Month: April 2014

Linux – editare (și) foto

Vă spuneam aici cum că există și dezavantaje la linuxul ăsta, și că încerc și eu marea cu degetul cu un Linux Mint bootabil. Eh, mulțumit de modul în care arăta și funcționa, m-am lăsat dus de val și am făcut niște update-uri. Pentru cei ce nu știu, la un OS bootabil pe un USB flash (da știu, o iau cu lemnul, dar nu pot traduce unii termeni că nu ne mai înțelegem – fiți înțelegători, că nu o iau cu PR) se poate stabili un spațiu aferent salvărilor. Mai pe românește, dacă instalez progrămele, ele vor rămâne pe stick și după ce calculatorul se repornește. Eu am alocat 1 GB, care gigabit s-a și umplut cu update-uri. Supărat și totodată încrezător, am instalat Linux Mint în paralel cu Windows 8.1 – dacă e cineva interesat, să spună în comentarii și adaug detalii. Arată cam așa în momentul de față.

Screenshot from 2014-04-24 23:19:42

Arată bine, după părerea mea, și merge bine. Bun, spuneam în postul citat mai sus că încerc să prelucrez și pozele, să vedem dacă merge și, mai important, dacă merge bine. Am pornit de la un cadru în format .RAW (varianta brută a unui cadru pentru aparate foto Canon) la care aveam deja o prelucrare în Photoshop. Pentru deschidere și editare .RAW am folosit UFRaw, iar pentru prelucrarea efectivă, Gimp. Ambele sunt gratuite și funcționează sub linux. Un cadru cu fișierul deschis în Gimp, apoi cadrele în format .jpg.

Screenshot from 2014-04-23 22:17:52

Screenshot from 2014-04-24 22:37:05

Legat de ultimul printscreen, nu știu voi, dar mie cadrul din stânga mi se pare semnificativ mai bun. Da, cel din stânga e în Photoshop. Acum e normal, pe lângă faptul că Photoshop e un program mai performant, eu unul sunt deja obișnuit cu el și mi-am format automatisme, în timp ce în Gimp trebuie să învăț multe lucruri. Poate efectul sharpen ar trebui aplicat după recomandările de aici, iar diferențele ar fi semnificative. În momentul de față, pentru prelucrarea unor poze dintr-o excursie, probabil că aș alege, convenabil, Photoshop. E normal să vrei să folosești ce e mai comod, mai ales că pot alege între două sisteme instalate deja. Nu e ca și cum ar trebui să pun Windows doar pentru asta.

Ca o primă impresie, Gimp arată destul de bine și comenzile sunt la îndemână. Cu toate astea, barele de reglare și valorile lor mă derutează. De exemplu, saturația culorilor: pentru cazuri uzuale e de ajuns o corecție +10 (Photoshop), pentru cazul de mai sus eu am folosit undeva la +30, cu un efect similar. Poate e doar ceva cu care trebuie să mă obișnuiesc. Plugin-ul UFRaw este și el ceva mai greoi, dar, din nou, poate ține de obișnuință. Cel puțin pe moment rămân la ideea că, pentru prelucrarea unui număr mare de cadre, merită folosit Photoshop – cel puțin pentru un începător în Linux, timpul de lucru va fi redus cel puțin la jumătate.

 

Ca de obicei, comentarii, observații, doleanțe, certuri, fără opreliști în rubrica de comentarii.

Advertisements

Realitate vs. blogări

Apropo, e dă pă Linux Mint. După cum probabil știți, a fost proiect. Heituiala plutea oarecum în aer, deși speram să nu am ceva anume de zis despre. Mai o poantă pe tuităr, dar mă gândeam că acolo se va opri totul. Părerea mea sinceră e că evenimentele de genul sunt inutile. Inutile pentru noi ăștia care nu participăm. Blogării, am observat că se distrează și bine fac. E părerea mea, nu am pretenția să o mai împărtășească cineva. Dar. În urma proiectului, blogării scriu – da, e un fel de a spune. Care e de fapt treaba cu evenimentul? zice domnișorul. Acum nu știu voi, dar pentru mine acel post e o ofensă la adresa tuturor cititorilor cu o inteligență cel puțin medie. Dezvolt.

