Month: November 2015

PR în Sectrorul Roșu – Capitolul 4 – Jakar

După micile tabieturi ale dimineții, Roxandra deschise hărțile electronice pe tabletă. În apropiere, la vreo 3 kilometri, era peștera Jakar, o formațiune de rocă marar, similară ca duritate andezitului pământean. Puținele informații legate de peșteră nu ofereau încă o explicație privind formarea acesteia, fiind într-o rocă atât de dură. Își propuse să meargă până acolo, fiind aproape, mai ales că vremea capricioasă a planetei roșii era calmă și îmbietoare în acea dimineață.

Micul panou de bord al scuterului indica un nivel energetic de 97% și condiții optime pentru deplasare. Porni pulsatoarele albastre care emiteau un sunet electromagnetic surd și aproape instantaneu ridicară scuterul, într-un ușor nor de praf. Drumul până la peșteră era lin, ușoare particule de praf roșu oprindu-se pe viziera aurie a costumului, singurul zgomot perceptibil fiind al pulsatoarelor.

Intrarea în peșteră arăta asemeni unei grote obișnuite, cu aspect natural și cu pronunțate urme ale eroziunii. În stânga jos, pe o tabletă din piatră se putea distinge semnul ”acasă”, un triunghi și un cerc în colțul superior al acestuia. Aparent, simbulul fusese gravat după ștergerea caracterelor inițiale ce păreau a fi în cuneiformă. Făcu câțiva pași înăuntru, iar iluminatoarele costumului, aprinse, evidențiau hieroglifele de pe pereți, despărțite de interspații roșii, fluorescente. Nu reuși să descifreze caracterele, însă desluși siluete, o navă și ceea ce părea un soare sau o planetă, până vederea i se întunecă și își pierdu cunoștința.

Se trezi pe un scaun ce arăta ca o plasă, similară coșului. Pereții erau gri cu muchii subtile, parcă era într-o cutie. Pe peretele din fața ei era litera B, scrisă cu alb pe un fond roșu.

Bitdefender, își spuse. Wow, product placement!

Lângă ea se așeză un bărbat, epoleții săi îl recomandau ca fiind ofițer.

–  Bună, Roxandra Dobrescu. Sunt Jack Alderan, căpitan în armata americană, divizia A1. Observ că ai remarcat blazonul Casei Bush, pe peretele din fața ta.

Jack era un bărbat aspru, cu fața ascuțită, ochi negru în negru, ten măsliniu și fața brăzdată de cicatrici. Avea părul negru, scurt, și purta o uniformă cenușie, cu striații din kevlar și inserții de paladiu. Epoleții aveau gravat steagul american în relief, din elemente metalice, vizibil doar din anumite unghiuri. În piept se putea distinge B-ul alb și un fond roșu, sângeriu, pierdut în jurul literei.

–  Te afli la sediul central al Alternativei 1, continuă ofițerul. Știm cine ești și ți-am urmărit cariera până în acest punct. Am fost plăcut impresionați. Ce căutai în Jakar?

–  Jakar sau Jakurutu? întrebă ea.

–  Jakar! rosti Jack încruntat. Acea peșteră este acum sub controlul nostru și conține artefacte ale civilizației marțiene. Obiectivele misiunii tale nu se apropie de acea peșteră, adăugă ofițerul.

–  A, secret, ă?

–  Da, este secret. Dacă mă întrebi pe mine, sunt tot felul de prostii religioase, dar misiunea noastră este să le păstrăm așa cum sunt. Vei fi condusă înapoi la modulul tău.

Advertisements

PR în Sectorul Roșu – Capitolul 3 – Primul contact

Se așeză pe pat, cu laptopul în brațe și o cană de băutură caldă, tye, similară unui ceai. Stocarea acesteia se făcea în plicuri cu substanță solidă, ultrarăcită, care la o anumită temperatură devenea lichidă în prezența ozonului. Era de ajuns să pui acea substanță, într-o cană, într-un dispozitiv ce aducea cu un cuptor cu microunde și într-un minut era gata.

–  Nu putea fi ceai verde, își spuse.

Deschise laptopul și porni conexiunea cu serverul principal, echipament ce avea rolul principal de a transmite pachetele de date criptate către Pământ, dar și de a menține comunicarea activă între modulele de la suprfața planetei. Postare nouă.

Am ajuns pe Marte după un zbor lung și anevoios. Suuprafața planetei roșii e delicată, copleșitoare, aprigă, dar are ceva familiar. Parcă m-am întors într-un loc vechi, cunoscut. Căminul în care locuiesc e ca o colivie din cleștar, cu elemente cenușii, ciudate, aproape extratrestre. Cu toate astea atmosfera e primitoare, iar lumina mă liniștește. Vă voi povesti mai multe mâine, acum îmi voi pune un serial și voi încerca să dorm. Recomand tuturor o vizită pe această minunată planetă!

Send. Error. Send din nou. Error. Apoi un mesaj nou, criptat. Își aminti că fiecare mesaj va veni criptat și va trebui să folosească laptopul sau tableta pentru a-l putea citi.

