Month: May 2017

Încă un apus

Cred că asta e perioada aceea a anului în care dam ăsta vă arată câte un apus fotografiat, cu grijă și dedicare, de la balconul palatului său – știți cum arată, mai un bloc, o antenă un cablu, un câine în călduri care zbura deasupra parcării, astea. Daaaar, zilele trecute am citit un interviu, emoționant aș spune, cu o tânără cu o predispoziție genetică pentru cancer – întrebarea nu era dacă, ci doar când – așa că a învățat să-și trăiască viața cât mai intens, iar unul dintre lucrurile care mi-au plăcut a fost îndemnul de a te bucura de fiecare apus, căci s-ar putea să fie ultimul pe care-l privești. Oricât de clișeic sună, fiecare apus e unic și e un moment care stârnește niște sentimente în sufletul fiecăruia dintre noi. Și m-am gândit eu atunci că hai să caut un apus prin compiutăr (de data asta e de la birou, nu de la palat) ca să-l împărtășesc cu voi, miile de cititori, pentru că viața e scurtă și uneori omitem tot felul de experiențe frumoase.

Adânc, nu?! Pentru cine crede că nu recunoaște/nu are idee/nu vrea să caute, e Jumeirah Beach, Dubai, UAE.

123456

Advertisements

Mituri și prejudecăți în fotografie în 2017

Mi se pare că vorbele astea din popor se mai schimbă în timp, așa că am vrut să arunc o ancoră aici, în 2017, pentru cazul în care ne trezim că în anii ce urmează se vor fi schimbat multe dintre rândurile de aici. Nu știu ce părere aveți voi, dar dam ăsta este destul de fotograf așa, de felul lui. Acum na, nu chiar profesionist, dar căutat pentru nunți, zile de naștere, machete la scară, pițipongeli ale domnișoarelor, astea. Curtat, voiam să spun. Cu mândrie recunosc faptul că inclusiv heitări de pe aici s-au exprimat gen ”face poze faine, dar îl cam strică fața/blogăreala/nueimportantexactceeraiaici”. O mai știți pe aia cu ”bine că și-a luat deselere și se crede fotograf”? Na, de chestii de-astea scriu în continuare, unele sunt mituri, altele doar chestii pe care le zice lumea.

Ți-ai luat DSLR și te crezi fotograf – am zis să încep așa, ușor, clișeic

Sincer să fiu asta e o răutate. Da, știu, dintr-odată se învârt în jurul tău oameni cu diatamai obiectivul, iar tu simți nevoia să-i ironizezi. Dacă trecem de ironie, faptul că omul de rând are acces la aproape orice fel de echipament fotografic e un lucru bun. Când folosești un DSLR, vrând nevrând, începi să te prinzi de principiile de bază ale fotografiei, iar argumentele celor care te ironizează vor fi că trebuie să fii artist, să unghiuri și alte chestii pe care ei oricum nu le înțeleg.

Talentul în fotografie

Fotografia este o componentă a artei vizuale, iar pentru a crea ceva de impact trebuie să înțelegi arta vizuală în general. Ca să transmiți ceva trebuie să înțelegi forme, culori, perspectiva, optica și așa mai departe. Unii oameni au un simț nativ pentru astfel de lucruri, iar asta înseamnă că fără să studieze prea mult vor produce ceva mai bun decât alții. Ca în orice alt domeniu, talentul se cultivă, mai ales că fotografia are multe genuri.

Cea mai bună cameră foto este cea pe care o ai cu tine

Asta e o vorbă a fotografilor în general și subliniează faptul că fotografiile de valoare imortalizează momente unice. Fiecare răsărit sau apus e diferit, fiecare loc poate fi diferit prin prisma iluminării și orice gest banal poate fi unic. Dacă nu ești pregătit să prinzi acel moment unic, l-ai pierdut pentru totdeauna. Degeaba dispui de echipament dacă ai ratat acel moment.

Fotografii amatori ironizează profesioniștii și nu invers

Ăsta nu e chiar mit, ci cruda realitate. Ei, nu-i chiar crudă, am vrut eu să sune dramatic. De la blogării care iau la bășcălie tot ce are ”photography” pe facebook până la câte un copchil machiat cu negru pe la ochi care zice că nu-s naturale pozele nu știu cui, avem diverși care se cred mai originali, mai etici și mai artiști decât fotografii consacrați. Asta e și probabil că asta va fi ți în continuare.

Echipamentul și accesoriile ”profesionale” sunt doar un fel de jargon al amatorilor

În general producătorii țintesc anumite grupuri atunci când scot pe piață produsele specifice, unul dintre aceste grupuri sunt și profesioniștii care, de multe ori, au nevoi mai speciale. Spre exemplu, una dintre aceste nevoi este protecția echipamentului de praf, apă, zăpadă, îngheț etc. Pentru un amator nu se justifică un preț dublu pentru un obiectiv doar pentru că acesta este etanș. Plouă? iei frumos aparatul și-l bagi la loc în poșetă – oricum arată aiurea pozele când plouă. E lesne de înțeles de ce un om, să-i zicem profesionist, nu poate ascunde aparatul când plouă – leafa lui depinde de acele poze, deci nu-și permite să nu le facă.

Fotografii profesioniști percep echipamentul foto ca pe niște unelte, indiferent pentru cine au fost gândite. Deși cei ce nu au legătură cu domeniul nici nu au habar cât costă unele accesorii, nimeni nu caută ce e mai scump doar pentru că e ”pro”, ci pentru că orice chestie în plus poate să îți ușureze munca. Aviz fetelor care aleargă după măritiș, care am auzit că au pretenția care fotografii pe care-i angajează să aibă echipament profesional (orice ar însemna asta).

Fotografiile sunt prea prelucrate

Deși un subiect extrem de complex și de dezbătut, ziceam că fotografia e o artă vizuală. Asta înseamnă că ar trebui să ne bucurăm în primul rând de ceea ce ne oferă, chiar dacă ochiul uman nu percepe același lucru în natură. Cred că putem cădea de acord că ceea ce face Mike Kelley sau Elia Locardi aduc valoare și nu manipulează negativ un fenomen natural. De cele mai multe ori nu e importantă reproducerea fidelă a ce e în fața obiectivului, ci mesajul transmis.

Pentru cei ce nu știu, prelucrarea e complet altă muncă, de multe ori la fel de grea ca și fotografiatul în sine. Data viitoare când un cadru vi se pare nenatural gândiți-vă că probabil asta a fost intenția celui ce vi l-a prezentat.

Fotograful profesionist…

…e acela care îți oferă fotografii în urma unei remunerații, nu neapărat un fotograf bun.