Month: July 2011

Maxima Maximă a zilei

Pe de alta parte, toate aceste inconveniente ii fac pe cei care vin la festival sa fie cel mai targetat public pe care l-am vazut vreodata.

fragment din Scrierile galaxiei Andromeda, de prinţesa Nebuloasa.

Advertisements

Reacţii blogosferice – da, tot dincolo de limita penibilului

Ca urmare a articolului preecedent (adică ăsta), Tudor a avut o reacţie. Care reacţie s-a materializat prin plângeri pe tuităr şi un comentariu adăugat la articolul citat de mine. Plângerile pe tuităr cu Monica Romenglezeanu nu merită amintite, aşa că voi copipeistui comentariul său elevat şi edificator:


  1. Ce Merita
    July 14th, 2011
    REPLYQUOTE

    ah, pentru cei ce nu-i duce capul, in titlu scrie clar “sofer”, nu mecanic, consultant sau expert. “sofer” are un singur sens si atat :D

Păi în primul rând aceşti hateri (eu care este) îl amuză pe Tudor, pentru că spunea că suntem comici. De exemplu un om care îţi face praf un articol şi mai mult, are şi argumente, e comic. În al doilea rând, majoritatea blogărilor nu înţeleg importanţa modului şi/sau mediului în care se exprimă. Aşadar, dam167 vă explică. Aşa grobian vorbind, ar fi cam 3 situaţii:

 

1. Vorbeşti prostii în compania unor prieteni, la o bere. Prin urmare vei fi luat peste picior, eventual tachinat puţin.

2. Vorbeşti prostii pe blogul personal, care este public, dar nişte oameni din tot www-ul ăsta ajung pe acolo, unii chiar au habar cu ce se mănânca lucrurile enunţate de tine. Vei fi criticat, pus la zid (metaforic vorbind) şi citat prin acelaşi www.

3. Eşti Andreea Esca şi vorbeşti prostii la TV. E, în cazul ăsta se gasesc mai multe milioane de guri care să te critice.

Acum hai să vedem cum e cu comentariul. Că tu (tu, Tudor care eşti) nu eşti mecanic sau expert, am înţeles. Un expert nu scrie despre o maşină testată pe blogul personal şi nu într-o asemenea manieră. Mecanic iar nu eşti, pentru că ai fi vorbit despre tracţiune, materialele din compoziţia discului de frână, gradul de disipare a energiei de care este capabilă suspensia şi aşa mai departe. Consultant nu ştiu ce e dacă discutăm de maşini. Poate vânzătorul, care te sfătuieşte. Poate consultant social media, că de-ăia sunt căcălău. Dar nici de ăsta nu eşti, că tu eşti proiectant. Revin. Eşti şofer, care şofer înţelege lucruri precum ţinuta la drum, gradul de confort pe care ţi-l dă suspensia, comportarea motorului la turaţii mari sau mici, siguranţa direcţiei şi alte lucruri de bun simţ. Până la urmă acolo la articol scrie review. Atâta timp cât vorbeşti despre un obiect atât de scump şi atât de complex, nu ştiu dacă ai avea cum să nu meriţi critici după o abordare atât de superficială. Ai dreptul să scrii ce vrei pe blogul tău, chiar şi tâmpenii, dar e normal ca alţii să te critice (ăia comici, ştii tu).

Acum , cei PE CARE nu-i duce capul (care toţi au un singur cap, capul care nu-i duce PE ei toţi, la naiba cu acorduri şi toată limba română) au adus argumente. Observi, Tudor, că nu mă refer aici la faptul că ai încurcat vitezometrul cu kilometrajul, ci am adus argumente de bun simţ, lucruri pe care tu, în calitate de şofer, trebuia să le observi. E ciudat cum poate un cap să nu-i ducă pe unii care urmăresc un fir logic.

În concluzie, Tudor, ai scris un articol prost. Nu e nevoie să recunoşti asta public. Ţine-o pentru tine. Asta nu înseamnă că tu ca persoana eşti prost, ci doar că nu ţi-a ieşit, asta e. Eu unul aş fi şters review-ul ăla din titlu şi gata. Am condus o maşină o oră sau două şi am spus o părere. Atâta m-a dus capul, asta e. Să spui că nu-i duce capul pe cei care critică un astfel de articol nu ştiu, parcă e cam mult.

