Month: August 2010

Prin #Blogosferanoastră

Cu invidie în suflet pe succesul Nebuloasei şi al plimbărilor ei, redacţia Dam167 s-a gândit să organizeze ceva inedit. Astfel vineri 6.08.2010 s-a închis taraba pentru ca angajaţii să poată merge în proiectul #Blogosferanoastră. Fără sa o mai lungim, mai întâi să cunoaştem echipa care a făcut parte din proaspătul proiect:

C.E.O. – dam167

Redactor Sef – dam167

PR Specialist – dam167

PR NonSpecialist – dam167

Marketing Director – dam167

Marketing Assistant – dam167

Executive Director – dam167

Singurul bou care scrie – dam167

Proiectul a fost demarat sâmbătă dimineaţa şi s-a încheiat duminică seara. Sponsori au fost Exiltur, Carpathair şi Blog Hotel 5* care s-a ocupat de cazare. Ca să păstrăm totuşi ideea de comunitate de blogări, angajaţii redacţiei vor primi titlul de blogăr după cum urmează:

C.E.O. – dam167 – blogăr 1

Redactor Sef – dam167 – blogăr 2

PR Specialist – dam167 – blogăr 3

PR NonSpecialist – dam167 – blogăr 4

Marketing Director – dam167 – blogăr 5

Marketing Assistant – dam167 – blogăr 6

Executive Director – dam167 – blogăr 7

Singurul bou care scrie – dam167 – blogăr 8

Excursia a fost fantastică, am cunoscut oameni fantastici (cei mai sus enumeraţi, ne-am cunoscut între noi), locurile vizitate au fost superbe şi restul prostiilor pe care le-ai scrie într-un articol în care lauzi ceva. Să va prezint itinerariul deci:

Sâmbătă:

Aici am văzut toate proiectele din blogosferă, stivuite frumos, învelite cu un colorat entuziasm. Elena se plimba binevoitoare pe coridoare cu ceea ce părea a fi o bicicletă, din când în când zbierând din toţi rărunchii “E mai ecologic cu avionuuuuuuuuuuuuu!”.

Aici n-am văzut nimic, dar ni s-a părut normal să căutăm un ghid turistic în prima zi. Am căutat degeaba. E un loc inutil, asemeni infocentrelor româneşti: mai scrie una alta, dar nimic util.

Duminică:

E un loc ce merită văzut. E un loc unde vezi (asemeni unui muzeu de ceară) diverse personalităţi din blogosfera românească. Nu se întâmplă nimic, nimic nu e real, dar te poţi plimba printre ei şi îi poţi admira.

Am considerat că e normal ca finalul ultimei zi să fie dedicat cumpărăturilor. Aici la Tonomata găseşti de toate. Brelocuri, poze făcute de Iubi, poze cu copii de blogări, videoclipuri pe care nu le cauţi, chiar şi articole de 2 lei de care chiar nu ai nevoie. Se spune ca după ce ai cumpărat de la Tonomata un iutub cu muzică cu ploaie, îl poţi întoarce cu capul în jos şi pe toată durata melodiei va curge apă din iutub.

Oferta culinară în aceste două zile nu a fost variată. Cu toate astea s-a mâncat bine. Felul principal a fost constituit din gogosile vândute de toţi blogării menţionaţi mai sus.

Pe final, cuvintele sunt de prisos. Au fost 2 zile memorabile în care am legat prietenii şi ne-am simţit fantastic. Mai jos sunt şi câteva fotografii cu locurile vizitate.

Advertisements

Moralitatea în blogosferă

Moralitate pentru ca există o morală în acest articol. Ca să fie totul mai dulce, morala mai pe la sfârşit. Se dă următoarea situaţie ipotetică:

S.i.: Ţi-ai făcut blog. Sau proiect, cum ar zice Elena “Proiect”. Scrii mai multe articole care nu prea se potrivesc cu blogul pe care l-ai făcut, dar ce pana ta, e blogul tau!? Într-unul din articole ai scris o prostie. S-a trezit unu’ oarecare să te corecteze. Ce faci?

Sol.: Îi spui ca merge şi cum ai zis tu, profitând de faptul ca s-a folosit de diplomaţie şi nu a fost dur. Apoi, după ce ţi-a atras atenţia încă o dată, te faci că plouă pentru că, doar se poate şi cum ai zis tu.

Hai să trecem la lucrurile serioase. Un oarecare grup de blogări, unul mai mare decât celălalt s-au pornit într-o călătorie #prinRomânia. Au ajuns ei în apropierea barajului Izvorul Muntelui. S-au fotografiat (prost), au fotografiat (prost) şi şi-au dat ulterior cu părerea (la fel de prost). Aşa ajungem la blogul de turism. Şi ajungem şi la un articol (da, prost): ăsta. Dar acolo ne despărţim de realitate. La unison, merge articolul ăsta. Hai să mai discutăm treaba cu cascada, să înţeleagă şi cititorii:

Pe schema de mai sus observăm secţiunea maestră a unui baraj de greutate din beton, asemănător cu Izvorul Muntelui, da? (ziceţi DA, Xplorio şi Corina). Aşa. În amonte (stânga aici), lacul. Se observă că secţiunea e făcută prin deversor. Volumul de apă peste nivelul normal de retenţie (N.N.R.) este descărcat pe paramentul aval al barajului. Fără torent, fără cascadă, mai mult fără VANE, da, Xplorio? (zi DA).

Acum întreb şi eu, pe inginerul Xplorio, care a citit toate cele 3 rânduri de pe Wikipedia despre barajul Izvorul Muntelui, daca se plimbă un alt blogăr, să zicem Nebuloasa, aşa romantic, cu o bărcuţă, acea bărcuţă e atrasă spre deversor?

Bun, deci, dragă Corina, de ce simţi nevoia să repeţi o prostie după ce ţi s-a atras atenţia? Uite, ca să vezi ca am intenţii bune, îţi arăt cum ar trebui să se prezinte un blog cu şi despre călătorii. Este vorba despre blogul Gianinei si al lui Alin. E un blog scris de oameni pasionaţi pentru oricine vrea sa guste, măcar virtual, experienţele lor. Este vorba despre oameni care nu se dau mari blogări, care nu se dau in spectacol, care nu fac pe aroganţii şi care nu se laudă pe net cu “proiecte”. Adică nu ţin să iasă în evidenţă pentru a părea importanţi. Nu prea seamănă ce ai tu acolo cu ce fac ei, nu-i aşa?

Un mesaj şi pentru Xplorio:

Închidem şi noi vanele alea? Sau ne facem că plouă în continuare?

Acum că am lămurit problemele, morala: Prostul nu va recunoaşte niciodată că a greşit.

P.S. Nebuloasa, tuituim şi noi ce zice haterul (heitărul) ?