Orice om rațional mai râde de treaba cu pișcotăritul, dar astea nu înseamnă că arată cu degetul cum că ar fi fost careva mituit cu mâncare și bere. Nu zic că nu ar putea fi cazul, dar, rațional fiind, ai trecut peste ipoteza asta. E pur și simplu în afara unei gândiri decente. Se întâmplă, dar nu consumi energie cu. Pișcotăreala aici e faptul că o turmă de blogări au fost aduși la brenduri (indiferent dacă au mâncat și băut dau nu), iar în consecință aceștia NU SUNT ÎN STARE SĂ SCRIE UN ARTICOL DECENT. Ai venit, ai văzut, te-ai plimbat, ai socializat, te-ai întors la tine în sat. Dar un articol, măcar!

Acești blogări au fost duși la Cramele Recaș. Au aflat că se exportă multe vinuri. Au mai aflat că ăia cărora li se exportă le plac respectivele vinuri. A, și mai era curat acolo. Băi, dar vinurile? Coama Lupului, Dulceața Ogarului, alb, verde sec, dulce, sărat, soiuri de struguri, vinuri de colecție, prețuri etc.? Adică erau profesioniști ăia de acolo? Serios? Vinurile de Recaș sunt apreciate și la nivel național, nefiind vorba de ălea de 6 lei de la colț de stradă. S-a interesat vreunul? A căutat vreunul? Se pricepe vreunul la vinuri? Așa, cât de cât, în 5 rânduri, că doar n-om scrie acuma cărți despre. Totuși, au degustat niște vinuri. Bine, rezultatul a fost că Oana a găsit un vin pe care l-ar cumpăra. Blogării au aflat că respectivii de la Recaș merg în vizite la cramele care se laudă că vând vin de Recaș, și cumpără vin spre a face probe? Pentru a-și menține standardul de calitate? Vă rog, un copi peist la dam ăsta, că eu n-am văzut pe vreun blog.

Fabrica de bere Timișoreana. Mă, acolo e un material fosilier adus din Mexic. Nu știu voi, dar eu mă consider norocos că asemenea lucruri se revarsă asupra culturii mele. Fosilier, auzi! cât de tare!

Andrei Crivăț. Deci oameni faini, Oltea și plejcavița. Super, maică. Vă propun să savurăm citatul:

De aia zic c-a fost așa fain la Timișoara Brands Tour. Pentru că am râs de-am zăpăcit și pentru că am aflat lucruri care mi se par interesante și pe care nu le știam.  Și în plus, am revăzut câțiva oameni care mi-s foarte dragi.

Băi, dar dintre toți blogării, unul în teniși, altul cu părul în vânt, toți pasionați de scris, chiar nu poate ieși nimic? Dacă vă întrebați de unde aceste articole, ei bine ele sunt promovate de organizatori ca fiind bune. Sau poate că nu-s bune, dar altceva nu e. Sincer, n-am nimic personal cu vreunul dintre oamenii care au participat la treaba asta și, deși poate vă vine greu a crede, mă bucur că s-au simțit bine. Dar dacă tot ai fost adus, cazat, hrănit și plimbat, e așa greu să faci un pustiu de bine și să publici un articol decent? Peste o săptămână, 2 chiar. Când ai timp. Documentează-te, gândește și apoi scrie-l. Nu știu voi, dar eu unul mi-aș bate singur obrazul. Așa, în fața compiutărului, când nu mă vede nimeni.

Nu pot decât să admir organizatorii pentru conținutul aruncat în blogosferă.

