Month: February 2012

Barajul și lacul Gura Râului

Lacul de acumulare Gura Râului a fost pus în funcțiune în anul 1980 și are ca scop alimentarea cu apă a municipiului Sibiu, producerea de energie hidroelectrică și atenuarea viiturilor. Barajul este unul de greutate din beton simplu, cu contraforți ciupercă. Lacul se dezvoltă într-o zonă frumoasă, spre Cheile Cibinului, în amonte de satul Gura Râului. Turistic vorbind, e o zonă frumoasă care merită luată la pas, mai ales vara. De notat ar fi că pentru mine acea zonă înseamnă mult, așa că nu vă așteptați la păreri prea obiective. Din sat se poate ajunge la Păltiniș, stațiune unde se poate schia iarna în condiții bune. De asemenea sunt numeroase trasee care pornesc de acolo, unul fiind spre lacul Negovanu. Mie personal mi se pare fantastică vederea Făgărașilor înainte de intrarea în Păltiniș.

Înainte de restul pozelor, câteva date tehnice, pentru cei interesați:

Coordonate: 3725′ 191.1” N 12205′ 06″ W

P.I.F. : 1980

Înălțime (secțiunea maestră): 74 m

Lungime la coronament: 330 m

Volum lac: 17.5 mil. mc

Suprafață lac: 68 ha

Debit maxim deversor: 830 mc/s

Pe coronamentul barajului accesul este interzis din motive de protecție sanitară (având în vedere că lacul este folosit pentru alimentare cu apă se încearcă evitarea poluării apei). În încheiere por spune că barajul este o construcție impunătoare și merită admirat. Zona oferă multe trasee, locuri de plimbare și ceva obiective turistice. Pentru nostalgici este, desigur, un loc care trebuie vizitat.

Advertisements

Așa-i.

criticile repetate sunt un fel de recunoasterea valorii, cu cat esti mai atacat cu atat esti mai invidiat. sunt oameni care nu pot crea nimic personal, care au niste vieti anoste si tone de refulari. nu foloseste nimanui sa-i bagi in seama. devii doar ca ei :)

 

zice asta*.

 

*formă corectă a pronumelui demonstrativ de apropiere.

 

Nota redacției:

Vă dați seama cât de valoroasă e de fapt logica, având în vedere atacurile blogosferice la adresa ei?

Antreprenor. Da, pentru a mia oară.

Am explicat eu de mai multe ori cum stă treaba cu termenul ăsta. Degeaba. Azi am constatat în schimb cu tristețe că de fapt nu se poate. Nu există resurse intelectuale pentru mai mult. Am nimerit aici. Evident, eu nu puteam comenta acolo – eu nu mai comentez pe blogurile unde mi s-a șters cel puțin un comentariu. Bun, articolul aruncă două definiții, dar rubrica de comentarii strânge kilograme de neputință. Voi mai spune o dată ce înseamnă antreprenor.

Antreprenorul e acea persoană juridică, ce primește acest statut printr-un contract de antrepriză. Dacă există un contract tipizat înseamnă că e serioasă treaba, nu? Păi dacă e o persoană juridică, mai poate fi orice Andrei Roșca antreprenor autointitulat? Antreprenorii nu sunt niște pămpălăi gen Paul Coman, ci persoane juridice care au reprezentanți. Încă o dată, mai rar:

A n t r e p r e n o r u l   e   a c e a   p e r s o a n ă   j u r i d i c ă,   c e   p r i m e ș t e   a c e s t    s t a t u t   p r i n t r -u n   c o n t r a c t   d e   a n t r e p r i z ă.

Acum priviți ce comentează ei:

antreprenorul de azi nu e cel de acum 30 de ani când a fost înregistrat în dex. antreprenorul de azi are sorginte englezeazcă unde poate avea un alt sens decât în franceza de unde-l luasem prima dată. sau pur și simplu suntem un popor de poeți cu licența corespunzătoare. zice Adi Dragoș.

