Cred că am mai scris (mai fragmentat sau nu) despre asta, dar niște mailuri și câteva articole citite pe net m-au determinat să scriu ceva cuprinzător. Voi căuta prin arhivă articole mai vechi, iar dacă îmi par utile voi lăsa link-urile în textul de mai jos. În cele ce urmează vreau să vă prezint primii pași în fotografie prin prisma eperienței mele de fotograf amator. Fără vreo urmă de modestie aș spune că sunt persoana potrivită să dea astfel de sfaturi pentru că sunt un om ca voi, fără nu știu ce aplecări artistice, fără saci cu bani și fără vreun ajutor specific. Tot ce am învățat am încățat singur și cu bani puțini, dar cu un cost al timpului.
În câteva cuvinte, mi-am cumpărat primul DSLR în 2006, dar am folosit (fără prea mult succes) o cameră foto compactă pe film și un SLR. În 2006 am luat-o mai în serios, am început să citesc și să experimentez, mai ales prin vacanțe, excursii, plimbări etc. O evoluție a echipamentului cred că se poate vedea din pagina de echipament. De asemenea aș vrea să încep să înlătur tot felul de prejudecăți în ceea ce-i privește pe fotografi și fotografia în general, precum și idei, în opinia mea ciudate, promovate printre fotografii din România. Prin 2005 fotografie în România a luat un avânt, dar acum vremurile s-au schimbat mult. Dacă atunci se scrie și se discuta mult, site-urile și blogurile pe care am ajuns eu în prezent sunt sărăcăcioase și am un sentiment că dacă oamenii s-au adaptat la tendințele moderne din fotografie, o țin pentru ei.
În continuare m-am gândit să prezint niște pași pe care să-i poată parcurge un om care e interesat de fotografie și care vrea să învețe, pentru început, chestiile de bază. În cazul în care vrei să ajungi direct fotograf profesionist îți pot spune de pe acum că vei avea mult de muncă, iar în cazul în care ai noțiuni de bază legate de fotografie, nu cred că articolul de față te poate ajuta cu ceva. Mă rog, dacă ai răbdare să-l citești, măcar pe sărite, poate ești atent la prejudecăți – trebuie să scăpăm mai ales de alea de care vorbesc eu aici. Astfea fiind spuse, să începem.
Echipament
Pentru începători și amatori în general aș recomanda sistemul DSLR. Deși există tot felul de camere foto, DSLR oferă cel mai bun raport calitate preț, mai ales prin varietatea obiectivelor și accesoriilor. Sunt sigur că ai auzit de Panasonic, Sony și alți mari producători care oferă tot felul de soluții, strict pentru fotografie, un parat DSLR va putea fi mulat pentru orice gen de fotografie vei vrea să pui în practică. Dacă nu ești sigur de cei vei vrea să faci în viitor și nici nu te pricepi prea mult la aparate și camere foto, alege un DSLR. Pun link către produsele Canon și Nikon. Nu am pus legături către magazine care comercializează aceste produse pentru că e important să vedem ce e cu categoriile alea, iar acolo sunt cel mai bine explicate. Alegerea unei mărci sau a celeilalte ține mai mult de preferință și, de ce nu, de ofertele disponibile pe piață. Trebuie să înțelegi că echipamentul unui fotograf nu se rezumă la corpul aparatului ci reprezintă un ansamblu. Deși corpurile aparatelor și obiectivele se pot compara separat pentru a determina dacă un model al unei mărci este mai bun decât concurența, la nivel de ansamblu lucrurile nu mai sunt atât de clare. Ideea e că la nivel de marcă nu poate fi desemnat un producător care să domine calitativ piața, fiecare având puncte forte și puncte slabe.
Începem cu corpul aparatului (body), deci hai să vedem cum e cu categoriile, adică beginners (sau entry-level), enthusiasts și professionals. Amatorii cu valențe de pro, așa ca mine, se încadrează la enthusiasts, unde producătorii consideră că gama de mijloc ar trebuie să ne satisfacă.
