Month: October 2013

2

Am plecat spre linia 3, înaintând greoi. Aceeași gară, același peron, aceleași pete de ulei în apropierea șinelor. Nu mai e mult până la plecare, mi-am zis și mi-am continuat drumul spre linia 3. Aveam în față un drum lung, aveam ocazia să mai citesc câteva rânduri, să contemplez, să aștern gânduri în zare, așa cum fac de fiecare dată când plec la drum. Nu-mi place să călătoresc cu trenul. Orice drum pe șine mi se pare anost, obositor și, per total, extrem de solicitant psihic. De fiecare dată există defecțiuni, întârzieri, mizerie, oameni dubioși și, din nou, mizerie. E un drum care ocolește parcă natura, un drum presărat de stâlpi de înaltă tensiune, un drum cu traverse zgomotoase, un drum care devine epuizant odată cu lăsarea serii.

Am ajuns la tren. După cum era de așteptat, nu erau cele mai noi vagoane, și în nici un caz nu părea cel mai curat tren. Asta e, bine că voi ajunge în aproximativ 7 ore. Era o forfotă în apropierea trenului, unii se salutau, alții se îmbrățișau, foșnetul bagajelor era omniprezent iar atmosfera era tot mai grea. O zi călduroasă de august. Am urcat, îngreunat fiind de bagaje și mi-am ocupat compartimentul. În colț, același bătrânel din gară. Am zâmbit fad și mi-am pus o parte din bagaje deasupra banchetei unde intenționam să stau. Am schimbat tacticos bateriile la noul meu casetofon cu căști, spre uimirea colegului meu de compartiment. Ușa compartimentului se zgâlțâi brusc, ridicând privirea am observat-o și pe domnișoara de mai devreme și geanta ei neagră. Avea un păr șaten și ochi negri, pătrunzători. Până acum e bine, s-ar putea să fie un drum liniștit. 7:52. Imediat plecăm. Am aruncat privirea spre geam, dar am fost distras din nou de ușa compartimentului. Un cuplu de vârsta a treia, destul de dichisiți amândoi, doamna cu un păr violet și o pălărie vișinie, domnul cu o cămașă crem cu dungi gri, în carouri. Amândoi purtau pantofi de piele și un zâmbet discret. Le-am făcut loc și am privit în continuare pe fereastră.

Un ropot urmat de un sunet mecanic și peisajul sec la care mă uitam a început să se anime. Out on the water I can hear them call,/I feel the rhythm inside of me,/This is the moment I’ve been waiting for,/When I’m hearing the drums in the night,/When I’m seeing the river of light, hey, hey” …”The flame is here an now it has burn,/You can live but you cannot survive,/And it’s something you cannot deny,/To the waiting heart – this waiting heart”. Am ieșit din Timișoara. În timp îmi căutam cartea prin geantă am observat-o pe domnișoara care acum stătea vis a vis de mine, citind. A ridicat privirea și mi-a zâmbit, văzându-mă cu cartea în mână. Cuplul mai în vârstă era în stânga mea, cei doi discutând în șoaptă despre o nuntă, cred. Bătrânelul din colț ațipise cu mâinile în poală. Pagina 124, un nou capitol – Stele pitice. Am început cu două luni înainte Civilizații extraterestre a lui Asimov și nu reușeam nicicum să fac un real progres. ”Out on the water I can hear them call,/I feel the rhythm inside of me,/This is the moment I’ve been waiting for,”. Trei pagini mai târziu ne oprim. Era o haltă. Trecuseră doar 30 de minute din drumul acesta lung. Oameni cu plase alergau spre tren, oameni fără plase alergau spre haltă. Plecăm. Trenul prinde viteză iar eu am nevoie de o gură de aer curat. Am ieșit pe coridor.

Advertisements

1

Razele calde ale dimineții începeau să încălzească peronul 1 – va fi o zi caldă, mi-am zis. 16.08.1987, ora 7:29 spunea afișajul mecanic din sala de așteptare a Gării de Nord din Timișoara. Trenul spre Sibiu pleca la ora 7:55, de la linia 3. Am aruncat încă o privire la bagajele care mă înconjurau. Mă încearcă acel sentiment cum că aș fi uitat ceva. Rucsac, cort, sac de dormit, echipament foto – ambele aparate și un trepied din aluminiu cu cap cu bilă. Declanșatorul! Cablul declanșator, asta am uitat! Ah nu, după o scurtă scuturare a buzunarelor l-am găsit. Asta e, mi-am spus, orice aș fi uitat, va rămâne la Timișoara iar eu va trebui să mă descurc fără. Filtrele! Nu, le-am luat – polarizare, densitate neutră, da, le-am luat.

