ”Nobody can tell ya/There’s only one song worth singing/They may try and sell ya/Cause it hangs them up to see someone like you” spre duș, cred… ”But you’ve gotta make your own kind of music/Sing your own special song/Make your own kind of music/Even if nobody else sings along” na, asta ar trebui să mă treazească. Dușul fierbinte e de departe cea mai frumoasă parte a dimineții. Sarcini de probă. Încărcare uniform distribuită pe barele verticale și orizontale. Nu ar merge solicitări concentrate în noduri, pentru că nu aș mai putea încărca separat barele orizontale și verticale în aceeași schemă statică. Cred că o eroare de 1-3% ar fi suficient. Eh, mai bine valori mai mici, dar nu cred că o să am timp. De ce am tot timpul șampon Nivea? Sunt în campanie sau ce mama dracului?! Trebuie să-mi iau alt șampon.

Cafea. Următorul pas. Am pus apă în fierbător. Te-ai gândit vreodată la dependența de cafea? la experiența pe care o simte corpul tău când bei cafeaua de dimineață? cum ți se infiltrează cafeaua în organism într-o simfonie a tremurului? la nivel de ADN? sper că nu, pentru că atunci ai o problemă. Cum naiba să te gândești la tâmpenii de genul? ADN, auzi. ADN și retină. Nu te doare ochiu’, te ustură retina. Nu te jenează mațu’, ți-e afectat ADN-ul. Ai zice că ești un blogăr profesionist care încearcă să scrie elevat. E posibil să impresionezi un om cu patru clase cu un astfel de limbaj biotehnic. Cafeaua asta Davidoff ar trebui să aibă o aromă aparte, ceva. Poate are, dar eu n-o simt. Lasă, mai mult lapte.

8:52. Am ieșit afară, pe ponton. E frig, dar lacul e liniștit. Zăpada de pe maluri s-a mai topit, dar parcă tot frig e. Pe la vreo o sută de metri, un om într-o barcă. Ce…? a, pescuiește. Are o barcă verde închis, cu vâsle. L-am observat mai ușor datorită vestei roșii de salvare. A, stai, parcă sub ea are haine de culoarea camuflajului. Pescar adevărat. Chiar dacă de la distanță arată ca un salvamar, păstrează  urmă de camuflaj. Pare liniștit. Învârte din când în când undița aia. Mă întreb dacă a prins ceva. Treaba lui, eu o să intru că e prea fig pentru mine. Am intrat în birou, am pornit laptopul și m-am uitat lung la Ramses. Începem?

 

O nouă zi din viața freelancerului amator. Astăzi trebuie să scriu și concluziile, dar după ce mai și lucrez.

9:26

E o dimineață albă, rece. Am ieșit pe balcon, adormit, cu părul ciufulit, și am simțit fulgii de zăpadă proaspătă. Încă simțeam în barbă aroma de malț, iar pe limbă gustul înțepător al foilor de tutun. Mi-am scuturat bluza groasă de pijama și am aruncat o privire în jur. Câteva coșuri fumegânde, doi copii trăgeau de o sanie iar o tanti privea în lungul străzii. Avea o căciulă tricotată, de un alb murdar, iar în mână ținea o plasă verde închis. Purta un palton bordo, lung, aproape în dreptul gleznelor. S-a uitat în jur și apoi a luat-o agale spre capătul străzii.

Eram într-un tablou suprarealist, într-o poezie a lui Coșbuc. M-am scuturat din nou de zăpadă și am intrat înăuntru. Diagrame de eforturi. Tensiuni și compresiuni. Am deschis caietul negru și le-am notat cu stiloul. După micul dejun. ”My sun shall rise in the east/ So shall my heart be at peace/ And if you’re asking me when/ I’ll say it starts at the end”.

 

A doua zi de freelancing a început. Spuneți, cu mine, în cor: creativitate și pasiune!

18:17

Cred că putem considera că s-a încheiat această zi de freelancing. Au fost realizări, au fost pijamale, drumuri prin oraș și multe altele. dam ăsta vă așteaptă și mâine aici pentru o a doua zi de freelancing.