 

 

Linux – de ce NU

E ora 15:10 și e clar, canalul tehnic nu se va întâmpla azi. Tot spun eu cu linux pe aici, ziceam în articolul precedent de ce mă scoate windows din sărite, dar n-am spus în ce condiții nu vei putea trece la linux. Bun, o fi el drăguț, terenul rebelilor, în afara jugului Microsoft, cum vreți voi, dar, ca orice sistem de operare, are și dezavantaje. Așa, comercial, uite ce bine arată Mint 16 Cinnamon:

Screenshot from 2014-04-14 20_26_01

Am schimbat doar fundalul, instalat un dock și am umblat la câteva iconițe. Fain, ă? Da, dar poți trăi cu el, americănește vorbind? Poți trece la el? Merită să-l folosești? Mai jos, câteva dezavantaje sau, dacă vreți, probleme de care te poți lovi (la unele în procent de 100%):

  • Există programe care rulează doar pe Windows. Aici nu prea ai ce face, doar dacă, nu te poți descurca cu alternative pentru linux. Dacă e vorba de programe grele, probabil că nu ai alte variante, deci fie rămâi pe Windows fie, dacă ai nevoie de ele mai rar, păstrezi două sisteme de operare și accesezi Windows când ai nevoie de programele respective.
  • Sistemul tău (laptop, desktop, netbook etc.) nu este compatibil cu linux sau cu anumite distribuții de linux. Nu e compatibil deloc, sau parțial. Poate poți fără modemul încorporat, dar fără placa video sau cea de rețea e mai greu.
  • E un sistem într-o continua actualizare. Da, există o comunitate care îți sare în ajutor, dar trebuie să-ți rezolvi singur problemele. De exemplu, în Ubuntu, în urma unui update (că dacă zic actualizări nu înțeleg unii) mi-a dispărut cursorul. Comenzi, opțiuni, rezolvat în vreo 20 minute.
  • Periferice – oricare ar fi aparatul, aici se pot complica lucrurile. Poate nu mai poți folosi imprimantele, nu mai poți conecta aifonul și altele.
  • Îți e greu să scapi de rutina zilnică. Ai un sistem pentru muzică și filme? păi aici nu prea ai winamp. Dar ai VLC. Cu unele e mai greu, altele poate nu sunt deloc. Depinde de fiecare.
  • Până înveți, chiar și lucrurile banale cer timp. Cât de greu e în Windows să schimbi tastatura? E, în Mint am reușit să schimb în Română. Și n-a mai mers deloc tastatura.

Astea ar fi, în mare, problemele utilizatorului comun, la început de linux. Există oameni care o duc la extrem. Nu vă sfătuiesc să dați prea multă atenție, cu atât mai puțin să urmăriți tot clipul, pentru că orice lucru are avantaje și dezavantaje. Există ”e bun pentru tine”, unde tu ești o persoană rațională și poți cântări subiectiv acele avantaje și dezavantaje.

Pentru cine vrea să încerce, sfatul meu este să faceți un usb bootabil cu linux. Nu DVD, pentru că merge mai greu. Mi se pare cel mai bun mod de a încerca sau învăța. Dacă tot am amintit de linux Mint, aici pagina principală, iar aici partea românească. Momentan am și eu un Mint bootabil și am de gând să încerc editarea pozelor, să vedem cum merge. În exclusivitate pentru cititorii dam167, voi posta reacțiile de după.

Da’ am zis de ce… linux?

Cât încearcă dam ăsta să se trezească, în așteptarea ședințelor, am zis să scriu un articol. Să fiu blogăr activ, zic. Mai mult, mi-am adus aminte că n-am zis de ce mă atrage linuxul ăla. Principalul motiv pentru care merg spre linux este windows. Windows 8/8.1.

