2019 la dam ăsta

Probabil că nu interesează pe nimeni, dar am redus blogurile pe care arunc câte un ochi la 5-6, iar ăsta e probabil principalul motiv pentru care e mai rar hate blogosferic pe aici. Atitudinea negativă și părerile toxice încep să mă plictisească și să mă irite, așa că am ales să stau departe – modul în care s-a scris despre alegeri, de exemplu, m-a dezamăgit profund. Eu nu mă pricep la politică, dar era evident că mulți care scriau pricep chiar mai puțin decât mine din ceea ce se întâmplă în jurul nostru și, repet, atitudinea toxică prin care ne arătăm unii pe alții cu degetul nu ajută pe nimeni cu nimic. 

Cum tot zic de vreo 2 ani încoace, prefer să consum YouTube. Am învățat tot felul de lucruri, de la bushcraft, la fotografie și cinematografie până la programare sau CG (computer generated graphics). Prefer un simplu review la un aparat foto, pe care nu intenționez să-l cumpăr vreodată, în detrimentul unei controverse de 3 lei de pe internetul românesc. Am descoperit muzică sau pur și simplu variante ale unor melodii cunoscute care mi-au adus o stare de bine – ăsta mi se pare că e scopul materialului pe care-l consumi, să-ți aducă o stare de bine.

Lăsând filosofia, mi-am mai cumpărat un aparat foto anul ăsta. 2 corpuri în 2 ani, alături de un obiectiv și destule accesorii, probabil chiar mai productiv decât anii 2008 – 2010 când am schimbat un corp de aparat, mi-am cumpărat obiective, trepied, rucsac, blitz și alte accesorii mărunte. Apropo, după anul 2010 aparetele foto din clasele de vârf s-au îmbunătățit simțitor și aici mă refer la calitatea imaginii, inclusiv în lumină slabă. Mai jos câteva cadre, din mână, fără prelucrări menite să elmine zgomotul.

Dubai Mall și Burj Park by Emaar

Câteva mii de euro mai tarziu, era bine ca măcar să ies mai des și să folosesc echipamentul, nu? Da, și am făcut-o. Am obținut câteva cadre cât de cât cu cerul nopții fără prea mare efort. Ce nu se vede în cadre și nu apare nici pe blog e că îmi place să stau sub cerul înstelat al nopții, experiență care e chiar mai importantă decât cadrele obținute, așa că e un câștig din toate punctele de vedere.

Uneori îți vine să iei un rucsac în spate și să te duci, fără prea multe planuri. Nu mă refer la varianta hippie, în care faci autostopul cu pletele-n vânt, ci la a-ți lua niște prieteni și a pleca, fără prea multe planuri. Am ajuns pe Transalpina și, după lungi căutări, am găsit un loc bun de campare, unul cum n-am mai avut de mulți ani încoace.

Am ajuns și în locul meu preferat (unul dintre ele), dar oboseala și vremea care n-a ținut cu noi nu au produs cadre la înălțimea așteptărilor mele.

A fost un an destul de încărcat, obositor pe alături și în care, ca de obicei, am reușit să fac o parte din lucrurile pe care mi le-am propus. Cât despre prezența mea online, mai puțin pe facebook și mai mult pe twitter. Apropo de twitter, mult mai interesant ce se întâmplă internațional, unde lumea împărtășește chestii – poze, glume, articole, rant-uri. Te uiți în România la conturi cu mii de urmpritori care nu prea spun nimic și nici nu interacționează cu lumea. Dar trebuia să fim și noi acolo și iată, noi am fost dar n-a mers. N-are cum să meargă când tot ce faci e să-ți promovezi postările de pe blog. 

Încep să mă consider mai tare la calculatoare ca programatorii (care în România sunt recunoscuți ca zei ai compiutărelor) pentru simplul fapt că folosesc vreo 5 – poate ar trebui să postez mai des pe aici despre asta pentru că m-am lovit de multe și poate ajută pe cineva. Stai, asta înseamnă că asta e valabil și pentru aparatele foto unde am… multe dar, în fine, om vedea ce urmează să postez în viitor.

Care-i faza cu GoPro-ul

Nu vreau să scriu un review, pentru că e plin internetul de ele, dar aș vrea să vă spun ce poți face cu el, lucru pe care mulți nu reușesc să-l atingă. Normal, o să plec de la modul în care îl folosesc eu, dar o să-mi completez punctul de vedere cu ce am văzut în jurul meu. Scriu postarea asta pentru că am citit comentarii foarte triste legate de camera asta și, din păcate, sunt oameni plictisiți de toate electronicele care apar. E ușor să vezi că a apărut x și costă y și să zici că n-ai nevoie, că e scump (comentarii despre preț la sfârșit), că nu e nimic nou de fapt pentru că apar n electronice an de an. Ăm, de ce ai da 2 mii de lei pe ăsta? adică, ai viața atât de interesantă încât să merite camera asta (comentariul care sugera asta m-a enervat, recunosc)? DE CE SĂ DAI 2 MII DE LEI?! În fine, în cele ce urmează o să încerc, scurt și la obiect, să vă spun la ce e bun GoPro-ul.

Ce este GoPro?