Aliniat nou pentru prima prejudecată, și anume ”n-ai nevoie de ălea profesionale”. În mod total realist, ălea mai scumpe sunt cele mai bune, sunt vârful de gamă. Trebuie să înțelegi că un fotograf profesionist nu e un guru, nu e artistul șef, nu e cel mai tare, ci e acel fotograf care acordă atenție fiecărui detaliu. Ăsta e primul criteriu care îl diferențiază de un amator, un profesionist nu are luxul de a încerca și altădată, ci trebuie să scoată un maxim din situația dată. Prin urmare, un fotoreporter are nevoie de un echipament rezistent la ploiae, ninsoare, praf, nisisp, șocuri, în timp ce un amator poate nu va ieși din casă în asemenea condiții. Ăsta e un exemplu care se traduce printr-o mare diferență de preț. Mai sunt funcțiile multiple pe care aparatele foto din gama de vârf le oferă. Ajungem la mitul fotografierii în modul manual. Ăia profesioniști fotografiază ”pă manual”, nu? nu neapărat. Atunci când fotografiezi un meci de fotbal e cam greu să tot setezi parametri în timp ce ăia plimbă bila aia prin teren. Sau închipuie-ți un nene cu pușca în mână care nu are timp, pe un câmp de luptă, să stea până reglezi tu chestii. Din toată pologhia asta ar trebui să înțelegi că ălea pentru profesioniști nu înseamnă numi calitatea imaginii, ci sunt produse proiectate pentru anumite condiții specifice.
Concluzia? în lipsa datelor alegem calea de mijloc. Dacă nu vrei să ajungi prea departe în fotografie probabil că te va satisface și clasa beginner. Strict legat de imagine și calitate, cumpără ce îți dorești și/sau ce îți permiți. Oricât de amator ești, dacă ai banii cumpără gama de vârf. Da, indiferent de tehnica pe care o vei dezvolta, calitatea fotografiilor va fi ceva mai bună pentru simplul fapt că ălea scumpe sunt făcute să știe mai multe de capul lor. Așa că nu asculta aia cu ”n-ai nevoie de”, cumpără ce îți permite bugetul.
Legat de obiective (a doua componentă care compune noțiunea de aparat foto), ca prim reper e distanța focală. În fotografia uzuală va trebuie să acoperi distanțele focale între 16-18 mm și 200 mm. Cu cât distanța focală e mai mică, cu atât unghiul de acoperire e mai mare (wide) – ar trebui să te ajute acest simulator. Cu cât plaja de distanțe focale acoperită de un anume obiectiv e mai mare, cu atât calitatea imaginii va avea de suferit, așa că sunt de evitat obiectivele gen 18-200 mm. Acum, nu cred că are rost să recomand vreun obiectiv pentru vreun aparat sau un producător pentru că oferta e extrem de mare. A, și aici sunt clase de calitate. De menționat sunt producători terți, Sigma și Tamron.
Două lucruri vreau să subliniez aici:
Primul: la început de drum nu ai cum să alegi obiectivul potrivit. Știi prea puține atât despre obiective, cât și despre viitorul tău stil de a fotografia. Încearcă să acoperi acea plajă de distanțe focale (18-200 mm) și vei vedea apoi.
Al doilea: obiectivele scumpe își păstrează valoarea. Dacă bugetul tău e generos și cumperi obiective scumpe, dar care nu se vor plia pe stilul tău, vei recupera o valoare semnificativă dacă le vinzi.
Aparatul și obiectivul/obiectivele reprezintă primul pas, accesoriile le voi cuprinde separat.
Primii pași și noțiunile de bază în fotografie
Odată ce ți-ai cumpărat un aparat și cel puțin un obiectiv, trebuie să începi cu manualul de operare. Fie că ții lângă tine cărticica aia groasă, fie îl descarci în format .pdf, de acolo trebuie să începi. Nu te speria, nu trebuie să citești și să reții tot ce e acolo – ce necesar vei reține cu timpul. E de ajuns dacă începi cu prezentarea aparatului și principalele funcții. Vei vedea că e în așa fel făcut încât te va trece prin câteva noțiuni de bază și vei putea ieși la fotografiat fără să ajungi la capăt. Următorul pas, termenii specifici și semnificația lor.
