De fapt săptămâni, întrucât mă refer la cea care a trecut şi la cea care se apropie de sfârşit. Nu e nimic, parcă la titlu merge mai bine la singular. Pentru cei ce nu ştiu, există o nou treabă, cică şcoala de bani la BeCeRe. O fi bine, o fi rău, asta nu mai ştiu. Un lucru e cert: cand apar astfel de evenimente, oamenii minunaţi din blogosferă ies la rampă. De fapt ies aceia care nu ştiu să facă mare lucru, dar parcă s-ar afla şi ei în treabă, ce blogul lor.
Copila blondă: O tânără aterizată în blogosferă pentru că…se poate. Chiar şi în secţiunea în care se descrie, vorbeşte prostii. Pentru că se poartă. Dragă Miruna, dacă ne asculţi, află că grădiniţa nu a început în uniformă. Indiferent daca era comunistă sau nu. Mai mult decât atat, nu prea ai tu dreptul să vorbeşti despre comunism atâta timp cat nici suzetă în gură nu aveai în timpul acelui regim.
Ei, această domnişoară s-a gândit că merge asta cu şcoala de bani. A scris şi ea (prost) un articol. Nu am să redau ce e acolo, cei interesaţi pot citi revelaţia ei. Ideea de bază e că a primit o problemă pentru care trebuia să găsească o soluţie pentru bugetul unei familii, în ipoteza în care acea familie avea nişte obiective. Cugetând şi profitând de sclipirile-i de geniu, Copila blondă a respins datele problemei şi a găsit o soluţie de 2 lei (cartelele Prepay ar fi doar un exemplu). Simţindu-se “pe val”, Miruna face recomandări pe termen lung, propune idei de afaceri şi, desigur, antreprenoriatul social. Păi mai discutam aici despre ea dacă nu vorbea tâmpenii?Probabil că nu. Ah, totuşi nu mă pot abţine:
Sfatul meu pe termen lung: să vadă puţin ce e ăla antreprenoriatul social şi să pună o mică afacere pe picioare. Uite, de exemplu, am nişte cunoştinţe care fac umeraşe reciclate. Paltonul meu stă agăţat pe unul din ăsta. Umeraşele sunt din carton şi pot fi imprimate în scopuri comerciale. Planeta e recunoscătoare, toată lumea câştigă. Antreprenoriatul ăsta social care e la modă acum e o treabă foarte ortodoxă, din punctul meu de vedere. Tu îţi faci treaba şi îţi speli păcatele în acelaşi timp. Cât de tare e asta?!
Măi să fie! Nu numai că e practic dar mai e şi ecologic! Un sfat pentru tine, tânără domnişoară: Atunci când te corectează cineva, recunoaşte şi tu că ai spus-făcut-scris o tâmpenie…aşa de dragul decenţei.
Am lăsat ce e mai bun pentru sfârşit:
Mai ţineţi minte pe domnul Coman? Ei, acest tânăr prosper (el aşa de felul lui) a fost invitat la un interviu, unde a vorbit despre succesul tinerilor. Noroc că moderatorul a trecut la altceva atunci când Paul a vrut să vorbească despre povestea cu scalarea. Din păcate avem probleme tehnice şi site-ul antreprenorului tăietor de cordoane ombilicale nu funcţionează. Promit să completez acest articol atunci când ele se vor remedia. Până atunci, să analizăm prosperitatea lui Paul Coman:
Primul bisnis: Vânzarea unor obiecte decorative (vaze din câte am înţeles) peste hotare. Părerea mea sinceră este că iniţiativa e de lăudat. DAR. Nu e afacere atâta timp cât exportul era ilegal. Deci nu e bisnis, e bişniţă.
Al doilea bisnis: A preluat o publicaţie gratuită. I-a şlefuit imaginea. E frumos. A reuşit să o aduca la linia de plutire. Admirabil. De ce nu a continuat? Păi era timpul să i se taie ombilicul.
Al treilea bisnis: Cutiile de pizza. Bine, rău, nu ştiu. Se pare că merge bine. Bravo lui.
Asta e doar aşa, o introducere. Omul a scris o carte şi îi învaţă pe altţii cum să fie prosperi. Că doar el este. Bursa este la picioarele lui. Noroc că există alţii mai visători şi mai slabi de înger care să creadă.
Între timp defecţiunea s-a remediat: Aici interviul.
Mergem mai departe, la ştirile pe scurt:
Care e de fapt problema? De ce sunt toate astea prostii? Pentru că unii încearcă să facă ceva? Sigur că nu. Problema e legată de valorile pe care le promovează. Până la urmă nici unul dintre ei nu te încurajează să faci ceva, să-ţi dezvolţi creativitatea. Sfaturile lor îndeamnă să vorbeşti mult şi prost. O afacere? Câţi dintre ei ştiu ce înseamnă aia afacere? Dacă ai găsit o bicicletă pe stradă şi îi vinzi piesele nu inseamnă că ai o afacere. Dar dacă tot ai cules 3 dude din curtea vecinului şi vrei să le vinzi, nu sună profesional “antreprenor”? Dacă tot eşti corectat de atâta lume pentru lucrurile pe care le faci, încerci să îndrepţi ceva? Nu, faci alt proiect. Mai mult, cică faci ce-ţi place (legat de lumea afacerilor); asta înseamnă că alegi să te implici în acele afaceri sau programe unde nu produci nimic şi nu execuţi nimic. De exemplu domnul Paul Coman nu s-ar implica în orice afacere, cum ar fi un cabinet stomatologic. Pentru că a administra aşa ceva înseamnă muncă şi abilităţi. Mai bine ceva unde scrii una alta pe net şi gata. Hai să tragem o concluzie: nu numai că oamenii minunaţi menţionaţi mai sus nu au experienţă sau o imagine corespunzătoare, dar ei se bat cu pumnii în piept că-i învaţă pe altţii cum stă treaba cu bisnisul. Trendy. Românesc. Blogosferic. Trade mark aş spune…sau, de ce nu, brand de ţară (că tot căutăm unul).