 

P.S. Pentru ţărănismul cu Lamborghini încă nu ai scuză.

 

Review-uri blogosferice – dincolo de limita penibilului

Se făcea că azi era o zi care oricare alta. Afară cald, în birou răcoare, armături de pus, beton de spart, discuţii de purtat, ingredientele unei zile senine de iulie. Frunzărind pe net, ca orice blogăr slab care se respectă, am dat de proiectul cu Sibiul. Aceleaşi pupincurisme blogosferice, oameni minunaţi, foarte tare, foarte organizat, astea. Am ajuns într-un final şi la Monica Romenglezeanu pe proiect şi am văzut pentru a zecea oară linkurile către proiectanţii sibieni. Am luat una dintre legături de păr şi am dat de Tudor, care Tudor la prima vedere e un blogăr tare ca oricare altul, cu un limbaj de lemn de invidiat. Cum eu sunt oarecum pasionat de maşini încă de prunc fiind, un articol cu numele “Şofer pe Opel Insignia” mi-a atras atenţia, iar eu, în naivitatea mea l-am citit.

Ziceam în naivitatea mea pentru că nu anticipam un articol atât de prost. Un om care conduce o maşină şi scrie despre…ce poate ieşi prost? Doar spui o părere. Nu nu, nu e aşa simplu. Omul îşi asezonează articolele (am săpat) bune cu ţărănisme gen “Ce-i drept, după ce am condus Lamborghini e greu să mai fiu mulţumit de vreo maşină” – articol (prost) despre o Toyota. Câtă, dar câtă minte îţi trebuie să aminteşti de o maşină sport când descrii o berlină? Revenind la articolul de care spunea, din “review-ul” domnişorului aflăm lucruri senzaţionale:

  • be bord – pardon, pe planşa bordului (?) – sunt două ceasuri, turometru respectiv vitezometru; dragă Tudor, după cum îi spune şi numele, kilometrajul măsoară…kilometri în timp ce vitezometrul viteza.
  • tot pe bord, adică pe planşa lui, poţi vedea câtă benzină mai ai; nu ştiu voi cei care citiţi, dar eu am fost uimit de aşa o ciudăţenie.
  • oglinzile retrovizoare sunt la nivelul ochilor – grav!
  • maşina este mai lungă decât una normală; la fel o bicicletă este mai scurtă decât o maşină lungă iar un autobus este mai scurt decât un TIR; prin analogie şi mintea lui Tudor este mai scurtă decât credeam.

Eu zic că ajunge, mai găsiţi alte revelaţii la el pe blog. Păi bine, Tudor, dar la o maşină nu ne cam interesează ţinuta la drum întins, motorul, dotările standard, suspensiile şi alte treburi nesemnificative? Întreb şi eu, că eu nu am condus Lamborghini şi nici nu iau maşini la test drive ca să fac review pe blog doar pentru ca nu sunt în stare de mai mult. La modul serios, articolul citat mi se pare o cruntă bătaie de joc. E ceva tipic românesc sa-ţi dai PUBLIC cu părerea fără să ai argumente sau habar de ceea ce spui. Dar într-o oră sau două cât te-a lăsat cineva să te joci cu acea maşină ce altceva poţi să faci decât să o filmezi tremurat ca apoi să poţi scrie un articol idiot pe blogul tău de proiectant. Bravo Tudor, încă o dată, din partea redacţiei. Acum că eşti proiectant şi au dat toţi link-uri către blogul tău de 2 lei, te rog, poate ne reviuieşti şi vreun Ferrari.

Ei, dar ca Tudor să nu fie singur, intră în depăşire blogărul Serb, Serb Cristian. Pentru cei ce nu-l cunoaşteţi, e un om serios, un blogăr care recent şi-a onorat proimisiunea către fani şi şi-a făcut ochelari. Cine mai face asta în ziua de azi? Cine mai infruntă acuta criză de inspiraţie şi incapabilitatea de a dezvolta un subiect decent cu atâta stoicism, ă? Ei bine, revenind la maşini, Cristian s-a ecologizat în NOUL SITROEN C-Zero. (scurtă pauză pentru ropotele de aplauze)