Cu aliniat, ca să fie clar, fără ISO, timp de expunere (shutter speed), dechiderea diafragmei (aperture), focalizare (focus) și profunzimea câmpului (depth of field) nu se poate. Nu există fotografie fără asta, ci doar point-and-shoot, adică ce faci cu telefonul. Nu trebuie neapărat să înțelegi pologhia tehnică din spatele lor, ci doar efectul generat de modificarea lor. Pentru asta poți cumpăra o carte care să te intorducă în domeniu sau, varianta mai ieftină, articolele de genul. Din nou, aceste noțiuni se vor cimenta cu timpul, deci nu te aștepta ca după o zi sau 2 de citit să stăpânești noțiunile astea. E important să ai lângă tine aparatul și manualul acestuia pentru că vei putea butona imediat pentru a observa efectul.
Ulterior, tehnicile, modurile de fotografiere și sfaturile se vor rezuma la a-ți recomanda reglaje folosind acei parametri. Nu există o formulă universală dar, în funcție de genul de fotografie pe care îl vei practica, unii dintre ei pot rămâne constanți, lucru care te va ajuta să înțelegi mai ușor întregul proces. Eu aș sugera ca alte elemente precum blitz, iluminare și reglaje fine să le lași deoparte sau, dacă folosești modul automat, în grija aparatului.
Ca o recapitulare, aparatul cu butoanele lui și acei termeni specifici.
Cursuri foto
În primul rând nu trebuie să ne supărăm că atâta lume insistă cu cursurile foto. E probabil cel mai sincer mod pentru un fotograf sa-și câștige existența. De ce sincer? pentru că își împărtășește pur și implu experiența, fără a i se impune limite de creativitate sau de exprimare. Atunci când ești un fotograf profesionist trebuie să vinzi un produs unui client, iar acel client s-ar putea să nu aprecieze arta pură.
În al doilea rând, până la nu treci de următoarele două puncte nu te sfătuiesc să te înscrii la un asemenea curs. Am ținut totuși să dezvolt aici pentru că mulți sunt atrași de idee: nu știu nimic, poate că are dreptate ăla care spune că trebuie să mă învețe un profesionist ce și cum. Vreau să ating subiectul și prin prisma celor enunțate aici și, deși voi fi critic, nu vreau să denigrez cursul menționat acolo sau oamenii care îl țin. Astfel vă voi povesti puțin despre lucrurile la care ar trebui să aveți grijă.
Fără să înțelegi termenii de la punctul anterior nu te poate ajuta nimeni să evoluezi. E drept, poți da 150, 200, 300 de lei ca cineva să-ți puncă pe un proiector ce scria nenea ăla pe blog. Și nu, nu cred că vei înțelege mai repede niște termeni tehnici dacă ți-i expune cineva. Am văzut oameni (preponderent femei) care nu deschid un blog să citească ce e timpul de expunere și văd cursul ăla ca pe singura soluție. Mai mult, dacă ești dispusă aloci bugetul aferent unui curs, de ce nu?
O problemă pe care o am eu cu astfel de cursuri este multitudinea de noțiuni pe care le vei primi (și, logic, nu vei rămâne cu nimic pe termen lung) și anumite idei care se propagă. Eu personal nu suport aroganța și punerea accentului pe mărunțișuri, de exemplu fotografii, nu poze. Da, e foarte important asta, facem fotografii, nu ca țăranii – poze. Sau, lucru pe care l-am auzit de la o cunoștință care a făcut un curs, îndemnul la a renunța la fotografia de peisaj, pe motiv că sunt deja destui care o fac mai bine decât tu, cursantule, vei putea vreodată. Nu, asta nu încurajează creativitatea. Revin la multitudinea de noțiuni. Ce să faci tu, un om care se chinuie să înțeleagă termenul de timp de expunere, cu sincronizarea blitz-ului, cu iluminarea subiectului la 45 de grade, cu lumini stroboscopice în mod master sau slave sau cu multitudinea de filtre? Dacă citești o carte, te poți opri la jumatea ei până, cu ajutorul aparatului din mână, înțelegi ce ai citit. În cadrul unui curs, care durează o perioadă de timp, nu se poate face o astfel de pauză. Mai mult, nu vei ști (încă) ce să faci cu noțiunile de prelucrare a imaginilor. Vei simți că ți s-au prezentat multe, că ai intrat într-o lume fascinantă dar nu vei putea aplica nimic. Argumentația asta se bazează pe comparația între mine și o persoană care a făcut astfel de cursuri.
