Am să încep direct. Am citit un articol care m-a dezamăgit. Crunt. Pe mine mă dezamăgesc articolele scrise de oamenii pe care-i respect. Nu mă irită atât de mult articolul, cât ideea promovată mai peste tot. Articolul aici. Nu vorbesc numai de ideea de a păstra un standard ci de tot ce se înţelege acum prin blogging.
Blogger. Asta cam e persoana care are cel puţin un blog. Şi nu se sfieşte să-l folosească. Îşi fac un blog persoanele care au aceva de exprimat. În primul rând blogul este un site ca oricare altul, fiind preferat pentru interacţiunea cu cititorii. Sunt tot felul de bloguri pentru că oamenii sunt diferiţi şi abordează lucrurile diferit. În general lumea preferă părerea altor oameni în detrimentul variantelor oficiale.
Pro blogger. Varianta profesionistă. Profesionist înseamnă că eşti plătit pentru serviciul pe care-l oferi. E foarte clar, foarte simplu. Când cineva plăteşte, are dreptul să emită pretenţii. Unii sunt mai flexibili, alţii mai rigizi. Atunci când te consideri profesionist nu mai poţi scrie orice, nu îţi mai permiţi să fii ofensiv sau să scapi din vedere detalii. Acum ai o imagine pe care vrei să o păstrezi oarecum nepătată.
Ţi-ai făcut blog. Sunt 2 categorii de bloguri: blogul personal, pe care l-ai făcut pentru a împărtăşi ceva. De obicei acel ceva nu e activitatea de zi cu zi. A doua categorie este blogul comercial. De când l-ai făcut te-ai gândit la domeniu, spaţiu, întreţinere şi imagine. E acel blog pe care ţi l-ai făcut, brutal spus, pentru a face bani. E un site care speri că se îndreaptă într-o oarecare direcţie.
Până aici e simplu. Acum ajungem la bani şi, la ce cred unii că e intersecţia celor două categorii. Ai un blog personal, cineva vrea să-ţi dea bani să scrii un articol. L-ai scris, ai primit bani. Atât. Ai un blog în întreţinere pentru bani, se întâmplă să scrii şi fără bani dar, o faci pentru a ţine acel blog pe traiectoria gândită de tine, nimic mai mult. Ajungem la problema din articol: ciupeala. Cum adică să nu te vinzi pe seminţe? Adică un articol în care scrii 3 rânduri despre un cozonac face mai mult de 3 euro? Păi da, dacă vrei ca el să apară pe un blog care renunţă la altul pentru a-l scrie. În rest, de ce ar valora mai mult? Doar aşa, să ţinem preţul ridicat. Am văzut atâtea articole cretine care făceau reclamă la toate prostiile. Acolo e muncă? Să-mi fie cu iertare, dar dacă la aşa ceva ai muncit, cam ai probleme cu scrisul şi/sau imaginaţia. Atunci de ce dracului să dea cineva mai mult de 3 euro? Aşa ajungem la calitate.
Calitate. Ei bine, tot mai multe platforme gratuite, tot mai multe domenii ieftine, tot mai mulţi bloggeri. Prin urmare, concurenţă. Piaţa românescă s-a adaptat şi s-a observat că în loc să cumperi spaţiu pe un blog cunoscut, cumperi spaţiu pe alte 10 bloguri cu aceiaşi bani. Ei bine asta trage perdeaua: nu prea sunt bloguri de calitate. Blog de calitate înseamnă text, nu promovare acerbă. Ca să nu mai spun că un blogger nu se vinde. El are un blog pentru că vrea să spună ceva, într-un anumit fel. Ei, dacă nu eşti cunoscut pentru asta, cum sunt maxim 5 bloggeri în ţara asta, alegi şi tu varianta comună: nu scrii 1 articol pentru 30 de euro, ci 10 pentru 3 euro fiecare. Bun şi aşa.
Na bun, acum că am stabilit nişte lucruri, să trecem la heituială. Un blogger trebuie să scrie. Nu contează dacă e mult sau puţin, contează motivele pe care lumea le citeşte acele texte. “Ți-ai făcut un blog pentru a scoate bani din el” e una dintre cele mai cretine expresii pe care le citesc aproape zi de zi. Asta pentru că ţi-ai făcut un blog din motive greşite: nu ai ceva de exprimat şi asta e chiar esenţa unui blog.