Înainte de toate menționez că este vorba de o licență OEM de Windows 8, cu care am făcut un upgrade la 8.1. Upgrade-ul a durat vreo 3 zile, deoarece procesul de instalare se bloca subit. Ce e drept, trecerea la 8.1 a adus ceva stabilitate în plus, dar și alte probleme:

  • Probleme la conexiunea wireless. Din 15 în 15 minute conexiunea wireless cădea. Te conectai din nou, treabă care ținea aproximativ 15 minute. Vorba aia, nici nu puteai urmări proiectele online că pica netu’. După doar două zile de căutări, zile în care am început să suspectez cum că placa de rețea ar fi bolnavă, am aflat că soluția e un alt driver pentru placa de rețea, pe motiv că windows 8.1 e o domnișoară care nu e satisfăcută de orice driver. După alte 3 ore am găsit driverul.
  • Apple. Se pare că nu e normal să ai un laptop+windows și să vrei să legi un dispozitiv Apple. Astfel, la actualizarea iTunes, Windows s-a gândit ca imediat după instalare să înlocuiască driverul nou instalat pentru dispozitivul mobil. 4 ore mai târziu, problema a fost totuși rezolvată.
  • Ventilatorul. Dintr-o dată, posedat parcă, ventilatorul laptopului a rupt tăcerea și a început să se răstească la mine. L-am implorat să vorbească cu mine, cu ochii aproape înlăcrimați, dar degeaba. O fi pe ducă, am zis. Se duce dracului brendul. Nu. Doar că au venit acele vremuri când trebuie să cauți alte drivere. Ați zice că dam ăsta e amator și nu știe că trebuie să-și actualizeze driverele, nu? Ba, știu că așa credeați. Dar nu. Nu e nevoie de ultimul driver, ci de un anume driver.
  • Boot. Ce, credeați că la Sony Vaio+Windows 8.1 bagi un disc, schimbi ordinea la boot și gata, pornește de pe disc? Gen boot priority, optical device și gata? Sau Bios -> boot device priority și restart? Nu, maică. Secure boot, external device enabled, UEFI boot, boot device priority și parcă mai erau vreo 3. După astea, poate merge.

 

Așa ca fapt divers, windows ăsta e atât de evoluat, încât dacă ai o problemă precum cel de mai sus trebuie să verifici înainte tot felul de lucruri:

– există o setare cum că laptopul tău va opri placa de rețea ca să consume mai puțin. Da. Deci e posibil să rămâi fără net, ca să fii mai eco. Logic.

– apoi afli că mai e posibil să pierzi și altele.

Bun, o să vedem că, pentru utilizatorul de rând, linux pune multe probleme. DAR. Windows ăsta costă cam mult și nu sunt sigur că, în calitate de utilizator obișnuit, ar trebui să muncești atât. Ghinionul e atunci când ești ca mine: ai o licență de 8/8.1 și toți te sfătuiesc să pui un 7 piratat.

Linux – Aspect

A fost odată ca niciodată o poveste în care dam ăsta zicea ceva de linux. Și zicea că face și drege, nu? Na, zic să continuăm povestea aia. Pentru cei ce nu știu, linux este un sistem de operare open source. Cei ce ați auzit de el știți cu siguranță că e gratis. E o chestie complicată și urâtă, dar gratis. Vă propun să nici nu încercați să citiți prea multe din link-ul precedent dacă nu vă pasionează într-o oarecare măsură această parte a tehnicii. Nu vă fie frică, vă explică dam ăsta pe scurt. Am trecut odată pe la Arhi și l-am prins între OSX și Windows, așa că, prin ghiontul de față, în invit să citească, dacă e câtuși de puțin interesat de o a treia variantă.

Linux pornește de la un nucleu central, numit kernel. Fiind deschis, acesta e îmbunătățit în permanență, una dintre consecințe fiind apariția a mai multe versiuni de linux, numite distribuții (distros), cea mai populară fiind Ubuntu. Deși acest sistem de operare a venit din nevoia de stabil și aplicat rețelelor în general, ideologia începe să prindă la oameni, mai ales pentru că e gratuit și poate fi personalizat după gustul oricărui utilizator.  Distribuțiile de linux au evoluat foarte mult în ultimii ani și au devenit tot mai ușor de folosit.