13:18

Cred că e timpul să fac ceva de mâncare. Nu e ca și cum pot mânca la birou. Asta e, șorțul și viața de freelancer merg mână în mână. Cred totuși că ar trebui să fac ceva mai dinspre orient, că altfel mă iau blogării la mișto. Da, da, nu vă strâmbați, nu i-ați auzit cum vorbesc despre jnițele, sarmale și alte românisme?!

După mâncare e momentul pentru acel drum pe care-l face freelancerul în timpul zilei. E freelancer, deci poate pleca oricând în oraș și, implicit, va scrie pe blog despre ce a văzut afară. Țineți aproape.

10:16

E o dimineață mohorâtă, de un alb-plumburiu. Câteva coșuri care fumegă, oameni care se îndreaptă spre serviciu, sau poate e doar plimbarea de dimineață. E un frig pătrunzător, un frig adânc, aproape spiritual.

Din fericire, nu și aici la dam ăsta. Dam ăsta e freelancer azi, lângă o cană de cafea și un laptop de la un brand (vă dați seama că nu e de-ăla pe contract de pus chestii pe blog, că l-aș fi ridicat în slăvi de nu mai știa de el). Freelancer fiind, nu prea am ce să vă spun, că doar nu e ca și cum s-ar întâmpla ceva pe aici – știți voi, ca la toți blogării freelanceri. E un dinozaur care țopăie pe discovery channel, dar cam atât. Sincer să fiu m-aș apuca de treabă, așa că imaginați-vă o continuare de articol, o poveste de-aia în care spun ce faină și fierbinte e cafeaua, cum freelancingul ăsta e de fapt despre oameni și alte cele.

Țineți aproape și spor la treabă!

8:30

dam ăsta s-a trezit. Nu știu dacă 8:30 e ora de trezit pentru ca un freelancer să fie productiv, dar asta e. Parcă orice zi ar trebui să înceapă cu un duș, așa că dam ăsta va face duș.

 

Să înceapă freelancingul!

Breaking news

Da, dam ăsta are ceva foarte important de împărtășit: mâine, 28.01.2014 dam ăsta se va juca de-a freelancerul. Bine, nu că n-ar mai lucra la fabrică, dar sunt niște zile mai libere decât altele. Mâine voi face live bloghing de acasă, adică de la biroul freelancerului blogosferic. Ce înseamnă de fapt asta? păi posturi de-alea cum că vai ce cafea faină beau (dar frumos scris, cu pasiune), cum că mănânc un iaurt de la brand, cum că sunt în pijama și multe alte prostii legate de creativitate. De fapt treaba e serioasă, pentru că tot văd oameni de onlain și PR cum se chinuie ba cu frilănsuitul, ba cu mersul la birou și nicicum nu e bine: la birou te trezești și stai în trafic, acasă stai în pijama și prietenii zic că freci menta.

Dacă treaba e serioasă, dam ăsta s-a gândit să testeze treaba cu freelancingul. Fiți pe fază, urmează lucruri interesante.

Pe bicicletă – Alege bicicleta

În caz că nu știați, dam ăsta a fost întotdeauna oareșcum pasionat de mersul pe bicicletă. Fără ecologisme, verde, mediu, emisii de carbon sau alte rahaturi, dam ăsta s-ar mai plimba cu bicicleta. Am tot amânat momentul pe motiv că era un lucru de care nu aveam neapărată nevoie și mi s-a părut un moft – până la urmă, mi se părea mai utilă o excursie decât o bicicletă. Anul trecut mi-am luat inima în dinți și mi-am cumpărat o bicicletă. Nu am luat-o să înlocuiesc mașina, dar voiam să văd în ce condiții mi-ar fi comod să o folosesc. După aproape un an de biciclit, m-am gând să fac un pustiu de bine și să împărtășesc cu zecile de mii de cititori ai blogului ce și cum, că poate zace pasiunea asta și în străfundul sufletului vostru. Văd că mai e lume care zice (mai feminin așa) ce și cum, deci merită și ăsta citit pentru început. Să începem, deci.