Atâta l-a dus capul. Nu contează ce am zis eu mai sus. Acum că e mai modern totul, ne băgăm picioarele în tot. Înregistrat în dex, că legislația e bună doar să te piși pe ea.

E un cuvânt care afară se foloseşte cu sensul actual de la noi.Adică persoană care activează şi prestează pe cont propriu un serviciu sau oferă un produs, într-un anumit domeniu de activitate,contra unei sume de bani.Ideal a se intra în legalitate sau a plăti taxe pe venituri de orice fel din respectivele prestaţii.La noi cei mai mari antreprenori au fost aşa zişii bişniţari.Acum toţi suntem antreprenori.
Să recunoaştem că sună mai pompos decât liber profesionist sau freelancer sau bişniţar. Ăsta e un George, cu link spre un site cu fuste.

Dacă am zis că e persoană juridică, ce mama mă-sii prestează pe cont propriu?

Cristina, orice blog de freelancing foloseste ENTREPRENEUR ca si cuvant, si nici web designerii aia, sau ce-or fi, nu construiesc. E aceeasi discutie seaca despre nise si faptul ca sunt chestii din constructii (ca nu ma pricep oricum), dar este un termen acceptat international: NICHE adica.

Io zic sa ne mai mutam si noi putin in secolul curent, mai ales cand peste tot se folosesc cuvintele in cauza. :D zice Dojo, din străfundurile forumului.

Dragă Dojo, entrepreneur = ÎNTREPRINZĂTOR. Eu înțeleg că nu ne interesează, dar e așa greu să traducem adecvat? Cum mama dracului e acceptat internațional ceva ce diferă în funcție de legislația țării?

 

Până la urmă e așa de greu să cauți și să citești? Da, dacă ești atât de îngust. Oameni buni, voi știți că utilitățile de care vă plângeți voi depind de antreprenori? Voi aveți habar că unii iau decizii care implică o mare responsabilitate zi de zi ca voi să puteți trage apa la budă? Voi nu sunteți în stare sa citiți atent câteva definiții. Ar fi vai steaua noastră dacă voi n-ați face blogging, organizare de evenimente sau ce mama dracului de lucruri importante fără de care existența noastră ar fi searbădă faceți voi acolo. Îndemnul meu ar fi ca 80% din zelist să-și scoată capul din dos. Degeaba. Problema e că nu pot. Nu sunt în stare să citească și să cugete. Nu sunt în stare să vadă mai mult de forum, blog și social media. Da, ei sunt designeri și oameni minunați, au sereleuri și pefea-uri dar nu știu ce e aia o persoană juridică. Nu-i duce capul. Noroc că sunt influențatori. Gata, închei. Astăzi am realizat că aveam așteptări prea mari de la ei, unde ei sunt 80% din blogosferă. Sunt acolo pentru că lucrurile serioase trebuiesc făcute de oameni cu cap.

Calculele zilei

Dacă tot am reușit să asigur stabilitatea la alunecare folosind ancore, hai să dăm o fugă pe tărâmurile statisticii. Statistică blogosferică, care este. Statistica este una blogosferică pentru că bate adevărata statistică cu o funie cu noduri – adică se diferențiază, lemnistic vorbind. Vă invit deci, pe breviarul de calcul conținutul de pe blogul Andrei Zaharia. Să repetăm împreună, zic:

  • 41.9% îmi citesc blogul săptămânal, așa cum fac și eu cu restul blogurilor
  • 83,9% asociază blogul meu cu domeniul comunicării (PR, social media, blogging)
  • 41.9% îl asociază cu tips & tricks despre online (campanii, unelte utile etc.)
  • 35.5% apreciază când scriu despre muzică electronică (concerte, piese, interviuri)
  • 32.3% citesc cu plăcere relatările de la evenimente (anunțri, recenzii etc.)
  • 83.9% cred că relevante pentru blogul meu sunt articolele din categoria blogging si social media
  • 61.3% consideră că ar trebui să mă concentrez pe subiecte din sfera PR-ului și a comunicării
  • 35.5% vor în continuare să scriu despre muzică electronică.
—————–

    416.20 % și-au expus părerea în legătură cu blogul andrazaharia.ro

De notat că la păreristică au participat 31 de oameni. V-ați prins că trebuia să fie un total de 100% nu? V-ați prins că unele lucruri spuse de ăia 31 se întâmplă simultan sau nu, nu-i așa? Sper că nu sunt prea subtil.