Eu am instalat Ubuntu 13.10 Saucy Salamander (hai, recunoașteți că sună bine, rebel) în decembrie, după câteva de zile de tatonat un usb bootabil. Probabil pentru toată lumea, primul pas ar trebui joaca cu un stick/DVD bootabil, cu ajutorul căruia poți vedea care e treaba. Un link în plus pentru curioși. Deși diversele distribuții sunt mai nou promovate intens, acest sistem de operare nu funcționează perfect – sau chiar deloc – pe unele configurații hardware. Folosirea acelui stick/DVD bootabil vă oferă posibilitatea să vedeți ce nu merge, sau care componente nu funcționează. De exemplu, e de ajuns ca placa de rețea să nu funcționeze. Eu personal am instalat Ubuntu 13.10 pe un Asus Eee PC, un netbook cu 1 GB Ram în paralel cu windows 7. Asta înseamnă că la pornire ai posibilitatea să folosești Windows sau Ubuntu.

Principalul avantaj al acestui sistem de operare e lipsa virușilor. Nu neapărat pentru că ei nu există, ci pentru că, spre deosebire de Windows, accesul aplicațiilor la rădăcină se face prin înregistrarea utilizatorului (parolă). Principalul dezavantaj, lipsa multor drivere și aplicații. Dacă folosești anumite aplicații care rulează sub Windows, e posibil să nu găsești ceva similar pentru linux care să te satisfacă. Hai să lăsăm discuțiile astea pentru articolele viitoare și, dacă tot vorbim de aspect, v-am pregătit niște screenshot-uri. Menționez că am o oarecare pasiune pentru calculatoare și mai citesc una alta. Dacă e cineva care consideră că mă exprim ciudat sau aduc vreo ofensă IT-știlor, liber la comentarii, completări, tras de urechi etc.

 

Windows 8.1 (cu licență, dacă interesează pe careva) pe laptopul meu principal – Sony VAIO

win81

Fără prea multă bătaie de cap și fără o temă specială: icoanele sunt descărcate separat, numele acestora e scos prin anumite artificii. Nici măcar dock nu e, sunt alezate așa la plezneală.

 

Ubuntu 13.10 Saucy Salamander (Gnome) și un Conky la care am renunțat până la urmă. Aici am totuși dock

Ubuntu 13.10

 

Linux Mint 16 Cinnamon de pe un DVD bootabil (aici mă joc încă, nu știu dacă voi instala sistemul) – de notat faptul că am schimbat doar imaginea de fundal

Linux Mint

 

În episodul următor despre distribuții și adevăratele probleme de care te lovești. Acolo nu vreau să dau lecții, ci mai de grabă scriu câteva lucruri în speranța că trece altcineva să explice mai bine. Până acum, sunt oarecum mulțumit și intrigat de ideile de mai sus și, am încercat și eu, să vând aspectul. Din păcate, am observat că cei cărora le lipsește imaginația și creativitatea sunt utilizatorii de Windows. Legat de personalizare și aspect, vă recomand să răsfoiți pe deviantart.com screenshot-uri pentru windows, linux și mac.

 

După 7 ani și-o zi…

… am văzut-o și pe asta: DIN 10 (ZECE) ARTICOLE PE PRIMA PAGINĂ A BLOGULUI, 9 ADVERTORIALE. Da, la Vienela. Ce mă deranjează de fapt pe mine e faptul că acești blogări mai vorbesc, din când în când, despre blogging și blogsferă și, mai important, despre scris. Artă, intelectualitate, creativitate și, nu în ultimul rând, muncă.

 

Vienela, dam ăsta ține să te felicite. Cu greu se poate egala un asemenea succes.