 

1. Bicicleta

Poate pare un amatorism, dar dacă nu sunteți cicliști împătimiți, până să faceți una sau alta trebuie să vă luați 2 roți. Cum alegem o bicicletă? simplu: AIA CARE ÎȚI PLACE. Lasă în faza asta măsurătorile, terenul accidentat, suspensiile și alte prostii. E un obiect personal și trebuie să-ți placă și să fie bicicleta pe care ți-ai dorit-o, indiferent că e o cursieră, un mountain bike, bmx, pliabilă, de stradă sau orice altceva. Da, dacă pe aia roșie o vrei, e bine. Ai pus ochii pe una? acum trebuie să fii atent la scopul în care o vei folosi:

a. Plimbări ocazionale.

b. Sport de performanță

c. Mijloc de transport.

Le-am grupat astfel ca să le pot elimina pe primele două. Dacă vrei să te plimbi când e soare afară, nici prea cald, nici prea frig, nu prea contează ce bicicletă alegi. Nu trebuie nici măcar să fie prea confortabilă. Nu trebuie nici să rămână întreagă prea mult timp, că n-ai tot timpul nevoie de ea. Dacă te încadrezi la categoria b, trebuie să cauți bloguri/site-uri serioase, nu prea ai ce căuta la dam ăsta.

Am trecut de primele două, a rămas asta cu transportul. Asta înseamnă că vrei să te deplasezi din A în B, zilnic sau nu, cu una sau alta în spate. Mai știi bicicleta aia pe care ai pus ochii? na, aici trebuie sa caști puțin ochii la echipare. Da, e cum zice dojo, frâne, pedale, viteze și roți – suspensii în funcție de tipul bicicletei. Un buget mediu pentru o bicicletă ar fi pe la 1500 lei. O poți cumpăra nouă sau la mâna a doua, cu mențiunea că cea nouă va fi mai puțin performantă, dar nouă. Dacă alegi să cumperi una la mâna a doua, fii atent la:

– frâne – de preferat să funcționeze, în caz că nu vrei să le înlocuiești imediat;

– șa – să fie ceea ce cauți, din nou, dacă nu plănuiești să o înlocuiești imediat;

– roți – cauciucuri și spițe (ar trebui ca ambele să fie în stare bună);

– defecte ale cadrului – îndoituri, suduri etc.;

– schimbătoare – asigură-te că funcționează și că nu prezintă semne de uzură importante;

– uzura pinioanelor;

În caz că nu e logic, dacă vrei să te deplasezi prin oraș sau în afara lui, trebuie să ai o bicicletă pe care să poți merge. Nu trebuie să fie după dimensiunile din cataloage, trebuie să ți se potrivească ție. Vreau să o mai spun o dată: ia-ți o bicicletă care să-ți placă. Nu-ți place, vinde-o și ia-ți alta, nu e o mare filosofie.

2. Service

Indiferent de sex sau îndemânare, ar trebui să înveți încet încet cum funcționează o bicicletă. Inițial care și cum sunt cablurile de frână, ce să faci dacă îți pică lanțul și așa mai departe. N-ar strica să poți schimba camera unei roți în cazul că ai făcut pană, dar ar trebui măcar să știi ce tip și de unde să îți cumperi o cameră. În cazul în care mergi în fiecare zi la serviciu cu bicicleta, lucrurile astea îți pot fi de mare folos.

Reglajele de finețe le poți face la magazinele specializate (de exemplu Decathlon) unde găsești și piese pentru diverse tipuri de biciclete, pentru toate buzunarele.

3. Accesorii

În primul și în primul rând ai nevoie de o pompă. E de preferat să ai una ușoară și de dimensiuni reduse pe care să o poți lua cu tine. Vorbim aici de drumuri relativ lungi, nu se știe când vei avea nevoie de ea. În al doilea rând, e bine să ai un sistem anti furt. Din păcate nu există o soluție 100% sigură, recomandarea fiind ca acest sistem anti furt să fie undeva la 10% din valoarea bicicletei. Unele sunt mai scumpe (1000 lei), altele mai ieftine (30 lei), dar toate pot fi sparte. Soluția e să nu îți lași bicicleta nesupravegheată un interval lung de timp. Asta e, dacă ai o bicicletă scumpă trebuie să o iei cu tine peste tot. Printre altele, ar mai trebui să-ți cumperi:

– far și stop – unele mai ieftine, altele mai scumpe, după preferințe. În cazul în care circuli noaptea, ar fi indicat să iei ceva mai fiabil;

– cască;

– coș/geantă/suporți – dacă spuneam că faci diverse drumuri, va trebui să plimbi cu tine una sau alta. Există diverse genți care se prind de cadru pentru scule, portofel, telefon și altele;

– o vestă reflectorizantă. Hai, ziua nu, dar seara neapărat;

– mănuși – da, știu, sunt groaznice alea fără degete și arăți ca un amator dar, credeți-mă pe cuvânt, sunt necesare.