Maxima maximă a zilei

”[…] Dar din momentul când eşti în spatele unui brand nu mai foloseşti acelaşi limbaj. Nu mai eşti Xulescu ce e prieten cu Yina şi cu Zetoiu şi ies la o bere în seara respectivă. Eşti vocea brandului ce trebuie să aducă transparenţă şi încredere. Pagina de facebook al brandului trebuie să redea identitatea brandului, iar tu ca om de sm trebuie să faci tot posibilul ca oamenii care intră pentru prima oară pe pagina voastră să primească încredere şi acel like pe care-l vor dărui să fie cu încredere. Prin urmare, mare atenţie la cum comentăm pe paginile brandurilor. Comentarii precum “:))/;))/:>/aşe-i mă/yeah:)) etc” nu au ce căuta.”

extras din Cronica brenduluide maestrul* Katai Robi, în primul mileniu al Imperiului, în urma Potecii de Aur, planeta Ix.

*în dezacorduri

Nota redacției:

Ești vocea brandului.

Urarea zilei

”Sa-ti fie de bine mutarea!”

zice Oana, care e PR. Licențiată în PR. Iar licența are un strat de comunicare semi transparent deasupra.

 

Nota redacției:

– poate să-ți fie de bine masa, mutarea, comunicarea, brandul, brandingul, să ai spor la vânzare și multe altele.

– Oana comunică prin rubricile de comentarii ale (tuturor) blogurilor superficiale din zona minunată.

Proporționalitatea zilei

”Timpul investit in branduirea blogului este direct proportional cu interesul pe care-l vor avea cititorii sa te faca relevant”

Text extras din Revelația Spioanei.

 

Nota redacției:

Dacă ți-ai făcut un blog fără să ai prea multe de spus, poți căra bușteni pe la toate conferințele. E important să vorbești despre relevanță, fără să consulți dicționarul explicativ. Deci, Oană, e important să brand, brend, brand, fără să te preocupe modul în care scrii. Dacă ai brand, relevanța nu mai depinde de treburi gramaticalicești.

Blogărul român ”livrează”. Lemn de esență tare.

Actualizare: Și aici e la fel de bine (bine livrat, zic). 100% legal, în toată cinstea ei.

 

Dragi colegi, uite că dam ăsta se întoarce. Am citit despre un site unde se pare că poți asculta muzică. Deși am văzut zonga ăsta pe mai multe bloguri, am citit la subiectiv. Mi-am făcut o idee despre serviciu, m-am gândit și eu la ce înseamnă treaba asta și sincer, mi s-a părut interesant. E, toate bune și frumoase până când, într-o mică pauză, am ajuns pe alte bloguri. Zonga s-a lansat într-o versiune beta la o petrecere. Lansatorii au chemat blogări care să propovăduiască și să invite lumea să încerce noul serviciu. Nimic rău aici, ba mai mult, cică acea petrecere a fost foarte reușită. Win-win, a zis dam ăsta.

Din păcate, după chef, blogării au scris niște articole. Ei bine, au început să cadă buștenii de mai să-mi rupă spatele. Permiteți-mi să vă încânt privirile cu puțină esență lemnoasă:

”Acum avem Zonga.ro, un produs 100% românesc, creat de echipa de oameni harnici din spatele Trilulilu.”