După 7 ani

Astăzi blogul lui dam ăsta a împlinit 7 ani. În loc să fiu grețos și să o iau cu evoluție și expertiză, social media, campanii și proiecte… a, stai, și muncă! muncă căcălău! căci la blog e multă muncă, bă! Na că nici nu știu cu ce să continui după atâtea virgule puse aiurea. Revin. Deci n-o să fiu grețos, teribil de modest sau nostalgic, ci o să vă spun pe bune cum e cu bologul ăsta în venerabila-i bătrânețe blogosferică.

După 7 ani, blogul n-a evoluat. Gen social media, zic. Că nici nu trebuia să evolueze. E un blog unde pun poze și îmi spun părerea.

A, după 7 ani, dam167.wordpress.com e un blog unde pun poze și îmi spun părerea.

Nu, nici după 7 ani n-am brand personal. Poa’ să fie la ofertă de PAȘTE, nu-mi trebuie.

Încă nu fac parte din comunitate. Oricare ar fi ea.

După 7 ani, sunt unele perioade în care am timp de blog, altele când nu.

După 6 ani și ceva mi-am făcut cont de tuităr. Nu, nu-mi promovez articolele. De-aia.

Tot după 6 ani și ceva am ratat ocazia de a scrie advertoriale cu 5 euro. Lol. M-am râs.

După 7 ani mi-am dat seama că blogosfera mă face să par mult mai deștept și mai cult decât sunt. E de moral.

După 7 ani răsfoiesc mai puține bloguri. Nu, majoritatea sunt la fel de proaste, doar ca acum prefer să citesc chestii mai tehnice.

După 5 ani m-am hotărât să scriu o carte. Pă blog. Mai e, maică, merge greu.

Nu, nu promovez blogul pe facebook.

După 7 ani e la fel ca după 6. Sau după 5. Sau după 4. Ați prins ideea.

După 7 ani observ că mai sunt și alții care după tot 7 ani nu simt nevoia să se laude cu ”proiecte” care nu contează.

După 7 ani cred că sunt mai bătrân cu 7 ani.

După 7 ani n-am făcut bani din bloghing. Și dacă aș fi putred de bogat, parcă asta m-ar face să mă simt sărac.

După 7 ani pot spune că am un blog de 7 ani.

După 7 ani, vor fi 7 ani și-o zi.

După 7 ani, parcă nici pișcotăritul nu mai e ce-a fost. Deși bugetele cresc.

După 7 ani, cred că wordpress mi-a făcut cadou niște trafic. Am vreo 7 vizualizări și 2 unici azi! e? e?

Stai, că nu sunt singurul.

 

Tu ce ai scrie după 7 ani de bloghing? – nu e o întrebare la care să răspundeți efectiv, voiam doar să fiu de gașcă. Gașcă pă social media, zic.

 

 

Comunicarea zilei

Dacă tot e ziua mea liberă, am zis să pun și eu o poantă aici. De ce postez pe blog, sau mai rău, de ce sunt la calculator în ziua mea liberă, întrebați? Pentru că sunt la birou, logic. Cică eu sunt de vină, că doar eu am venit de capul meu la birou în ziua mea liberă. Oricum, chiar și la birou, azi, cu soarele-n suflet, să comunicăm:

”evanghelizare e una, fidelizare e alta. si ambele au legatura cu cei care fac comunicare pentru produs, serviciu, eveniment.
altfel, da, nu vad de ce ai renunta la un brand care’ti place, atata vreme cat ceea ce se schimba la el e DOAR omul de comunicare, nu valorile asociate si plus valoarea adusa de brand… si atata timp cat omul de comunicare care’ti place nu’ti pitchuieste, convingator, un produs concurent :)” 

de Ruxandra Predescu, om de onlain, dă brend, de bugetari corectator, de presă, sub presă, ca presă etc.

 

P.S. Dacă nu înțelegeți treaba religioasă cu evanghelia sau restul buștenilor din enunț, stați liniștiți, înseamnă doar că nu sunteți specialiști. sau experți. Sau experți specialiști. Atât.