4. Echipament (vestimentație)

Nu trebuie să fii rupt din Turul Franței, dar dacă circuli mult cu bicicleta ai să observi că îmbrăcămintea e foarte importantă. Pentru început, ca regulă de bun simț, evită bumbacul pe piele. Da, știu, mai ales primăvara și vara merge un tricou de bumbac, ai zice, dar nu. Am încercat, că doar nu era să-i ascult pe cei ce se pricep și n-a fost bine. Ai grijă la pantaloni – se pot agăța și murdări foarte ușor. Nu e frumos să ajungi la birou cu ei rupți sau plini de ulei. Pentru început, aruncați un ochi aici, aici și aici.

Trebuie să te gândești că e posibil să ai nevoie de un schimb de haine dacă mergi cu bicicleta la serviciu în fiecare zi. În cazul în care nu transpiri excesiv și nu te murdărești, te poate prinde ploaia și atunci sigur te vei murdări.

Gențile, rucsacul sau borsetele ar trebui să fie pentru ciclism. Da, știu, orice geantă e bună – e bună până transpiri excesiv sau strici unul dintre obiectele pe care le transporți.

5. Comunitate

Am ajuns și la partea mai sensibilă a emisiunii din seara asta: comunitatea. Vrei să fii unul dintre cei mulți, unul dintre cei oropsiți de șoferi, unul dintre cei mândri de bicicleta lor. Indiferent ce faci și unde faci, evită asta. Sau orice altceva seamănă cu aia. Ferește-te de proiecte. Când vezi că e campanie și/sau proiect, când e cu PR, fugi. Când vezi un site care nu oferă nimic util și programează o turmă de oligofreni care să încurce circulația, fugi. Nu de alta dar orice e proiect, iar proiectanții sunt o turmă de voluntari, nu e făcut să fie util, ci e făcut ca alții să poată spune că au făcut ceva. Spre exemplu, dacă participi la aia cu verde și biciclete, poți benefica de service gratuit. Super, nu? dacă citești ce scrie acolo vei vedea că mai mult te încurcă respectivii. Nu numai că nu ți se recomandă, dar nici nu poți cumpăra piese. Ca să ai parte de ”manoperă” trebuie să mergi cu bicicleta și piesele în plasă, dar asta dacă respectivele piese se încadrează în grila gratuităților.

În mod normal, o asociație serioasă percepe o cotizație, iar tu, în schimbul ei, primești la rândul tău ceva. Dacă sunt doar proiecte și inițiative, probabil că nu dai, dar nici nu primești nimic. Când ai întrebări, nelămuriri sau pur și simplu vrei să citești despre fenomen, încearcă cu încredere forumurile străine. Nu știi engleză? învață. Forumurile românești sunt pline de păreriști care nu vor în mod deosebit să te ajute. Spre exemplu, pe un forum, cineva avea două opțiuni pentru o haină specifică sportului. Recomandarea a fost o a treia: geacă de schi.

Dacă vrei să răsfoiești, portocala mecanică mi s-a părut un site simpatic. Nu tot timpul găsești cele mai utile lucruri, dar e plăcut. În rest, pentru cumpărături și prospectat piața, cu încredere decathlon.ro. Nu sunt cele mai ieftine accesorii acolo, dar aproape orice obiect dedicat ciclismului are un raport bun calitate-preț.