Tendinţe. Ei bine, bloggerii tineri şi, mai nou vechi în domeniu (au blog de 3 ani), s-au prins că lumea nu prea îi consideră un etalon în domeniu. Păi nu au motiv să fie: scriu prost, nu au o direcţie şi aşteaptă ciupeala. Aşa s-au gândit să evolueze. Hai cu promovarea, hai să facem trafic, hai să facem evenimente, proiecte, socializăm, astea. Cu alte cuvinte, atragem atenţia prin orice alt mod decât scrisul şi coloana vertebrală. Cică asta înseamnă să fii blogger în ziua de azi. Ce proiecte mă? Ce evenimente? Un blogger trebuie să aibă un blog de calitate. A, să înţeleg că fără toate astea n-aţi strânge 10 oameni care să vă citească? Un simplu raţionament: se dă un blogăr. Are 200 de prieteni pe facebook şi 200 de urmăritori pe twitter. Publică un articol pe blog, pune link pe facebook. De acolo strânge vreo 100 de vizite. Pune link pe twitter. Strânge 50 de vizite+50 de retweet-uri să zicem. 50 RT x 10 vizite = 500 vizite. Mai adunăm cele 100 şi obţinem 650 de vizite. Nu e mult, dar un blogăr care se promovează reuşeşte mai mult. Totuşi, sunt 650 de vizite fără să conteze calitatea articolului. Deh, comunitatea. E cam nasol să nu dai şi tu RT, că atunci nu mai pupi nici tu promovare. O mână spală pe alta.
Bun, deci ăştia sunt blogării, asta e blogosfera. A, mai e ceva. Ăştia sunt câţi? 200, 300 de oameni? 400? Hai să fie 1000. Nu sunt, dar hai să fie. Din 60000 de bloguri româneşti. Când mama dracului a ajuns asta blogosfera? Aste e relavanţă? Faptul că o adunătură de tălâmbi se promovează unii pe alţii înseamnă relevanţă? Îi caută agenţiile? Lumea îi caută pentru că moaca lor apare peste tot. Apăi daca vrei să-ţi vinzi iaurtul, pui afişul în centrul oraşului, indiferent care e oraşul. E, oamenii aştia atât de mulţi fac seminarii, ateliere, prezentări, o nebunie. Ce prezintă ei acolo? Chestii pe care TREBUIE SĂ LE ŞTII ca blogger. Mai mult, sunt asociaţi cu afacerile şi piaţa vânzărilor. Bloggerul NU trebuie să vândă. El trebuie să aibă adepţi. Acum să recunoaştem, au evoluat. Dar ei nu sunt bloggeri.
Hai să vedem cum e cu prezentările alea. L-aţi văzut pe Dan Ciulea. Omul nu scrie 3 rânduri corect şi a prezentat. A fost ok deşi nu i-a ieşit poanta cu virginul. Să fi văzut atunci cum cădea lumea pe spate. Ia priviţi-l pe ăsta. Nu serios. Citiţi prezentarea. Ca un pont, citiţi o singură dată. Ştiu că nu aţi înţeles nimic, dar nu veţi înţelege nimic nici dacă o citiţi de 10 ori. Comunitate locală? Bine bine, dar din care loc? Așa zisele comunități locale sunt câteva. Mai exact în jurul orașelor mari din țară, asta pentru că acolo tot timpul se întâmplă ceva. Dacă observați acolo, comunitatea online din cluj a adus acel serial cu cei doi roboți. Să avem pardon, din câte am înțeles eu acei oameni sunt pasionați de artă, în special arta digitală. Simplul fapt că preferă să ofere ceva oamenilor postând pe internet nu știu dacă îi face apartenenți la o comunitate online.
Acești oameni, minunați de fel, au emoții, cum e normal. Ai o prezentare de tot rahatul dar ceva tremură (la Dan ciulea n-am înțeles dacă tremura el sau vocea) și te chinui domnule, muncești. Prezinți cu atâta entuziasm, de parcă ai fi înlocuit modelul Pasternak.
Așa mai spre încheiere, e de ajuns dacă privim comentariile pe bloguri. În rubrica de comentarii ar trebui să găsești discuții și păreri. Ei, mai greu aici. Blog slab, cititori limitați. De fapt poate greșesc. Ei nu sunt limitați intelectual ci sunt limitați de condiție – condiția de comunitate. Citești blogul că na, citește și el la tine, promovează și el blogul tău. Cu răutate sau ofensă nu vinzi iaurturi. E greu să exprim în cuvinte greața pe care o simt când văd o turmă de oameni care se identifică cu blogosfera și mai mult, îi învață pe alții cum stă treaba cu mediul online. Acum pe final îi încurajez pe toți oamenii minunați să stimuleze acel punct G, prin rect. Aia e calea.
dam167.wordpress.com 