Înainte de răsăritul primei luni

Bătrânul twareg pășea agale pe nisipul gălbui, în apropiere de aflorimentul stâncos Tyrian, alături de transporterul său pe suspensie. Vântul se potolise, iar zgomotul sonic al transporterului rupea din când în când monotonia scrâșnitului particulelor de nisip de sub tălpile bătrânului. Razele lungi de lumină, ușor estompate de afloriment, se stingeau treptat odată cu apusul celui de-al doilea soare.

Ailymas își puse transporterul în modul neutru lângă un bolovan de la baza aflorimentului și desfăcu ahaketul lângă acesta. Se așeză, propti toiagul de plastoțel de cort și aprinse flacăra verde de krypton a sobei portabile în suspensie. În zare se întrezărea răsăritul primei luni, Kel Ataram – numită după vechea orânduire socială a tuaregilor, de un albastru spălăcit, dar luminată de ambele stele ale planetei.

În timp ce taguella se prăjea deasupra flăcării verzi a sobei, Ailymas își pregăti bermuzul pentru gerul nopților specifice deșertului și privi, în timp ce-și sprijinea bărbia plină de riduri, spre vest în așteptarea lunii. Flacăra verde se stinse, semn că taguella era gata. Mulțumi prin aplecarea capului și rosti o scurtă închinare după datina berberă și îndoi taguella pentru a mușca din ea. Se opri brusc și rosti cu voce tare, privind spre lună:

– Oare dam ăla are un blog nișat?!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s