În stânga mea, la vreo doi metri, era o domnișoară în jur de 25 de ani. Avea o geantă neagră, pe care o ținea la picioare în timp ce stătea cu mâinile în piept și privirea pierdută. Probabil mergea la rude, într-unul din colțurile țării. În dreapta mea, un bătrânel, cu privirea la fel de pierdută, părea să aștepte acelașii tren ca și mine.

–          Nu vă supărați, trenul 7281 care pleacă la 7:55, e la linia 3? Întrebă același bătrânel.

–          Da, am zis, ușor evaziv.

Era 7:40. Lumea începea să se agite în sala de așteptare, așa că mi-am zis că ar fi bine să mă îndrept și eu spre linia 3.

Pișcotăreală ecologică.

Da, urmează o nouă heituială. Nu dați ochii peste cap, știu că și vouă vă era dor. Înainte să urlați că vai ce rău e dam ăla, cum se ia el de toată lumea, vreau să vă spun că scriu articolul de față din două motive:

1. Să-i arăt duniei cum e cu pișcotăreala și de ce spun că sunt pișcotari blogării. 

2. Să vă explic cum stau de fapt lucrurile.

Azi mergem pe blogul Malditei să vedem cum e cu consumul rațional al apei în campania Electrolux.

1. Deci, dunia. Avem clientul (Electrolux) care ”îndeamnă” blogărul să publice un articol – că-i cu bani, varză, becuri, lanterne, pile, relație, prietenii, nu contează. Se scrie articolul, la plezneală, pe genunchi, cu tot felul de porcării inserate – veți vedea în cele ce urmează de ce sunt porcării. Fiind un articol pe un blog ce se vrea citit de oameni mai mult sau mai puțin inteligenți, nu-și atinge scopul. Fără comentarii și păreri, fără vreo urmă de utilitate. Trăsături principale:

  • Superficialitatea
  • Lipsa documentării
  • E dă campanie.

2. dam ăsta vă explică. După cum ați învățat la școală la ”Cunoașterea mediului înconjurător”, apa are un circuit în natură. Mai pe scurt, apa nu se pierde pur și simplu, ci se recirculă sau se transformă. Hi să fim adulți și să trecem peste apa care se evaporă, se formează nori, plouă și alte povești de genul. Ca să fim ancorați în lumea urbană modernă, vă propun ca exemplu, pe baza căruia am să vă explic niște lucruri, să fie apa dintr-un oraș, apa folosită de populație.

  • Alimentare cu apă și tratarea apei

Dacă avem un oraș în care trăiesc oameni, trebuie să le curgă apă la robinet – beau, se spală, astea. Statistic, se determină necesarul de apă al unui oraș, după anumite criterii, rezultatul fiind în general exprimat sub forma unui debit. Principalele surse de apă (cu tehnologiile aferente) sunt lacurile de acumulare, puțurile forate și captarea apei din râuri. Pentru orașele cu un număr mare de locuitori soluția este în general compusă din combinații ale acestor surse. Implicit, e nevoie de rezerve sau, brutal spus, de un plan B: dacă râul seacă, avem puțuri forate sau lacuri de acumulare. Înainte să putem bea acea apă captată, ea trebuie tratată, procedeu prin care se asigură o calitate impusă de STAS-uri și normative. După ce toate astea au fost îndeplinite, avem apă la robinet și putem trece la consum.

  • Epurarea apei

Acum trecem la partea cu risipa. Unde se duce apa din bucătărie, baie, budă etc.? În canalizarea menajeră.

”Ştiai că, dacă arunci un chiştoc în WC, poluezi 25 de litri de apă, iar dacă arunci un şerveţel demachiant strici 20 de litri?” ne întreabă ștrengărește coana Maldita.

De fapt nu, nu poluezi nimic. E greu de crezut că apa de la WC e curată, iar noi o poluăm cu un muc de țigară, nu? Hai să fim cinstiți, fiecare donează WC-ului diverse lichide: unii citronadă, alții bere, alții acid sulfuric – deh, după gust. Nici n-am pomenit despre partea lichidă rezultată din combinația materiei nedigerate cu apa, că ajungem la discuții foarte închise la culoare.