6. Concluzii

Folosirea bicicletei pentru drumurile de zi cu zi nu e pentru oricine. Pentru asta trebuie să îți placă cât de cât ciclismul și trebuie să ai curajul să încerci. În viața reală, spre deosebire de balivernele de pe bloguri, te murdărești, transpiri, mai faci o pană, îți mai zboară lanțul, mai ai nevoie de reglaje la frâne și schimbătoarele de viteze. În următorul articol câteva lucruri de bun simț legate de comportamentul în trafic.

Advertorialiștii

Advertorialistul este acea specie de blogăr a cărui activitate profesionistă este scrisul advertorialelor. Advertorialistul și-a făcut blog. Acum 6-12 luni. De atunci scrie și o face cu pasiune. Și-a făcut blog că a auzit că e rost de ceva și, vorba aia, nu e ca și cum ar cere de mâncare – el, blogul, zic. După această lungă perioadă de blogărit a hotărât că e timpul să-i fie remunerată blogăreala. Nu, nu așa pur și simplu, ci după ce a observat că e cu zelist, că are puncte, 20 de oameni îi citesc blogul, astea.

Ce e acela un advertorial, desigur, în folclorul blogosferic românesc? Advertorialul este un articol-reclamă – cineva plătește pentru un articol+diverse condiții (de exemplu publicarea la o anumită oră). Practic o persoană fizică sau juridică vrea să transmită lumii ceva prin blogărul angajat. Mai brutal spus, aceste articole sunt de fapt o reclamă ieftină. Nu e ca și cum ai vedea pe proteveu că damăla.com vinde dude prăjite, ci doar pe un blog.

Cam asta ar fi în mare partea tehnică. În lumea reală aceste advertoriale sunt niște articole de prost gust, niște texte care parcă îți insultă inteligența. Sunt sigur că ați observat că aceste articole se leagă în general de bunuri de consum precum colaci, șampoane, săpunuri etc. Hai să o recunoaștem bărbătește: cât de bun poate fi un articol prin care faci reclamă la un șampon? Ei, din păcate valul de blogări advertorialiști are impresia că sunt chiar faine articolele astea. Mai țineți minte că spuneam că ei scriu din pasiune, nu? Păi dacă e pasiune, cum naiba să fie articol prost? Nu, nu, păi ei mai bagă acolo câte o brașoavă, câte o povestioară, artă iese, nu alta. Ia uite, la Vienela, reducerile nu știu cui. Voi știați ce greu e cu înmatriculatul unei mașini? A, nu? Păi ia, citiți aici. E? nu e doar drăguț articolul, dar e și util. Hai să zicem că reclamele astea n-au fost cine știe. Mergem la o altă gospodină, Irealia. Ce dăruire, maică! Ce dramă! Ce stil, cât lirism! Ia, pentru posteritate:

”Așa ceva era inacceptabil, contravenea tuturor moleculelor din ADN-ul ființei ei.”

Până la ADN, maică, până la AND s-a dus! Sunt atât de slabe aceste postări încât nici suratele gospodine nu prea mai comentează la ele. De când Vienela le scoate pe bandă rulantă a scăzut activitatea și, probabil, s-a instaurat plictisul. Irealia, fiind campioană blogosferică, lansată, promovată, astea, e ceva mai sus. Nu știu ce ar mai fi de spus despre aceste texte, de-a dreptul idioate după părerea mea, pentru că încă aștept să fiu contrazis. Aștept să-mi arate cineva că vreunul dintre ele e bun de ceva.

O subspecie aadvertorialistului e blogărul care advertorialicește pe gratis. Cică sunt de-ăștia. Deci blogărului îi place atât de mult produsul testat de el (de exemplu o bere, o husă de telefon, un hamburgăr, o pizza) încât scrie pe blog despre. Deci băi, husa aia testată, nu numai că era ea, așa, faină, dar cât de cumsecade a fost vânzătorul! Da, toată afacerea merită cu vârf și îndesat ăia 15 lei! Acum serios, cât de trist trebuie să fii să n-ai un subiect mai bun pentru blog?!