GoPro este un action cam sau o cameră de acțiune (parcă sună dubios în română) care are un unghi de fotografiere/filmare foarte larg – adică intră tot în cadru. Normal, a ieșit în față datorită calității imaginii și a fiabilității. GoPro este bun la toate, dar nu excelează la nimic, dacă vorbim strict de calitatea imaginilor sau a filmărilor, dar fiind o cameră atât de mică are foarte multe aplicații pentru care alte camere nu pot fi folosite. 

Foto

Cum ziceam, o cameră mică, impermeabilă și ușor de folosit, cu un unghi foarte larg. E atât de mică încât poți să o duci în buzunare sau o poți folosi ușor pe un selfie stick. Am văzut lume care fotografioază și filmează în concedii cu un GoPro, iar calitatea imaginilor e satisfăcătoare.

Video

În primul rând aș vrea să subliniez că video nu e foto. Dacă o fotografie o poți arăta oricui, indiferent că e pe telefon, PC sau social media fără un context anume, la video trebuie să ai un context, sau story cum se zice acum. O filmare trebuie să poate fi urmărită ușor, pentru că nimeni n-o să aibă răbdare să se uite 5 minute pe telefon la ceva ce nu-l interesează în mod deosebit. Chiar și în filmarea sporturilor extreme, de obicei sunt interesante doar bucăți din filmare, iar asta înseamnă că un clip trebuie tăiat și editat pentru a fi ușor de urmărit. Unde vreau să ajung cu asta? La faptul că pentru a arăta cuiva o filmare trebuie să depui un efort, trebuie să știi ce vrei să arăți. Altfel, te vei trezi cu filmări la care nici măcar tu nu o să te uiți, mai exact să ai aplecare pentru video.

Astea fiind spuse, avantajele unei camere de mici dimensiuni și calitate satisfăcătoare a imaginii te ajută mult, chiar și ca accesoriu (acel b-roll, adică clipuri care completează o filmare principală).

Get the shot 

Adică fotografii sau video pe care nu le poți obține cu un alt aparat, cel puțin nu ușor – sub apă, prins de un obiect în mișcare sau pur și simplu într-un loc unde nu poți ajunge cu un aparat de dimensiuni mai mari. O altă perspectivă, un alt fel de material. 

La ce-l folosesc eu

Strict ca un accesoriu pentru care nu am o scuză să nu-l iau cu mine. Pentru mine greutatea echipamentului n-a fost neapărat o problemă, dar pentru un al doilea aparat ar putea fi, adică nu sunt dispus să car ceea ce nu folosesc. Am un GoPro Hero 5 de Vreo 2 ani jumătate și îl văd ca pe o investiție pe termen lung, adică nu plănuiesc să-l înlocuiesc prea curând, și l-am folosit la filmări, poze și timelapse-uri. 

Cadrele de mai sus sunt un exemplu de încercări pe care nu le-aș putea face cu un DSLR, dar nici nu e un cadru care să merite un drum undeva. De asta pentru mine e un accesoriu, dar un accesoriu care pe termen lung își merită banii. Poate l-aș putea înlocui cu un telefon nou, dar un telefon se sparge ușor și e mult mai scump.

Preț

În jur de 2000 de lei, depinde de model, iar aici mă refer la varianta mai mare, nu acel cub de mici dimensiuni. Poate pare mult 2000 de lei, adică un salariu pentru mulți, dar e totuși o cameră foto-video care face multe, foarte multe. Nu trebuie să faci sporturi extreme, nu trebuie să ai o „viață interesantă” pentru a-i găsi nu una, ci mai multe utilități. E normal și logic să ai priorități și să-ți justifici alegerile și, de ce nu, să ai un context. Am ținut să scriu mai sus paragraful ăla obositor despre video pentru că filmarea nu e pentru oricine și atunci poate nu merită. Poate alegi un telefon mai scump și rămâi la foto, poate alegi un set de lentile pentru telefon în detrimentul unei camere noi. 

Pentru a vă da de gândit când vine vorba de preț, un trepied bun e în jur de 1000 de lei, o curea de calitate e vreo 300, iar un rucsac bun, dedicat, e iarăși aproape 1000 de lei. N-are rost să vorbim de alte aparate și obiective care sunt mult mai scumpe. Problema cu prețul e că avem an de an atâtea electronice, încât ai impresia că trebuie să-ți iei de toate și așa ajungi la atitudinea plictisită de care vorbeam la începutul postării. TV, căși cu anulare de zgomot, boxe portabile, baterii externe, telefoane, tablete, PC-uri, componente, periferice, sisteme audio, console, oricâți bani ai avea, a cumpăra toate prostiile nu mai e fezabil. Practic oricâți bani ai avea, nu vor fi de ajuns dacă vrei să cumperi absolut tot ce apare pe piață, așa că trebuie să prioritizezi ce e important pentru tine.

Nu, nu trebuie ca acei 2000 de lei investiți să-ți aducă alți 2000, ci trebuie să simți că obiectul pe care l-ai cumpărat îți folosește la ceva, poate chiar înveți ceva nou – cum e cu filmarea în cazul meu. Până la urmă nici 50 de lei nu meriă aruncați pe ceva ce nu-ți folosește ție personal, deci sumele de bani sunt de multe ori relative. 

Cât despre viața interesantă, asta n-o să ți-o facă nimeni altcineva.