Revenind la epurare. După ce ați tras apa, totul merge în rețeaua de canalizare menajeră. Această rețea duce apa către stația de epurare. E, stația de epurare e locul where the magic happens. Denumită tehnic ”apa uzată”, toată treaba aia de la WC trece prin două trepte de epurare: mecanică (unde se rețin rezidurile de dimensiuni mari – șervețelul și mucul de țigară) și biologică (unde cu ajutorul bacteriilor și a altor substanțe se formează compuși care sunt ulterior eliminați sau neutralizați din apă). În final se obține apa epurată sau, mai frumos spus, apa convențional curată. De ce convențional? pentru că nu este apă potabilă. Această apă ajunge într-un emisar, adică într-un râu. Sunt toate șansele ca un alt oraș, la o anumită distanță, să capteze acea apă pentru tratare și, implicit, transformarea ei în apă potabilă.

  • Concluzie

Practic, apa se întoarce în natură fără pierderi atât de mari pe cât se crede. Chiar și apa din corpul uman, în urma descompunerii acestuia, ajunge înapoi în natură (da, și pe aia o bea cineva la un moment dat). Astfel, că aruncați sau nu țigări în budă sau că spălați vasele cu un volum mare de apă nu înseamnă că apa se pierde. Da, este o risipă, dar apa nu se pierde. Bun. bun, dar de ce e risipă și de ce e rău să ne batem joc? Stați liniștiți, dam ăsta vă explică. De ce ajungem să spunem că nu mai e apă, dacă ea se întoarce în natură? Pentru că prin epuizarea surselor de apă convenționale, prețul obținerii acesteia prin alte căi va crește. Cu cât apa e mai murdară, cu atât tehnologia de tratare va fi mai sofisticată și, normal, consumul de energie va fi mai mare. La fel e și cu apa epurată: epurarea acesteia va costa mai mult. Odată cu majorarea prețului, ajungem la un punct în care un anumit număr de oameni nu-și vor mai permite să o aibă.

Cât despre zonele deșertice, că faci duș 5 minute sau 10, în principiu e tot aia. Dacă totuși dispui de surse de apă și faci duș 10 min cu 5 mc de apă da, treaba cu prețul se întâmplă.

În rest, legat de exemplele din articol, mi se par de nici un fel. Sincer să fiu mă îndoiesc că producerea făinii sau a cafelei (nu știu dacă e o cană cu cafea măcinată sau efectiv băutura) ar fi o mare problemă. Poate vă gândiți la apele din piscine, mașinile cu comandă numerică ale căror burghie și cuțite trebuie răcite, centralele nucleare ce răcesc miezul din reactoare cu apă și multe altele. În fine, cer prea multe de la un articol comercial slab, așa că o să închei, de ce nu?, tot comercial:

Blogărs. Das pișkot.

Cetatea Alanya

Zic să mai pună dam ăsta niște poze. După cum v-am obișnuit în ultima vreme, vă spun pe unde (Alanya, Turcia), fără să vă povestesc prea multe. Pe scurt, un loc ce merită vizitat, merită privit. Alanya este o cetate încărcată de povești și legende și, ca aproape toată Turcia, un loc iubit de Cleopatra. Se spune că în vremurile vechi, când Cleopatra n-avea pe nimeni de cucerit și se plimba cu Antoniu (Marc Antoniu), îi prostea pe bărbați, provocându-i să arunce pietre în mare, de pe metereze. Din cauza vântului puternic, pietrele se loveau de stânci înainte de ajunge în mare iar protagoniștii sexului tare trebuiau să se arunce în mare. Deh, tipic femeiesc. Cică toată tărășenia asta dovedește inteligența Cleopatrei. Da. Hai să n-o mai lungim, pozele deci.