Da, știu, am lungit-o. Sunt blogurile lor, pot scrie ce rahaturi vor ei, nu? Da, pot. Îi mai heituiesc eu, dar sunt liberi să o facă. Din când în când însă, mai trântește cineva câte una de-asta cu muncă, prețuri, merite, astea. Hai să începem cu prețul, iar apoi vedeți voi ce mă scoate de fapt din sărite. Se pare că 25lei/articol se cam este o jignire. Deschid o paranteză. Da, nu e prost ăla care cere, ci ăla care dă. Dacă tu ai cel mai tare blog, probabil că ai pretenția la o sumă rotundă, că de, blogul tău e cel mai tare. Dacă nu ai cel mai tare blog, dar tu vrei un preț ca să pui ceva pe blogul tău, asta e. Închid paranteza. Primul lucru care m-a scos din sărite e PRETENȚIA LA UN PREȚ MAI BUN DATORITĂ MUNCII NECESARE PUBLICĂRII ACESTUIA. Dacă nu știați, bloghingul ăsta e treabă intelectuală. Deși un liceu te face as în treaba asta, treaba e intelectuală. Nu oricine poate scrie câteva rânduri despre un magazin online de anvelope auto, nu? Hai să vedem dacă e mult sau puțin 25 lei.

Vă propun să nu intrăm în detalii legate de impozite și contribuții la stat, așa că mă voi referi la un venit brut. Un om care are o profesie, fără să exceleze în ceva, să zicem că ar avea un salariu de 2500 lei. Cred că sunteți de acord că, mai ales pentru provincie, nu e un venit rău. Un cadru didactic universitar, pe la mijlocul gradelor, are cam așa o sumă pe fluturaș.

2500 lei / 20 zile = 125 lei/zi

125 lei / 8 ore = 15.625 lei/oră

Din nou, mediu – se poate și mai bine, și mai rău. Omul acela care are o profesie are și responsabilități. În general e angajat pentru a face ceva, face parte dintr-un angrenaj. Atunci când o face de oaie, ceva suferă – cred că e la mintea cocoșului lucrul ăsta. La polul opus, acele articole cretine care există pentru posteritate. În mod normal, un om de inteligență medie nu are de ce să piardă mai mult de 30 de minute scriind un asemenea articol. Serios, pentru cele care seamănă cu cele citate de mine, dacă ai pierdut mai mult, rotițele tale trebuie unse. Acum, e așa puțin 25 lei pentru 30 de minute de… ceva, că nu-i poți spune muncă? Cu atât mai puțin intelectuală. La treaba cu intelectualitatea trebuie făcut un calcul, trebuie imaginație, claritate, de-astea. La articolele astea ale lor nu e nevoie.

E drept că nu ai 8 advertoriale pe zi (deși i-ar surâde ideea Vienelei), deci nu poți spune că vei avea un venit serios, dar, până la urmă, tot prostul are un blog pe care poate pune advertoriale. Sunt atâția încât nu merită să oferi mai mult. Vorba aia, cerere și ofertă. Dacă vrei o reclamă, ai vreo 60 de mii de posibilități. Unii citiți de mai multe gospodine, alții promovați de toate rudele. Bine, dam ăsta e rău, heităr, nu se pricepe, chestii de-astea. Ia priviți ce zice o duduie de la campionatele de bloghing. Pe cuvântul meu, după 4-5 ani de răsfoit bloguri, nu cred că am văzut 3 comentarii atât de slabe. Lung și prost – nu zice de fapt nimic, doar rahaturi blogosferice de ți se întoarce nasul citindu-le.

Nu voi începe cu oameni care mor de foame sau cu copiii din Africa, dar să ceri bani pe o așa zisă muncă? intelectuală? Scrii un rahat, ești conștient (ca și restul lumii de altfel) că scrii un rahat dar ai pretenția la mai mulți bani?! Da, nu poți trăi din asta – fă altceva. Wow, la banii ăștia nu merită să scrii un articol ridicol (faină, faină rima)? în timpul pe care oricum îl pierzi la calculator (și nu, nu pe wikipedia)? când oricum n-ai niște pasiuni (despre care ai fi scris, dacă le avea)? Atunci fă altceva, pentru că prin asta dai de pereți cu noțiunea de ”intelectual”.

Ah, să nu semnalizați publicitatea, dragi gospodine. Să fie acolo la categorie, cu cifre mai mici decât E-urile de pe coca cola. Noroc că scrieți (generic spus) destule și le nimeresc din click-uri aleatorii.