”Dominișoară Dobrescu, modulele marțiene cuprind tehnologie cu caracter secret. Nu se pot face publice astfel de informații”.

–  Atunci pentru ce sunt eu aici? se întrebă Roxandra. Care e rolul meu aici dacă nu pot comunica în voie? Închise laptopul, dar tableta țiui intens – un mesaj -, de data asta necriptat. ”Peștera Jakurutu”, autor necunoscut.

PR în Sectorul Roșu – Capitolul 2 – Coșul

Reactoarele păreau a se liniști, iar indicatorul verde din fața ei se aprinse. Erau două săgeți verzi în apropierea unui levier ciudat, care părea să deschidă ușa de acces a modulului. Roxandra păși stingher pe suprafața marțiană, în timp ce senzorii costumului ajustau nivelele de presurizare la nivelul membrelor. Preț de câteva secunde nu auzi nimic, deși simțea că pășește aproape normal pe terenul nisipos. Lângă modul o aștepta un scuter echipat cu obiectele sale personale.

–  Oare cum se pornește chestia asta? se întrebă ea.

Se apropie de scaunul acestuia și prinse ferm mânerele a ceea ce părea a fi un ghidon. Scuterul o duse molcom spre ceea ce astronauții numeau ”coș”. Intră. Coșul era o structură reticulară ușoară, cu zăbrele tridimensionale din plastoțel, cu inserții de iridiu și paladiu. Culoarea cenușie a structurii și albul murdar al învelitorii o făcură să ofteze. Din nou, senzorii coșului păreau să regleze presiunea aerului din interior. Ultima echipă a misiunii Flow a lăsat echipamente în dezordodine, lucru ce conferea încăperii principale o senzație de ”locuit”. Dormitoarele erau mici, paturile lăsau impresia că pluteau, fiind doar o suprafață reticulară din dridiu neradioactiv, acoperit cu spumă ce imita așternuturile unui pat clasic. Elementele de mobilier aveau textură lemnoasă și o nuanță caldă, similară furnirului de mesteacăn. Lămpile de adaniu scăldau întreaga încăpere într-o lumină albă, uniformă.

–  Bucătăria… și ridică privirea, îndreptându-se spre micul vestibul al coșului.

Deschise prima ușă ce-i ieși în cale, ușă ce purta marcajul K. Da, era bucătăria și era ciudat de familiară.

–  O să fie bine, își zise. Mă așteptam la ceva mai rău, șopti ea, mângâind cu privirea pereții coșului.

PR în Sectorul Roșu – Capitolul 1 – Drum bun

Dacă reușeai să rămâi nemișcat, doar zumzetul oscilatoarelor tulbura liniștea goală a spațiului. Lipsa hublourilor făcea deplasarea prin sistemul solar cel puțin stranie, deși noile oscilatoare păstrau vibrația impercepibilă și o accelerație gravitațională aproape trei sferturi din cea a Terrei.

Roxandra stătea neclintită în picioare și privea lung banda de alergare din modulul principal. I se recomandase un program de exerciții fizice de minim două ore pe zi. Probabil rămase de pe vremea ISS, gândi ea. Roxandra Dobrescu era o femeie înaltă și slabă, de aproximativ doi metri douăzeci și păr lung, negru, prins în coadă cu un șnur din kevlar. Fața ascuțită și ochii negru în negru îi confereau o statură impresionantă, agresiv intimidantă, cum le plăcea celor de la GSA (Global Space Assosiation) să spună. Afișajul ceasului atomic intrase în numărătoarea inversă pentru intrarea în orbita planetei roșii, iar Roxandra era tot mai neliniștită.

Se hotărî să-și verifice din nou lucrurile personale, laptopul, tabletele, unitățile de stocare și uneltele pentru miniserver, deși nu știa la ce ar putea folosi acestea.

Trei ore mai târziu, Azar Ivanov, unul dintre cei trei piloți ai navei rosti, cu un puternic accent rusesc:

– Miss Roxandra, we have reached the orbit. Your module will be ready in about an hour. Head for the launch pod, I will be guiding you to the surface.

PR în Sectorul Roșu – Prefață

A revenit dam ăsta, asta în primul rând. PR în Sectorul Roșu este povestea unui PR și este inspirată de aici. Te invit să urmărești cu sufletul la gură povestea unui PR pe Marte – odată cu progresul tehnologic e normal ca activitatea de PR să ajungă și ea în spațiu, fiind ceva vital omenirii. Personajul principal al poveștii este Roxandra Dobrescu, o tânără româncă. De ce ar fi un român primul PR pe o altă planetă? pentru că România a ridicat noțiunea de relații publice la rang de artă. Fii alături de dam ăsta, acest George Lucas al blogosferei, în aventura tinerei Roxandra în stabilirea comunicării pe planeta roșie.

Ca orice om de comunicare, tânăra se va lovi de echipamente și tehnică, dar și de strategii secrete ascuse până atunci lumii, pe o planetă care e departe de ceea ce credem cu toții că e.

Postările vor fi pe capitole și, în limita timpului disponibil, 1 capitol pe zi, sau 1 la 2-3 zile.