Nu știu dacă retrospectiva nu cumva trebuia să fie totuși într-un post de anul trecut, dar parcă asta cu rezoluțiile (deși s-a cam spart trendul) clar e după intrarea în noul an, nu? Nu contează, vedem noi. Na, pentru început, e absolut șocant cum de n-am făcut nici în 2021 bani din blog, e ca și cum pe nimeni nu interesează că unii scriu bine și nu aruncă cu bani în ei – prea mult? gata, știu, devine obositor, dar cumva la fiecare început de an îmi rotesc ochii către ceafă și revăd cu plăcere lumea blogosferică de acum câțiva ani. Nu era fain când blogurile se cerneau, advertorialele curgeau, astea?
Nu? bine, am înțeles, mai departe. În 2021 m-am concentrat mai mult pe muzică, dar în puținele excursii pe care le-am făcut am reușit să fac și niște poze de care îmi aduc aminte cu plăcere, probabil datorită prietenilor din jurul meu. Nu e nimic deosebit, intră în categoria „snapshots”, dar era o atmosferă bună și din când în când mai puneam mâna pe aparat, fără planificare sau eforturi suplimentare. Gen vezi un apus, pui mâna pe cele 2 kg de aparat și pac, ai 2-3 poze.
Am cumpărat un pick-ul și am trecut din nou (și) la discuri. N-am mai ajuns să scriu despre, dar la un moment dat mi-am cumpărat și un DAC – pentru cine nu știe, un convertor al semnalului digital în analogic -, mai exact un Cambridge Audio DacMagic 100. E mic, a costat cam 500 de lei și, pe lângă calitatea sunetului, l-am ales pentru că îl puteam folosi cum voiam eu: între PC/laptop și amplificator. Diferența e semnificativă, sunetul e mai curat, puțin mai bogat și mult mai puternic. Dacă la anumite melodii (de calitate mai slabă) trebuia să compensez din amplificator (cu putere mai mare), și chiar și așa simțeam că nu sunt reproduse toate sunetele și simțeam că mă „zgârie” la muzica de calitate mai slabă, acum am scăpat de problema asta. Deci recomand un DAC extern oricui vrea ceva mai mult de la muzică, vrea să audă mai multe detalii – instrumente, vocal etc.
Am cumpărat și muzică, 1-2 discuri pe lună și CD-uri din când în când, când am găsit oferte. Am descoperit și adaptorul lightning – headphone jack, care e un DAC extern surprinzător de capabil. Știu că unii sunt supărați că telefoanele mobile noi nu mai au acel jack pentru căști, dar calitatea sunetului pe care o poți obține din lightning/usb-c e semnificativ mai bună, mai ales când ai căști de calitate.
Colțul românesc de internet e în general foarte trist. Oamenii sunt foarte înverșunați și agresivi în gândire și exprimări. La un moment dat m-am întrebat de ce sunt unii atât de categorici, adică au niște păreri atât de bine cimentate, în lipsa evidentă a unei documentări, dar răspunsul mi se pare simplu: școala și viața din România. Mai țineți minte cum scriam acel q.e.d.? adică demonstram ceva și nimeni și nimic n-avea de ce să schimbe aia? era până urmă acel „ori știi, ori nu știi”, fără cale de mijloc. Ori ai dreptate, ori greșești, e mai comod să fie alb sau negru. Nu spun că n-am fost și eu așa uneori, doar că unii parcă sapă un puț când vine vorba de un subiect și nu mai vor să iasă de acolo. Asta înseamnă că discuțiile sunt obositoare și încărcate, așa că anul ăsta voi sta mai departe, că nu prea am nimic de câștigat.
Apropo de câștigat, la un moment dat am început să studiez puțin programarea pentru niște chestii personale – script-uri pe care sper să le dezvolt la un moment dat în aplicații. În străinătate e „vrei să înveți programare? fă asta*!”, în timp ce la noi e „vrei să înveți programare? stai că nu e așa simplu. Tu crezi că asta se învață peste noapte? crezi că imediat te și faci software engineer și că te și îmbogățești? nu, nu așa se face”. Adevărul e că nimic nu se învață peste noapte, dar dacă ceva te descurajează de la început, până să vezi măcar dacă e de tine, n-ai să faci nimic niciodată.
* un prim pas, un exemplu simplu
A fost un an în care s-a mai vorbit pe bloguri de educație financiară – na, alea 3-4 pe unde mai intru. În mod ciudat, unii au înțeles că e vorba de prosteala de la toate colțurile, că o dăm în acțiuni și criptomonede sau că ar trebui să investim și n-avem ce. Sau că nu trebuie să ne luăm aifon că vine criza. Sau sau. Ba chiar au început să se facă săraci unii pe alții, pentru că se pare că dacă n-ai nu știu câți bani în cont ești sărac. Eu zic că ar trebui să începem de la ce e aia TVA sau ce semnăm pe la bănci dar hei, ce știu eu. Ca să mut subiectul spre dam ăsta, a fost un an în care m-am interesat și eu de criptomonede și acțiuni și am făcut niște mici investiții. Din păcate am cumpărat tot felul de prostii în timpul anului și balanța finală nu e chiar ce speram eu.
Gata cu pologhia, la rezoluții. Apropo, se mai poartă asta? Na, aici pe blog momentan da.
- Ceva mai multă mișcare. Nu pentru dat kilograme jos sau plimbat, mișcare cu titlul de antrenament, mi-ar plăcea să fiu mai în formă, cum se zice. Am lăsat-o cam moale anul trecut.
- Să circul ceva mai mult. Poate se mai liniștește pandemia și voi umbla puțin, măcar prin țară, iar voi o să vedeți pozele obositoare cu stele.
- Să învăț să folosesc curent bețele chinezești. Îmi place bucătăria chinezească, aș vrea să le pot folosi atât pentru mâncat cât și pentru prepararea mâncării.
- Să mă ocup și de așa numitele „side projects”, adică chestii pe lângă job, nu neapărat pentru câștiguri financiare. Momentan sunt în grafic aici.
- Să lucrez mai puțin.
Ultima e discutabilă, dar parcă o listă cu 5 puncte arată mai bine decât una cu 4. Mai sunt și alte obiective care consider că fac parte din viața de zi cu zi, nu sunt neapărat la capitolul rezoluții (mai mult timp pentru familie și prieteni, dezvoltare personală – pe bune, nu aiureli internautice etc.). A, e încă un an în care sper să fac mai multe în Blender.
1035 de cuvinte până aici. Ce să zic, ești tare dacă ai ajuns până aici. N-o mai lungesc, un an nou fericit, sănătate și mai puțin stres, că îmbătrânim și nu mai e de joacă!
dam167.wordpress.com 