Separat, și vă rog atenție la asta, ieile despre echipament. Nu ascultați oameni care vă spun că nu vă trebuie nu știu ce aparat. Am auzit că în cadrul unui curs s-a spus că se poate face fotografie de eveniment cu cel mai ieftin aparat de tip DSLR. Da, se poate, dar mult mai prost decât cu unul adecvat. Da, un profesionist, prin prisma experienței, va evita anumite greșeli sau anumite situații în care aparatul va eșua. Deci da, se poate, dar nu asta îți va câștiga sau mulțumi clienții, prin urmare aceste idei trebuie evitate.
Având în vedere că odată cu evoluția echipamentului cerințele de calitate au crescut, îți recomand cursurile abia după ce ți-ai ales un gen de fotografie și cauți un stil. Ăsta e un exemplu de curs modern, curs prin care vei învăța direct elemente aplicate.
Genul de fotografie și stilul
După ce ai început să te obișnuiești cu aparatul vei începe să fotografiezi. În casă pisica, câinele, copiii, florile (dacă ești femeie sigur nu îți va scăpa nici una), casa, scaunul, parcurile etc. Vei încerca tot felul de lucruri în vacanțe și concendii de se vor sătura cei din jur de tine. Apoi vei descărca cele 5000 de poze și te vei uita la ele, unele ți se vor părea ok, altele nu, dar toate sub ceea ce vezi pe internet. E un mod sănătos de a începe, e un mod a de a evalua ce e în jurul tău și e primul pas în a-ți găsi un stil. Sunt poze făcute pur și simplu și așa vei înțelege unde ai de muncit.
E bine să fotografiezi ce îți place, iar asta te va îndruma spre un gen de fotografie: peisaj și arhitectură, fotografie urbană, portret, fotografia de produs și macro, astrofotografie, fotografia de eveniment (oricare ar fi el) și multe altele. Fiecare gen de fotografie are tehnici și accesorii specifice, lucruri pe care le vei învăța pe parcurs.
Drumu către un stil personal continuă prin căutarea inspirației și copierea altora. Da, copiere, și prin asta înțeleg reconstituirea cadrelor altor fotografi. Atâta timp cât ești într-un proces de învățare nu va avea nimeni nici o problemă cu asta. Cu timpul vei vedea că vei renunța la astfel de practici în mod natural. Eu am început cu revista Photo magazine (care deduc că nu se mai comercializează), dar având în vedere explozia internetului nu cred că mai e practic. Un început ar fi site-uri precum deviantart.com, rețeaua instagram sau orice site-uri care te atrag. Vei vedea cum abordează alții problema și vei putea încerca și tu lucruri similare. Eu răsfoiam pur și simplu, ore în șir. Astfel, în funcție te cadrele care te atrag, vei căuta și tehnicile aferente și vei încerca lucruri noi.
Mie personal mi-a plăcut tot timpul fotografia de peisaj, dar nu trebuie să te rezumi la un singur gen. Sau poți renunța la un gen de fotografie în detrimentul altuia. E mai simplu totuși să le iei pe rând pentru a nu amesteca tehnicile între ele. Dacă acum vreo 10 ani voiai să faci ”fotografii bune”, acum exigențele de calitate sunt mult mai mari. Ceea ce atunci era văzut (cel puțin la noi) ca artă fotografică, acum poți obține cu un telefon cât de cât. A te concentra pe ”de toate pentru toți” nu îți va asigura o evoluție și nu vei atinge un anume standard de calitate.
Accesorii
Accesoriile nu sunt ieftine și se achiziționează în timp, în funcție de nevoi.
