Da, ăsta e încă unu’ d-ăla cu proiecte online. De data asta vorbesc foarte serios şi vreau să arăt încă o dată superficialitatea şi prostiile care se scriu prin blogosferă, în categoria “noi blogării facem”. Am un proiect foarte drăguţ, cu urmă de ecologism. Ştiaţi sau nu, e o treabă la Pepsi, cum că câştigi nu ştiu cum 20 de mii de euro şi pui proiecte pă facebook. Nu mă interesează premiile ci doar modul în care tratează unii oameni care se consideră serioşi problema “proiectelor”.
PROIECTUL este aici. Ideea nu e nouă şi nici nu e rea. Până la urmă e de peferat ca într-un mediu urban să existe cât mai multă verdeaţă pentru că viaţa locuitorilor devine calitativ mai bună. În nici un caz ideea nu este originală, însă din păcate, nici fezabilă. O să împart discuţia în două puncte şi anume spaţiile verzi urbane şi procesul de “înverzire”.
Pentru cei ce nu ştiu, ideea de verdeaţă şi locuri de relaxare a venit undeva în antichitate. Oamenii de atunci au înţeles nevoia oamenilor de a se relaxa şi de a petrece timp în natură. Spaţiile verzi dintr-un oraş cad în responsabilitatea administraţiei locale. E clar că în momentul de faţă fiecare oraş a rămas cu ceva din “greaua moştenire”, iar principalele probleme care se pun sunt legate de întreţinerea spaţiilor existente. Toate aceste zone cu vegetaţie interacţionează cu tot ce există într-un oraş (praf, trafic, microclimă etc.). Credeţi sau nu, există oameni care gândesc lucrurile acestea şi anume arhitecţi şi/sau urbanişti.
Procesul de înverzire se referă în primul rând la reabilitarea zonelor verzi, iar în oraşele cu posibilităţi, la contruirea unor noi locuri de recreere. Având în vedere că aceste lucrări se execută pe domeniu public, există o serie de legi, normative şi reguli care trebuie respectate, ca să nu mai vorbim de bugetul alocat. Un parc nu trebuie numai construit, ci şi întreţinut. Întreţinerea este făcută de o entitate care primeşte o sumă de bani. Prin urmare simpla administrare a unor arii mai mari cere un buget extins.
Dar stai! Avem blogări care fac ceva! În primul rând, în contextul economic actual, aceste idei nu sunt fezabile. Adică nu se pot pune în aplicare. Imposibil? nu, dar totul trebuie să pornească de la celălalt capăt. Ce presupun acoperişurile înierbate? Vă spune dam ăsta: bani şi lucrări delicate, lucrări pentru care în momentul de faţă nu sunt oameni pregătiţi. Dacă aş vrea în momentul de faţă să-mi construiesc un astfel de acoperiş aş angaja o firmă de execuţie şi m-aş alege cu infiltraţii, condens şi un gazon uscat. Da, acel gazon are şi el nevoie de o îngrijire specifică. Bun. Să îmbrăcăm verticale urbane cu plante! Băi, recunosc, tâmpenia asta m-a tulburat. Poate pentru un blogăr proiectant ăsta e un lucru uşor de realizat. Dar. Unde se poate face asta? Peste vitrinele magazinelor din Piaţa Victoriei? Dar faţadele placate n-ar avea de suferit? Nu s-ar desprinde mai multe ornamente dacă acele plante intră în crăpăturile din mortar? mortar care nu se vrea reparat de către proprietari? Vor face ei, proprietarii, reparaţii pentru ca dl. Olteanu să resprire, pentru că merită, merită proiectul, merită Clujul, merită Pepsi, merită merită merită? A, stai că “Campania vrea să pună în mişcare mii de oameni care conştientizează importanţa calitătii aerului pe care îl respirăm şi care au mai tras cu ochiul la marile oraşe europene verzi. “. Da, important e să conştientizeze, restul se rezolvă de la sine.
Ei bine, proiectanţi de 2 lei, aflaţi că lucrurile astea au o altă abordare. Nu înfigi câte un tufiş pe unde ai loc, ci dirijezi circulaţia şi întregul flux al oraşului astfel încât zonele verzi să fie uşor de întreţinut şi să prospere. Credeţi-mă pe cuvânt, asta se învaţă la facultate. Ei, problema traficului e ceva mai delicată. Am văzut alţi pămpălăi care ziceau că traficul trebuie limitat. Atât. Să nu mai circule domle maşinile şi gata. Problema nu e că Boss nu mai poate parca în buricul târgului când merge la cafea, ci aprovizionarea unor magazine, instituţii publice etc. Nu poţi elimina circulaţia în anumite zone fără o alternativă cu un cost similar. Bun, dacă nu facem acoperişuri verzi, hai să umlem balcoanele cu iarbă. Băi nene, ia, de mâine cumpărăm din banii ăia de la Pepsi câte un ficus pentru fiecare cetăţean. Garantat, aer curat, minţi blogosferice oxigenate. Pe asta nu o mai dezvolt, vă daţi şi voi seama cât e de tâmpită ideea.
Acum, cum e mă ăsta proiect? Am o idee şi e proiect? Proiectul cuprinde eventualele detalii, în nici un caz nu e idee care, în cazul de faţă, nu e deloc fezabilă. Dar blogul permite. Şi facebook permite orice aberaţie, orice imbecilitate. Bineînţeles că aceste proiecte provin de la oameni care se consideră adulţi. Oameni care se recomandă ca fiind superior educaţi, oameni care dispun de raţiune. Ca un apropo, domnul Olteanu e mai doctor decât un medic. Are şi un post doctorat. Epic win!
Acum dam ăsta are o întrebare la voi. A încercat vreodată un blogăr care susţine amenajarea unui spaţiu verde să afle contextul legal în care se face asta? De la proiectant la avize şi până la punerea în operă? Dacă vreau să ajut, nu e enormal să mă interesez cui trebuie să-i ofer ajutorul? Se pare că nu. Sunt multe idei şi aşa zise proiecte. Sunt de o superficialitate dezarmantă. Eu personal aş vrea ca blogării să aibă putere de decizie în administraţia locală ca să-şi poată demonstra incompetenţa. Pentru că a fi competent înseamnă să reuşeşti în contextul legislativ actual, nu a susţine şi a cere să se facă. Din păcate asta nu se poate pentru că ar avea o populaţie întreagă de suferit în urma deciziilor lor susţinătoare. Eu sunt un egoist şi i-aş lăsa.
Ce facem când apar proiectanţi susţinători, de conştientizanţi căutători? Prmiteţi-mi să citez:
“În concluzie, votaţi, RT-uiţi, share-uiţi, să ajungă la cât mai multă lume şi, nu în ultimul rând, VOTAŢI, VOTAŢI, VOTAŢI!!! “
Hai şi un exemplu, în caz că trece vreun minunat pe aici:
Proiect:
Project:
Faceţi dracului diferenţa între ele şi găsiţi traducerile adecvate, penibililor!
dam167.wordpress.com 
