Month: November 2010

Top 5 tâmpenii în blogosferă

Aceste tâmpenii se înmulţesc pe zi ce trece. Iar blogării devin şi mai minunaţi. M-am gândit să fac o mică sinteză, subiectiv şi blogosferic vorbind. E vorba de nişte termeni – termeni folosiţi în mod stupid…sau minunat…depinde din ce unghi priveşti blogosfera.

Notă: Termenii în sine nu reprezintă o greşeală sau o problemă dacă sunt folosiţi în exprimări adecvate.

Voi începe direct cu locul 1, ca să evităm suspansul şi să privim direct podiumul:

Locul 1

AGREGATOR (detalii aici)

E locul 1 pentru ca e fierbinte, pentru că e original şi pentru că existau doar agregat şi agregate. Deci şi prin urmare mare om a fost ăla care a găsit şi verbul.

 

Locul 2

INFLUENCER (citiţi revista Biz pentru detalii şi blogurile oamenilor minunaţi)

Da. Pentru că există influencer marketing care e o strategie. Nu e vorba de un om care are o influenţă ci de folosirea unei influenţe pentru a promova ceva. Adică un influenţator? Blogăr de fel?

 

Locul 3

EVANGHELIST (căutaţi la Nebuloasablondă)

E un termen prea elegant ca să nu depăşească sensul argotic atribuit de cei din lumea IT-ului. Aşa că zâna organizării s-a gândit să publice o variantă românească. Felicitări!

 

Locul 4

ANTREPRENOR (citiţi şi ascultaţi peste tot – nu se poate rata)

Pentru că dacă în inglish merge, merge şi în România. Mai ales că mulţi nu cunosc cuvântul şi pare trendy. Doar locul 4 pentru că e farte comun.

 

Locul 5

PROIECT (este întâlnit pe 99% din bloguri şi 50% din suprafaţa Mării Negre)

Deşi ultimul loc, trebuia să apară în top. De ce? Pentru că e ca un semn de punctuaţie: nelipsit din fiecare propoziţie blogosferică corectă.

 

Menţiune specială:

PR (oameni, de exemplu Creaţa, zisă Cristina_TM în lumea interlopă)

Pentru că PR nu înseamnă multitudinea relaţiilor publice la modul general. Adică poate, dar nu în România. Aici la noi sunt doar oamenii minunaţi care nu ştiu să facă nimic dar îşi scriu funcţia în engleză. Ei sunt PR. Acum că există oameni PR, vor exista şi oameni medicină sau inginerie.

 

Felicitări sincere câştigătorilor şi sper să nu ne oprim aici! Această generaţie trebuie să prospere! Păi ce, îi lăsăm pe alţii să fie mai proşti ca noi?!

Advertisements

Uneori…

…vreau să ştiu ce faci, la ce te gândeşti sau ce muzică asculţi…alteori regret că nu sunt  printre gândurile tale…

Încă una…

Mi-am tot spus că n-am ce să public dar dacă m-am chinuit atât, hai că parcă ar merge. Rezultatul e grăitor: cu un teleobiectiv ieftin nu se face primăvară. Şi nici detaliile nu abundă.

 

Aparat: Canon EOS 40D

Obiectiv: Sigma APO DG-Macro 70-300mm f/4,0-5,6

Timp de expunere: 1/6 s

Deschiderea diafragmei: f/22

Sensibilitate: ISO 100

Program de expunere: M

Filtre: polarizare circulară – HOYA

Săptămâna afacerilor – restrospectivă blogosferică

De fapt săptămâni, întrucât mă refer la cea care a trecut şi la cea care se apropie de sfârşit. Nu e nimic, parcă la titlu merge mai bine la singular. Pentru cei ce nu ştiu, există o nou treabă, cică şcoala de bani la BeCeRe. O fi bine, o fi rău, asta nu mai ştiu. Un lucru e cert: cand apar astfel de evenimente, oamenii minunaţi din blogosferă ies la rampă. De fapt ies aceia care nu ştiu să facă mare lucru, dar parcă s-ar afla şi ei în treabă, ce blogul lor.