Primul accesoriu ar fi trepiedul, în cazul în care fotografiezi peisaje, arhitectură, produse sau macro. Sfatul meu (deși îl vei ignora) este să alegi un trepied cât de cât – adică de minim 400 de lei. Știu, nu mă vei asculta și îți vei lua unul ieftin. Stai liniștit(ă), la fel am făcut și eu. Abia după ce mi s-au stricat vreo 3 am ales unul ca lumea (acel Bilora din pagina de echipament). Trepiedul odată cumpărat, te poate ține foarte mult timp. Prețul acestuia depinde de cât e de solid, de greutate și de materialele din care este făcut. Un trepied ușor, din carbon, va fi mult mai scump. Dacă nu te atrage veunul din genurile de fotografie care necesită un trepied, poate ar trebui să amâni cumpărarea unui sau alegerea unui trepied ieftin, pentru fotografii de familie, de exemplu.
Al doilea accesoriu ar fi blitz-ul. Important în cazul portretelor sau a fotografiei de eveniment. Ca și în cazul trepiedului, un blitz ieftin te va ajuta doar să înțelegi cum funcționează. E mai bine să aștepți dacă nu ești sigur.
Geanta/rucsacul ar fi următorul. Odată cu creșterea numărului de accesorii vei avea nevoie de o geantă tot mai mare. Pentru început nu recomand genți scumpe dacă nu ești sigur ce și unde vrei să cari cu ajutorul lor. Caută un minim necesar.
Filtrul de polarizare – în cazul piesaj/arhitectură este necesar. Dacă te atrage genul ăsta de fotografie poți achiziționa unul, obicei pentru obiectivele wide. Sigur îți va fi util.
Există multe altele, dar la nivelul ăsta nu merită să intrăm prea mult în detalii – carduri, acumulatori, GPS, nivele, declanșatoare, filtre etc.
Perfecționare
Înseamnă de fapt conturarea stilului și a tehnicilor. Aici încep reglajele mai fine, încep recomandările și anumite trucuri pe care le fac fotografii. Voi lua un exemplu, fotografiere cursurilor de apă.
Focalizarea: de obicei în planul apropiat sau pe corpurile mari care atrag privirea
ISO: 100
Timp de expunere: 30s în cazul de față (obținut fie prin închidrea diafragmei, fie prin aplicarea filtrelor de polarizare și densitate neutră)
Deschiderea diafragmei: f/13 (valorile mari fac ca un procent mai mare din imagine să fie clar)
Astfel de recomandări țin de imagini specifice unor genuri sau sub genuri de fotografie și de multe ori le vei găsi ca informații suplimentare în descrierea acestora. Desigur, acești parametri țin și de echipamentul de care dispui tu, spre exemplu vei folosi chiar ISO 50 dacă aparatul tău permite. Sau poate obiectivul pe care îl ai nu se comportă prea bine la f/13, cu toate astea încercând astfel de lucruri vei avea multe de învățat.
Procesarea imaginilor
Aici avem altă prejudecată, cum că ălea ”fotoșopate” nu sunt naturale/artă/etc. Total greșit. Absolut orice cadru are parte de post procesare. În afară de formatele necomprimate, orice .jpg pe care îl vizualizezi pe ecranul aparatului a fost deja procesat (contrast, claritate, saturație etc.). Procesarea este necesară datorită limetelor tuturor aparatelor foto. Și da, și atunci când erau ălea artistice pe film exista această prelucrare și da, aia făcea diferența între fotografii buni și cei excepționali. Doar că, odată cu evoluția tehnologică această prelucrare este accesibilă oricui vrea să profite de ea pentru a ajunge la un nivel înalt.
În cadrul acestui articol nu vreau să intru prea mult în detalii pentru că vorbim de nivelul de bază, unde nici nu prea știi ce vrei să obții de la o imagine. Pentru început aș recomanda progrămelele gen Fotor (mai multe detalii aici), prin gen mă refer la softuri ușoare care nu necesită prea multe cunoștințe. Principalele retușuri ale fotografiilor sunt:
- Corectarea expunerii
- Brightness/contrast
- Highlight/Shadow
- Saturație
- Sharpness
Pentru cine intră în astea, chiar asta e ordinea de lucru cu aceste comenzi. Absolut orice soft face asta, iar corecțiile nu trebuie decât să scoată în evidență aspecte ale cadrului, nu să facă unul bun dintr-unul nereușit – vei constata că asta oricum nu se poate. Odată cu experiența și trecerea timpului vei vedea că vei învăța tehnici tot mai avansate, foarte multe se pot găsi pe youtube.