Ce înseamnă de fapt 100% românesc? E o tâmpenie indusă de duduile blogărițe care cred că ar conta pe undeva cât de românesc e un produs sau serviciu. Atâta timp cât tindem spre globalizare, contează creierul din spate, nu eticheta superficială dată de unii. Și dacă era numai 75% românesc care era problema? Dacă un român fu deștept și a realizat ceva, să fie lăudat. El, nu poporul.

”În afară de petrecerea foarte fun de aseară, Zonga e un produs care merită lăudat, mai ales fiindcă îmi pot imagina cât de dificil a fost ca echipa să obțină drepturi pentru a difuza piesele din baza de date.”

De fapt drepturile se cumpără. Acest serviciu trebuie lăudat atunci când funcționează și deci face profit. Până atunci e o investiție care promite. Nu contează, party fun și un produs. Bravo Andra.

”Pana la lansarea oficiala vor fi un milion si jumatate de melodii, toate relevante pentru Romania […]”

Zise Bobby Voicu. Băi nene, asta e tare. Adică muzica de acolo e relevantă pentru România? Bună, bună asta. Dacă restul lemnelor au fost fag sau stejar, ăsta din urmă e tec.

Mai departe, articole tot mai slabe. Și mai slabe. Nu am eu nimic cu oamenii citați, dar de ceva timp blogării se bat cu pumnii în piept că ei ”livrează”. Băi, ”livrează” ”conținut de calitate”. Adică pui două poze ca să se vadă cum te-ai distrat la party-ul fun? Da, dacă nu poți mai mult. Stați că mai este. Elena ”Proiect” Cîrîc a descris party-ul în tot fun-ul temelor alese. La sfârșit și-a adus aminte că stai să scrie și doo rânduri despre subiectul principal. Principal după party. Adică principalul din rândul secundarelor. Mai mult, Elena a oferit invitații celor care au convins-o că vor oferi feedback celor de la Zonga. Păi așa a fost convinsă:

”Super party:). Mi-a placut ideea cu cele 5 teme.
Promit ca ofer feedback daca primesc o invitatie :) De cateva ore caut si eu una:(”

Asta se ”livrează” în blogosferă. Oameni care nu reușesc să scrie articulat și coerent, oameni care nu-și pun anumite probleme atunci când promovează ceva. Păi oameni buni, de ce ar conta pentru mine faptul că respectivii oferă în mod legal muzica? Dacă nu e legal, li se închide taraba. E simplu. Asta la ei. La mine ce ar putea fi ilegal? Faptul că fac un click pe butonul play pe site-ul x? Dacă nu descarc un fișier ce nu conține o licență, cum pot comite o infracțiune? Nu contează asta. Era prea fun party-ul. Dormiți liniștiți oameni buni, blogării livrează. În mod relevant, desigur. O altă părere, dar mai părintește spus, aici.

Hăhă, până la urmă cine urmărește hashtag-ul, livrează. Și cine livrează, are brand personal.

Brand personal – ascensiunea

Este vorba de ascensiunea ideii de brand personal promovată în blogosfera autohtonă spre vârful Prostia, situat la altitudinea de 15879 mdd (metri deasupra decenței). Brand personal înseamnă asta. Noțiunea în sine păstrează o urmă de ambiguitate pentru că este un concept relativ, adică nu se poate cuantifica în unități absolute. Bun, dar marcă e un termen mult mai bine conturat și deci se pot face unele asocieri. Acest brand personal devine un brand sau o marcă atunci când e unic și este identificat cu un obiect anume. Brutal spus, un produs ajunge să poarte acea marcă, asociată până atunci unei personalități. Priviți acum definiția românească:

”Brand-ul personal este evidentiat de o identitate puternica, bazata pe o perceptie clara cu privire la principii si ceea ce diferentiaza o persoana fata de altele, prin plus-valoarea la job sau in diverse situatii.” conform myjob.
Ce începe prost, continuă și mai prost:

Un brand personal este compus din:

  • perceptiile si sentimentele celor din jurul tau cu privire la calitatile tale;
  • felul in care performezi in cariera;
  • cat considera ceilalti ca valorezi ca profesionist si ca om.