Înainte să trecem mai departe, dragă Cristi, alea două sunt premiere, nu premieri. Premierile se este la ROblognuştiucare. Aşa. Ce a făcut omul la volan? I-a testat frânele şi direcţia. Vă daţi seama că acum ITP-ul poate fi exclus. Dacă avem un blogăr care să testeze aşa maşinile, îi dăm 100 lei şi scrie un advertorial şi gata. Dar staţi că nu e totul roz. Cristian a descoperit una dintre problemele grave ale maşinii: NU ARE SCRUMIERĂ. Bine, pentru orice om sănătos la cap e logic ca o maşină ecologică să descurajeze fumatul. Nu şi pentru domnul Serb. Cu toate astea, în calitate de blogăr alistic, vă recomandă această maşină. E lesne de înţeles că se află în postura de a face astfel de recomandări, fiind un fin cunoscător. Nu nu, nu sunt rău: omul se aştepta să fie puturoasă maşina, că doar asta e principala caracteristică motorului electric. Da, deci putoarea şi nu cuplul maxim pe care-l dezvoltă instant.

Care e până la urmă concluzia? Românul poate face review-uri, ce pana lui. Ce dacă nu se pricepe, după un drive test ai simţit domnule maşina, ce mai! Acum hai serios, ce să pună oamenii pe blog? Proiectul s-a încheiat, Lamborghini-ul a fost condus, ţărănismul suprem consumat, rămâne doar penibilul. Nu ştiu voi, dar eu aştept cu nerăbdare “recenzii”, de la cărţi până a maşini şi de la produse de patiserie până la cosmetice 100% româneşti produse în Franţa de…ăăă…francezi. Domnu’ Serb, dacă atunci ai avut 2 premieri, te rog să o împarţi pe a treia cu Tudor.  Jeremy Clarkson, Richard Hammond şi James May vor avea concurenţă în cazul în care se găseşte un al treilea muşchetar pe aici prin blogosferă. Premiul, de la redacţia dam167, cu drag:

“Proiecte” blogosferice colective

Adică proiecte realizate colectiv, dar care se adresează tot colectivelor. Cum ziceam eu prin alte articole, miliarde de proiecte au inundat blogosfera autohtonă. Oricine, oricum, oriunde, poate face acum proiecte, ce pana lui! Voi da câteva exemple de aşa zise proiecte şi voi extrage ideea de bază, care în 100% din cazuri este genială şi originală.

Proiectele, care sunt de fapt nişte acţiuni iniţiate de diverşi, se împart (blogosferic vorbind) în două categorii:

  • Idei bune materializate prost
  • Idei slabe (fără esenţă) aplicate riguros

Începem cu un exemplu din prima categorie şi anume Alergotura. Ideea aici e să încurajăm oamenii să facă mişcare. Nu cred că mai are rost să explic de ce e o idee bună avand în vedere problemele de sănătate din ziua de azi. Cum punem în practică această idee? Păi scriem pe unde putem, facem puţin spam şi ajunge să adunăm o trupă de dezlânaţi să alerge pe străzile Timişoarei. Dragi copii, joggingul NU SE FACE ÎN GRUP. Mă gândesc că ai nevoie de vreo 5 clase să înţelegi asta, dar hai să explic: trotuarele nu sunt făcute ca turme de oligofreni să facă ceva în acelaşi timp, în mod organizat. Eu ca pieton nu vreau să îmi iasă asta în drum. În nici o ţară civilizată nu se adună toţi prietenii de pe facebook (da ştiu, acum şi google+, color) să zburde SIMULTAN pe străzi. E foarte simplu: vrei să alergi 10 neghiobi, o faci pe un teren de sport. Dacă vrei să alergi cu prietenul/prietena/animalul de companie o poţi face oriunde. Da, în grup te distrezi şi îţi faci prieteni noi, că asta înseamnă un antrenament. Antreprenoriat social, ce mai….