Alte mituri și prejudecăți
Fotografia se face pe film și cine n-a folosit film nu înțelege fotografia – greșit. Fotografia înseamnă, principial, captarea luminii. În funcție de materialul care o captează (fie senzorul digital sau filmul fotosensibil) există tehnici specifice, nefiind unele mai artistice ca celelalte. Fotografia digitală este mai practică și permite o evoluție mai rapidă a individului – poți fotografia mai mult și vezi imadiat rezultatul, lucru care accelerează curba de învățare. Din păcate multe discuții sunt generate de oameni care vor să încerce filmul sau de oameni care nu au înțeles (încă) prea multe din acest domeniu. Ca să vedeți că nu sunt rău gratuit am să discut câteva puncte din acel articol:
- Vei gândi un cadru! – deși aparent corect, pentru că trebuie să acorzi mai multă atenție compoziției, argumentele sunt greșite. Limitarea numărului de cadre te poate face să pierzi momentul – un șoim într-un peisaj, de exemplu. Cât despre photoshop, ORICE imagine se prelucrează. Da, filmul mai nou se scanează.
- Nu vezi cadrul – de fapt ăsta e cel mai mare neajuns al filmului. O simplă corecție poate face diferența.
- Interval dinamic mare (paleta mai largă a contrastelor) – asta ține de film și aparat, nu-ți închipui că filmele care se găsesc în comerț își vor oferi acest avantaj. Ai nevoie de obiective bune și de un film de calitate (diapozitiv de exemplu) pentru care nu prea mai găsești pe nimeni să-ți facă developarea.
- Este palpabilă – exact la fel de palpabil ca orice cadru digital. Mai nou orice print se face de pe un calculator.
- Nu costă mult – am trecut la ultimul pentru că așa le pot demonta pe toate. Costă MULT MAI MULT. Deși poți cumpăra cu vreo 2-300 de lei un corp de aparat (care apropo are nevoie de baterii), obiectivele sunt la fel de scumpe, iar filemle costă undeva la 30-40 de lei 36 de poziții. Deci 1 leu cadrul. Developarea costă, prelucrarea costă la fel de mult.
Cum ziceam, filmul e un lux și are niște efecte caracteristice care au și ele farmecul lor. Toate astea însă la un preț mare și la o experiență pe măsură. În nici un caz nu la început de drum.
Un DSLR nu te face fotograf – e bună asta. Fotograf te faci tu. Fotograf profesionist în schimb e acel fotograf care oferă acest serviciu contra cost. Cei mai arătați cu degetul sunt probabil fotografii de nuntă și, deși uneori criticile sunt justificate, nu e chiar corectă atitudinea față de ei. În primul rând nunțile în România sunt un proces lung și kitchos. Cam greu să obții ceva artistic într-o zi de umblat, cu oameni care nu știu să pozeze, în locuri unde nu poți aranja un decor propice fotografiei profesionale. Bisericile sunt întunecoase, parcurile sunt cum sunt și volumul trebuie să fie mare. Probabil că și prețul are rolul lui, în SUA de exemplu fotografierea unei nunți poate ajunge fără probleme la 5-6000$, lucru care include lumini, asistenți și alte pregătiri.
Cam asta ar fi pe moment. Nu vreau să intru prea mult în lucruri mai avansate pentru că și așa e destul de lung articolul. Personal consider că am început să evoluez mai mult când m-am concentrat pe peisaje și pe îmbunătățirea unor tehnici (de exemplu am mărit claritatea imaginilor direct din aparat), fie ele de fotografiere sau prelucrare. Saltul spre profesional e unul dificil pentru că trebuie să te adaptezi la piață și, deși am reușit să vând niște cadre ca stock photography, fotografia de peisaj nu prea reprezintă o soluție financiară viabilă. În cazul în care cineva dorește să ating anumite subiecte sau să dezvolt numite lucruri, aveți la dispoziție adresa de mail sau rubrica de comentarii. Lung, domnule, lung.
dam167.wordpress.com 