Copila blondă: O tânără aterizată în blogosferă pentru că…se poate. Chiar şi în secţiunea în care se descrie, vorbeşte prostii. Pentru că se poartă. Dragă Miruna, dacă ne asculţi, află că grădiniţa nu a început în uniformă. Indiferent daca era comunistă sau nu. Mai mult decât atat, nu prea ai tu dreptul să vorbeşti despre comunism atâta timp cat nici suzetă în gură nu aveai în timpul acelui regim.

Ei, această domnişoară s-a gândit că merge asta cu şcoala de bani. A scris şi ea (prost) un articol. Nu am să redau ce e acolo, cei interesaţi pot citi revelaţia ei. Ideea de bază e că a primit o problemă pentru care trebuia să găsească o soluţie pentru bugetul unei familii, în ipoteza în care acea familie avea nişte obiective. Cugetând şi profitând de sclipirile-i de geniu, Copila blondă a respins datele problemei şi a găsit o soluţie de 2 lei (cartelele Prepay ar fi doar un exemplu). Simţindu-se  “pe val”, Miruna face recomandări pe termen lung, propune idei de afaceri şi, desigur, antreprenoriatul social. Păi mai discutam aici despre ea dacă nu vorbea tâmpenii?Probabil că nu. Ah, totuşi nu mă pot abţine:

Sfatul meu pe termen lung: să vadă puţin ce e ăla antreprenoriatul social şi să pună o mică afacere pe picioare. Uite, de exemplu, am nişte cunoştinţe care fac umeraşe reciclate. Paltonul meu stă agăţat pe unul din ăsta. Umeraşele sunt din carton şi pot fi imprimate în scopuri comerciale. Planeta e recunoscătoare, toată lumea câştigă. Antreprenoriatul ăsta social care e  la modă acum e o treabă foarte ortodoxă, din punctul meu de vedere. Tu îţi faci treaba şi îţi speli păcatele în acelaşi timp. Cât de tare e asta?!

Măi să fie! Nu numai că e practic dar mai e şi ecologic! Un sfat pentru tine, tânără domnişoară: Atunci când te corectează cineva, recunoaşte şi tu că ai spus-făcut-scris o tâmpenie…aşa de dragul decenţei.

Am lăsat ce e mai bun pentru sfârşit:

Mai ţineţi minte pe domnul Coman? Ei, acest tânăr prosper (el aşa de felul lui) a fost invitat la un interviu, unde a vorbit despre succesul tinerilor. Noroc că moderatorul a trecut la altceva atunci când Paul a vrut să vorbească despre povestea cu scalarea. Din păcate avem probleme tehnice şi site-ul antreprenorului tăietor de cordoane ombilicale nu funcţionează. Promit să completez acest articol atunci când ele se vor remedia. Până atunci, să analizăm prosperitatea lui Paul Coman:

Primul bisnis: Vânzarea unor obiecte decorative (vaze din câte am înţeles) peste hotare. Părerea mea sinceră este că iniţiativa e de lăudat. DAR. Nu e  afacere atâta timp cât exportul era ilegal. Deci nu e bisnis, e bişniţă.

Al doilea bisnis: A preluat o publicaţie gratuită. I-a şlefuit imaginea. E frumos. A reuşit să o aduca la linia de plutire. Admirabil. De ce nu a continuat? Păi era timpul să i se taie ombilicul.

Al treilea bisnis:  Cutiile de pizza. Bine, rău, nu ştiu. Se pare că merge bine. Bravo lui.

Asta e doar aşa, o introducere. Omul a scris o carte şi îi învaţă pe altţii cum să fie prosperi. Că doar el este. Bursa este la picioarele lui. Noroc că există alţii mai visători şi mai slabi de înger care să creadă.

Între timp defecţiunea s-a remediat: Aici interviul.