De fapt așa zisul brand nu se compune din percepțiile și părerile celor din jur, ci din lucrurile pe care le plantezi tu în ochii celor din jur. E o mare diferență. Ia priviți și niște lecții de branding. Bun, e clar că lumea nu prea înțelege lucrurile astea, mai ales că ne bălăcim în ape tulburi, adică într-o economie bolnavă și într-un cadru legislativ sărac. Hai totuși să vedem cam cum merge brandul ăsta pe la noi.

Am găsit aici un articol foarte slab. Sincer să fiu nu mă așteptam, pentru că Alex Negrea mi-a lăsat impresia că e un om care înțelege mai multe. Pe scurt, Charlie Sheen a tuituit ceva și lumea a tăbărât. A, Charlie a încasat 50 000 $ pentru treaba asta. Urmează un calcul care nu ajută pe nimeni cu nimic și un rezultat care-i intrigă pe cei câțiva curioși care au ajuns oarecum în ceață pe blogul respectiv.

De fapt, actorul NU A LIVRAT NIMIC. Dacă citiți articolul în engleză de unde s-a inspirat domnișorul Alex veți vedea că a fost un tweet scris în numele lui. Practic s-a folosit imaginea lui Charlie Sheen. Repet, imaginea. Ce nu vor tinerii noștri blogări să înțeleagă e că aceste așa zise campanii au impact la nivel global. Atragi atenția oamenilor din toate colțurile lumii, nu agiți o mână de blogări.

Brandul personal are un cuvânt greu de spus în materie de publicitate în Social Media, iar alegerea influenţatorilor se face pe baza unor criterii care ţin strict de obiectivul campaniei.”

De fapt aici e vorba de imagine și atât. E foarte clar. Influențatori? Hai, hai să avem pardon. Charlie Sheen are o imagine pe care oamenii o urmează. El a permis doar unor oameni să-i folosească numele și poza, n-a inluențat pe nimeni. E ca și acel spot publicitar în care un sportiv sau altul ține un șampon în mână. E o imagine atribuită și atât. Problema e că blogării noștri care nu citesc, nu se documentează și au, mulți dintre ei, o educație precară ce constă în traininguri de leadership și dezvoltare personală ating lucruri mai grave.

Așa ajungem la relevanță și influență. Tot mai mulți se proclamă relevanți și influenți, adică, mai pe românește spus, importanți. Bun, fiecare vrea să mănânce, așa că se găsește câte unu’ mai hater să comenteze. În rest e liniște. De fapt a fost liniște până acești oameni minunați s-au autoproclamat mai importanți decât unii care au un cuvânt de spus, ca de exemplu jurnaliști sau oameni cu experiență în media sau afaceri. Ironia e că importanța lor, cred ei, se leagă de texte care valoric nu contează. Cum poate fi un blog frecventat datorită legăturilor, un blog citit? Păi nu poate. Cum poate un blogăr să susțină că persoana lui înseamnă ceva fără să fie o oglindă a blogului? Blogul îl face pe om? Dacă își spune blogăr, cam da.

Reacțiile celor care au ceva de spus au devenit mai agresive, iar blogării jigniți de termenul ”pișcotar” se agită. A, dau și explicații. Ei bine, explicațiile din articolul citat tind spre penibil. Un blogăr câștigă bine pișcotărind? Poate, dar scrie mult mai prost decât jurnalistul de pe plantație. E lipsit de talent sau de o abilitate anume, nu are o profesie și vorbește aiurea la conferințe. Simplul fapt că ești plătit bine pentru un text slab în detrimentul unuia care scrie un text bun nu te face mai valoros.

În rest, bisnisul românesc prin facebook cam asta înseamnă. Culmea e că într-un domeniu aparent fără legi, reguli sau abilități necesare apar tot felul de personaje care țin teorii și critică simțul profesional.