Cu invidie în suflet pe succesul Nebuloasei şi al plimbărilor ei, redacţia Dam167 s-a gândit să organizeze ceva inedit. Astfel vineri 6.08.2010 s-a închis taraba pentru ca angajaţii să poată merge în proiectul #Blogosferanoastră. Fără sa o mai lungim, mai întâi să cunoaştem echipa care a făcut parte din proaspătul proiect:
C.E.O. – dam167
Redactor Sef – dam167
PR Specialist – dam167
PR NonSpecialist – dam167
Marketing Director – dam167
Marketing Assistant – dam167
Executive Director – dam167
Singurul bou care scrie – dam167
Proiectul a fost demarat sâmbătă dimineaţa şi s-a încheiat duminică seara. Sponsori au fost Exiltur, Carpathair şi Blog Hotel 5* care s-a ocupat de cazare. Ca să păstrăm totuşi ideea de comunitate de blogări, angajaţii redacţiei vor primi titlul de blogăr după cum urmează:
C.E.O. – dam167 – blogăr 1
Redactor Sef – dam167 – blogăr 2
PR Specialist – dam167 – blogăr 3
PR NonSpecialist – dam167 – blogăr 4
Marketing Director – dam167 – blogăr 5
Marketing Assistant – dam167 – blogăr 6
Executive Director – dam167 – blogăr 7
Singurul bou care scrie – dam167 – blogăr 8
Excursia a fost fantastică, am cunoscut oameni fantastici (cei mai sus enumeraţi, ne-am cunoscut între noi), locurile vizitate au fost superbe şi restul prostiilor pe care le-ai scrie într-un articol în care lauzi ceva. Să va prezint itinerariul deci:
Sâmbătă:
- Vizită la Administraţia Locală Blogosferică, cu sediul pe blogul Elenei “Şi eu fac proiecte” Cîrîc.
Aici am văzut toate proiectele din blogosferă, stivuite frumos, învelite cu un colorat entuziasm. Elena se plimba binevoitoare pe coridoare cu ceea ce părea a fi o bicicletă, din când în când zbierând din toţi rărunchii “E mai ecologic cu avionuuuuuuuuuuuuu!”.
Aici n-am văzut nimic, dar ni s-a părut normal să căutăm un ghid turistic în prima zi. Am căutat degeaba. E un loc inutil, asemeni infocentrelor româneşti: mai scrie una alta, dar nimic util.
Duminică:
E un loc ce merită văzut. E un loc unde vezi (asemeni unui muzeu de ceară) diverse personalităţi din blogosfera românească. Nu se întâmplă nimic, nimic nu e real, dar te poţi plimba printre ei şi îi poţi admira.
Am considerat că e normal ca finalul ultimei zi să fie dedicat cumpărăturilor. Aici la Tonomata găseşti de toate. Brelocuri, poze făcute de Iubi, poze cu copii de blogări, videoclipuri pe care nu le cauţi, chiar şi articole de 2 lei de care chiar nu ai nevoie. Se spune ca după ce ai cumpărat de la Tonomata un iutub cu muzică cu ploaie, îl poţi întoarce cu capul în jos şi pe toată durata melodiei va curge apă din iutub.
Oferta culinară în aceste două zile nu a fost variată. Cu toate astea s-a mâncat bine. Felul principal a fost constituit din gogosile vândute de toţi blogării menţionaţi mai sus.
Pe final, cuvintele sunt de prisos. Au fost 2 zile memorabile în care am legat prietenii şi ne-am simţit fantastic. Mai jos sunt şi câteva fotografii cu locurile vizitate.