Mergem mai departe, la ştirile pe scurt:

Care e de fapt problema? De ce sunt toate astea prostii? Pentru că unii încearcă să facă ceva? Sigur că nu. Problema e legată de valorile pe care le promovează. Până la urmă nici unul dintre ei nu te încurajează să faci ceva, să-ţi dezvolţi creativitatea. Sfaturile lor îndeamnă să vorbeşti mult şi prost. O afacere? Câţi dintre ei ştiu ce înseamnă aia afacere? Dacă ai găsit o bicicletă pe stradă şi îi vinzi piesele nu inseamnă că ai o afacere. Dar dacă tot ai cules 3 dude din curtea vecinului şi vrei să le vinzi, nu sună profesional “antreprenor”? Dacă tot eşti corectat de atâta lume pentru lucrurile pe care le faci, încerci să îndrepţi ceva? Nu, faci alt proiect. Mai mult, cică faci ce-ţi place (legat de lumea afacerilor); asta înseamnă că alegi să te implici în acele afaceri sau programe unde nu produci nimic şi nu execuţi nimic. De exemplu domnul Paul Coman nu s-ar implica în orice afacere, cum ar fi un cabinet stomatologic. Pentru că a administra aşa ceva înseamnă muncă şi abilităţi. Mai bine ceva unde scrii una alta pe net şi gata. Hai să tragem o concluzie: nu numai că oamenii minunaţi menţionaţi mai sus nu au experienţă sau o imagine corespunzătoare, dar ei se bat cu pumnii în piept că-i învaţă pe altţii cum stă treaba cu bisnisul. Trendy. Românesc. Blogosferic. Trade mark aş spune…sau, de ce nu, brand de ţară (că tot căutăm unul).

Protest

Având în vedere că prostia se propagă prin blogosferă într-un ritm alert şi că apar de peste tot specialişti cu expertiză m-am gândit să iniţiez o acţiune de protest. Începând de azi blogul de faţă se va numi “Blog Proiect”. Protestul este programat să ţină o săptămână, adică până în 19.11.2010.

Revelaţia blogărului cocalar

Blogărul cocalar devine o categorie, un grup social. Totuşi acum mă refer la cel mai faimos dintre ei (cel cu monologul) adica distinsul, pentru cei ce nu m-au urmărit. Povestea asta cu revelaţia e de fapt un fel de “hoţul strigă hoţii”. A venit ziua în care faimosului blogăr, om minunat desigur, i-a sărit muştarul. Prin IPhone.  Acum să încercăm să-l înţelegem şi pe el, e greu să cari Iphone-ul şi umbrela în acelaşi timp. Fiecare dintre noi ştie ce enervant e să ai grija unei umbrele când afară e soare.

Acum să trecem la lucrurile serioase. Omul s-a gândit că previziunile meteo sunt cam slabe şi că oamenii ăia de acolo nu prea îşi fac treaba. Din păcate acest Zicu al nostru nu are habar ce înseamnă chestia asta numită meteorologie. Dar totuşi s-a gândit că mai bine ar comenta, ce pana lui?! Dă-i în staţia lor pe ăia!

Previziunile meteo se fac cu o probabilitate de aproximativ 37%. Asta înseamnă că probabilitatea să NU fie aşa cum anunţă ANM este de 63% – cam mult aş spune eu. Dacă o luăm logic, sunt mult mai mari şansele ca vremea să nu fie aşa cum vedem în presă. În plus, ploile sunt anunţate de asemenea cu o probabilitate. Dacă anunţul e “precipitaţii cu o probabilitate de 50%”, trebuie să ne gândim că e o aproximare, aproximare enunţată cu o probabilitate de 37%! Din păcate asta e tehnologia de care dispunem.  Realitatea e totuşi tristă: staţiile meteo arată jalnic iar dotările lipsesc cu desăvârşire. Chiar şi cu aparatură de ultimă oră, aceste previziuni rămân concluziile unor statistici şi/sau aproximări analitice. Da, în România e loc de mai bine. Dar parcă n-ar strica să ai idee despre asemenea lucruri înainte să spui asta: Să nu-ţi deschid în cur umbrela pe care am cărat-o degeaba? Dacă stăm totuşi să ne gândim puţin, nu, nu trebuie să ai. Pentru că tu eşti un om realizat şi atât te duce capul.