IMG_0101

 

IMG_0104

 

IMG_0113

 

IMG_0114

 

IMG_0117

 

IMG_0121

 

IMG_0126

 

IMG_0189

 

IMG_0208

 

IMG_0220

 

IMG_0229

Test de cultură blogosferică (+ răspunsuri)

Râdem, glumim, evenimente, antreprenoriate, bisnis, dar noi avem cultură generală blogosferică? Sau, mai blogosferic spus, cultură generalistă blogosferică? Nu te-ai trezit întrebându-te ”eu ce știu de fapt despre onlainul ăsta?” sau ”oare aș putea avea și eu succes în onlain?” ă? (Bine, știu că nu, că doar sunteți oameni normali) dar așa, de dragul discuției, nu v-ați întrebat asta? Ei bine, dam ăsta vă oferă posibilitata să vă testați cunoștințele despre onlain. Cum? printr-un test grilă. Nu, nu câștigați nici un premiu, e așa, doar pentru voi. Voi pune mai jos textul, iar răspunsurile corecte peste 2-3 zile, așa, ca să nu trișați.

1. Blogul este: (10 p)

a) Un site (sau sit, dacă ești dojo).

2. Nebuloasa este: (10 p)

a) Blogăr.

b) Om de onlain.

c) Om.

d) PR.

e) Nici una din variantele de mai sus.

3. dam167.wordpress.com este: (5 p)

a) Blog personal.

b) Un proiect.

c) Brand personal.

d) Bisnis.

4. Când brendul face blogărului cadouri se poate spune că: (20 p)

a) Blogărul a procedat corect.

b) Brandul a procedat corect.

c) Nici una din variantele de mai sus.

5. Un blogăr de calibru dă share articolelor sale pe rețelele de socializare: (10 p)

a) O dată pe zi.

b) De cel puțin două ori pe zi.

c) Nu folosește rețele de socializare.

6. Câte advertoriale a scris Tonomata cu scufiță?: (10 p)

a) 10.

b) 100.

c) 139.

d) Foarte multe.

7. Te poți autointitula specialist social Media dacă: (10 p)

a) Folosești cuvântul edvărtaizing.

b) Ai un blog de mai mult de 5 ani.

c) Poți spune că ești foarte bun pă social media.

8. E=mc² reprezintă: (-30 p)

a) Teoria relativității.

b) Echivalența dintre masă și energie.

9. Ai fost invitat la un eveniment. Evident, te duci. Odată ce te-ai întors, cu burta plină, trebuie să: (10 p)

a) Lauzi organizarea.

b) Lauzi organizatorii.

c) Apreciezi inițiativa.

d) Declari că e un proiect de succes.

e) Lauzi jumătate de Românie, să nu riști să uiți pe cineva.

10. Ai auzit de webstock? (10 p)

a) Da.

b) Nu.

11. Care este cea mai populară profesie în blogosferă: (5 p)

a) Ingineria civilă.

b) Ingineria moleculară.

c) Freelancingul.

d) Arhitectura.

e) Artele plastice.

Asta a fost tot, lăsați picsul jos. Concluzia, adică calificarea voastră odată cu rezolvarea grilei, probabil în câteva zile.

Da, a venit și plicul cu rezolvarea grilei. Mai întâi răspunsurile și apoi evaluarea, zic.

Răspunsuri corecte:

1. a)

2. a) b) c) s) e) (da, toate și de fapt niciuna)

3. a)

4. c) – întrebare capcană, ce-i drept. De fapt este vorba de PiaR bun. Deci compania face PR de calitate – treabă culeasă dintre rânduri. N-a avut timp să-mi explice, dar așa e. Credeți-l pe dam ăsta, așa cum o crede și el pe Ruxandra PRedescu.

5. b)

6. d)

7. c)

8. b)

9. a) b) c) d)

10. a)

11. c)

Acum că ați văzut ce și cum ați făcut bine, evaluarea:

  • -30 p – Ești bine, nu te doare nimic, doar că nu citești bloguri. Bine faci. N-ai treabă cu onlainul, dar sigur ești sănătos/sănătoasă la cap.
  • 0 p – Îmi pare rău pentru tine. Sincer. Încearcă să-ți găsești o profesie reală (dacă nu ai deja). Baftă!
  • 5-20 p – Ești încă la început, dar nu fii descurajat(ă), advertorialele vor veni.
  • 25-60 p – Începi să te prinzi de treaba cu Social Media. Ai potențial, da trebuie să mergi pe la conferințe. A, și multă promovare.
  • 100 p – Cred că ești un blogăr șmecher. Ei fi tu șmecher, dar nu-l păcălești pe dam ăsta.
  • fix 70 p – Nu te cred.