 

Al doilea exemplu este din a doua categorie,  celebrele Lecturi urbane. Adică încurajăm cititul în locurile publice. Staţi aşa. E un fapt cunoscut acela cum că un om care citeşte, ajunge sa practice această îndeletnicire cam pe unde poate, inclusiv pe tronul din dotare. Cei care citesc mai rar sau deloc, nu sunt mai proşti, ci doar preferă să facă altceva. Dar stai! Dacă văd pe unu’ în metrou că ascultă muzică şi îi dau o carte, oare citeşte? Păi ia hai să! Mai mult, stai că pun pă tuităr, să vină mai mulţi, astfel putem interpela unu’ x 100 care ascultă muzică în loc să citească. Bine, nu prea contează ce carte îi dai omului, el trebuie doar să citească. Bun, cam asta ar fi ideea.Organizare impecabilă, oameni cu scaun la cap sau la picioare, antreprenori, “oameni de online”, fotografi, redactori, Ştirile Pro Tv, plase de cărţi şi tot tacâmul. Mare succes mare, mulţi oameni care au pus mâna pe cartea dăruită de adepţii cititului în locuri publice au citit 2 până la 5 rânduri din acele cărţi. Mass media freamătă, pagina de facebook are miliarde de urmăritori, ba chiar nişte fani de pe Alpha Centauri şi-au anunţat prezenţa la următoarea ediţie.

 

Concluzia? Nişte tendinţe sociale. Adică strângi cât poţi pe tuităr sau facebook şi faci proiect. Entuziasmul cuprinde acelaşi fel de proiectanţi prin toate colţurile ţării, iar fenomenul, la nivel global, atinge un ţel măreţ:        . Bun, treacă meargă, unii ridică în slăvi, alţii că hateri, hipstări, zoso, TvDeCe, Nebuloasa, care cum, tineri, acţiuni sociale, nu doare pe nimeni. DAR. Deşi aceste …proiecte…se adresează poporului, poporul nu prea are voie să expună o părere. Adică stai bă, tu ce proiecte ai făcut ca să zici că nu-i bine? Adică bă, nu poţi să-ţi dai cu părerea daca tu nu ai făcut ceva asemănător MAI BINE. Mai bine adică ai o arie mai mare de acoperire pe facebook.

 

În mijlocul heituielii, pun şi un exemplu pozitiv: Schimb de cărţi. De ce e pozitiv? Pentru că adună oamenii cu aceeaşi pasiune: cărţile. Oameni care vor să discute, să vadă şi de ce nu, să citească nişte volume. Mai exact are un scop înaintea turmei de “susţinători”. E un manifest care se poate extinde liber şi care nu depinde numai de excesul de zel cu care fac unii blogări spam.

Dragi blogări, eu zic că e un tupeu incredibil să spui cuiva că nu are dreptul la o părere daca nu a organizat un…proiect…, nu de alta dar tocmai pe acei oameni îi ţintiţi, sau îi targhetaţi, blogosferic vorbind. Nu, limbajul de lemn nu transformă o idee cretină într-una fantastică, dar sunt sigur că veţi persevera, poate poate. Numai bine de aici de la redacţia dam167 şi la cât mai multe socialisme!

 

Una scurtă cu “antreprenori”

Eh, nu poate omul să fotoşopeze pozele în linişte sau să scrie despre telefoanele mobile pe care tocmai şi le-au cumpărat membrii redacţiei, că în lumea antreprenorială blogosferică dai de un morman de materie cenuşie (deşi această materie e tot timpul cenuşie, nuanţa ei diferă în funcţie de ultmiul meniu consumat), adică de un articol tare bun. Pentru că aici la redacţie mai întâi facem oamenii inculţi şi apoi explicăm unde au greşit, câteva corecturi:

 

Antreprenori sunt oamenii care se descurca – de fapt sunt persoanele juridice ce au primit titulatura asta printr-un contract.

Orice ajutor e bine-venit pentru un antreprenor, însă cred că acest ajutor ar trebui să vină după o fază în care antreprenorul s-a călit şi a demonstrat că se poate descurca. – prea penibil pentru a fi corectat, dar destul de tare încât să-şi merite locul aici.

Intrebare: antreprenoriatul se invata sau te nasti cu el in cap ? – de fapt se atribuie prin contract.

Cred ca el exista la nivel de predispozitie, insa in mod cert se educa. – PROFUND.

Si alimenteaza, in felul asta, o crestere artificiala a “antreprenoriatului”. Adica ne pacalim ca exista, cand de fapt nu prea. – deşi prima parte e greşită, spre final te-ai prins: NE PĂCĂLIM CĂ EXISTĂ.

 

Da. Aici la redacţie am hotărît de comun acord că e nevoie să definim antreprenoriatul ăsta după ideologia modernă, dar asta într-un articol viitor. Până atunci, legat de antreprenori,

VĂ ROG, CINEVA SĂ-I ADUNE DE PE JOS!