E drăguţ cum apare câte un om minunat din lanul de porumb şi spune că alţii pot vorbi prostii fără să existe consecinţe, iar el scrie în continuare prostii nestingerit. Da…nu e drăguţ..e o ironie amară…

 

Românul elevat – tânăr şi la vorbă şi la port

Toţi vedem în jurul nostru oameni care aruncă mizerii pe stradă, oameni care ascultă manele la telefonul mobil în mijloacele de transport în comun, oameni care înjură tare şi des în public, oameni care ar face hernie instantaneu dacă nesimţirea ar avea masă. Nu despre ei e vorba. Ei sunt “cocalari”, “piţipoance” şi uscăciunile fără de care ţara românească ar fi un paradis. Deci nu despre ei vorbim. Vorbim despre cei elevaţi, cei care nu aruncă nimic pe jos (deşi recunosc că nimeni nu e perfect totuşi ei NU ARUNCĂ PE JOS), cei care citesc, cei care au cultură generală vastă, care vorbesc corect limba română şi pentru care bunul simţ e nemărginit.

Să studiem puţin principalele trăsături ale acestor români care nu trag niciodata ţara în jos şi care sunt un exemplu pozitiv. De obicei sunt oameni care au terminat o facultate sau sunt incă studenţi. Deci studiile superioare le bat la poartă. Dacă sunt deja licenţiaţi, sunt angajaţi si sunt oameni importanţi. Cu toate astea ei nu sunt corporatişti şi nu urmăresc tipare. Adica ei sunt mai mult prin baruri (doar n-or să stea toată ziua la birtou…ce viaţă e aia?), imaginea lor seamănă izbitor cu a unui adolescent la pubertate (din punct de vedere vestimentar) şi probabil au blog. Totuşi, ei citesc mult (nu ca ţăranii inculţi care trag ţara în jos) şi au descifrat o parte din tainele filosofiei încă de pe băncile gimnaziului. Desigur, toţi au potenţial să devină oameni minunaţi în blogosferă.

Am citit un articol la Elena “Proiect” pe blog unde un exemplar cu trăsăturile mai sus menţionate ne împărtăşeşte ideologii preţioase prin prisma primei sale mari realizări: bursa Erasmus. Nu am reacţionat pe moment pentru că m-am obişnuit să citesc des la ea pe blog articole de nivelul adolescenţilor până în 15 ani. Dar totuşi acest mirobolant (după cum il numeşte Elena) Victor are destule de împărtăşit. Ca să exemplific multe din cele enunţate mai sus, hai să povestim indirect cu acest Victor:

Ce naiba ii trebuie unui om normal sa aiba chiar asa tot ce pofteste? Sa se duca la magazin si sa isi puna problema ca nu ii trebuie o unealta speciala cu care sa apuce capacul de la borcan si ca poate sa faca asta cu un cutit, daca baga varful cutitului sub capac putin pana intra aer in borcan, ca dupa aia e usor sa il deschizi. Daca ai unealta aia care te ajuta sa apuci capacul de la borcan, cum iti mai fortezi tu creierul sa isi faca reactiile chimice? Nu devii cu timpul o leguma, o scuza pentru ca traiesti?

Dragă Victor, o piuliţă “de treişpe” se desface cu o “cheie de treişpe”. Da, un român o desface şi cu una de 15 sau o cheie franceză. Analog acel dispozitiv de care vorbeşti tu desface capacul pentru unul sau mai multe borcane. Sunt momente în care, adormit fiind, vrei să desfaci un borcan. Cu acea unealtă ai siguranţa că nu te vei răni. De ce ţi-ar înfrâna creativitatea o simplă unealtă? Ea există şi ai libertatea să o foloseşti. Poţi fi creativ/inventiv după ce ai desfăcut borcanul.

Nu stiu daca e ceva inteligent ce fac eu dar altfel nu am cum sa incep sa le povestesc de Voronet sau Eliade daca ei nu au nici macar o idee simpla de unde sa plece sa asocieze lucrurile ce le spun eu.

De ce să le povesteşti despre Voroneţ sau Eliade? Pot fi pasionaţi de literatură şi să nu fi auzit de Eliade. Poate la un moment dat vor auzi şi/sau vor citi. Poţi vorbi despre un segment al literaturii sau despre vestigii dar nu înţeleg de ce ar fi interesaţi de aşa ceva numai pentru ca sunt nişte realizări ale românilor. Dacă manifestă o curiozitate datorată politeţii nu înseamnă că ar vrea să-i cultivi tu.

Sistemul de invatamant de aici ar amuza pe multi de la mine de acasa, exercitii de matematica pe care ei incearca cu greu sa le rezolve in clasele 8-9 noi trebuia sa le stim fara ezitare in clasele 3-4. Chiar nu exagerez. Am vazut un test dat unei clase de a 9-a, cu scaderi de numere cu 6 cifre sau cu scos din paranteze. DAR, ei traiesc mult mai bine ca noi.

Diferenţa e că un contabil licenţiat acolo, în practică nu va greşi scăderile cu numere de şase cifre în timp ce un om minunat de la noi, care a rezolvat sute de integrale, va greşi. În România sunt olimpici şi oameni minunaţi, care rezolvă integrale triple fără să aibă idee unde se aplică, spaţiile vectoriale sunt ceva banal iar calculul matriceal e învechit, arhaic. Majoritatea nu trec examenul de analiză matematică la ştiinţe economice. Străinii o duc mai bine pentru că au voinţă şi disciplină. Pentru că învaţă ceva ce vor folosi în alte scopuri decât scrisul articolelor de 2 lei pe bloguri.

E ca in vacanta aici. Ma mai duc la scoala, mai ma intorc, ma mai plimb cu bicicleta prin padure, mai mananc ceva. Mai invat cate o injuratura de la cate un coleg international. hleb eta moi drug.

E bine, Victor. Creierul îl foloseşti atunci când deschizi borcane cu cuţitul.

În concluzie hai să rămânem deştepţi şi aroganţi. Păi cum să nu ştie ei pe unde trece Dunărea? Ce, asta se poate afla de oriunde? (DA) Ce, date despre România se găsesc prin toatre colţurile internetului? (DA)

O întrebare pentru Victor (şi/sau colegii lui de an): de ce testele de inteligenţă nu iau în considerare volumul de cunoştinte acumulate?


Amintiri de vară

 

 

 

Movin’ fast through this
Moonlight highway I
See your face in the
Blue of the dashboard lights
Gonna see you tonight

Constant miles runnin’
‘Neath my wheels I see
All those headlights
And billboards rushin’ out of sight
Gonna be with you tonight

And the radio’s playin’some song
And I suddenly realize
That’s the song the were playing
The very first time that I looked
Into your eyes
Singing

You are so beautiful tonight
My midnight mirage
I’ll make you real
I’ll hold you tight
My midnight mirage
I’ll be safe in your arms
In a little while

All this
Time and distance and
Rhyme and reason made
My decision oh
How you make me feel
Oh you make me feel so real

Almost feels like you’re
Here beside me instead
Of some place
Some place I could never find
I’m bound to find it this time

And the radio station is lost
In the distance so far behind
But the song they were playin’
Still echos around and around
In my mind
Singing

You are so beautiful tonight
My midnight mirage
I’ll make you real
I’ll hold you tight
My midnight mirage
I’ll be safe in your arms
In a little while

Movin’ fast thru this
Moonlight highway
Got ten more nine more eight more miles
Away from you
All of my life with you

You are so beautiful tonight
My midnight mirage
I’ll make you real
I’ll hold you tight
My midnight mirage
I’ll be safe in your arms
In a little while