Month: March 2014

Așea, între ședințe…

… zic că merge o heituială. Avem, da, la Oana, avem deci un articol (ca să mă exprim plastic, non didactic, într-un limbaj de conferințe) că cum să-și asume lumea. Acum, legat de asumarea asta, prin blogosferă, fiecare înțelege ce vrea. E părerea lor, chiar dacă există o definiție unde scrie, la propriu, negru pe alb ce și cum. În general, asta cu asumatul implică responsabilitate/răspundere. Adică dacă îți asumi ceva, e mai mult o obligație, nerespectarea ei ar presupune niște consecințe.

În blogosferă, a-ți asuma înseamnă că ai un ceva dubios de spus, ceva care probabil va fi contestat. Dar tu îți asumi. De fapt nu asumi nimic, căci la primele combateri te vei considera heituit, căci era părerea ta asumată. Vă rog să mă loviți cu armătura peste bascheți dacă treaba asta are, prin absurd, sens.

Ironia face ca, un comentator al Oanei, Adiți, să pară nelămurită și să întrebe că cum, că ce. Știți părerea mea, în blogosferă cei ce strigă că scriu postează numai tâmpenii care driblează logica. Heituiala asta la adresa Adrianei e mai mult o consecință a faptului că, uneori articolele trebuie să informeze, faptic, dar ele nu reușesc. Pentru că da, sunt scrise prost. Mergem la Adiți.

Vă provoc să înțelegeți ce vrea să spună în pseudoreclama aia. Pentru oamenii normali, fotbalul ăsta cu roboți cam asta presupune. În stil extrem de românesc, opacitatea lui Adiți duce la asta. Pe lângă faptul că nu înțelegi ai cui sunt roboții și dacă trebuie să-i construiești, e greu de dedus ce caracter are competiția al cărei premiu este nu știu ce tabletă Asus care, ați ghicit, îi place lui Adiți. Ideea e că e proiect. Cine și ce face, e oarecum neclar. Poți fi licean, scafandru, tehnolog, inginer, blogăr, băgător de seamă, Adiți sau dam ăsta, că merge dacă e Python și niște C++. Proiectul ăsta are susținători căcălău. Normal, mai mulți susținători decât ceva concret. Dacă îmi permiteți, cu atâția susținători ai zice că tot fotbalul ăla se va desfășura în spațiu, cu rachete.

Fac o scurtă referire la treaba de mai sus cu faptele și informarea: Adiți e cu relații publice, limbă de lemn, pișcotăreală semi profesionistă și ne-a spus de treaba cu robotica.

Bonus: ce zice Adiți la articolul Oanei, că sigur vă era lene să citiți:

”eu inteleg ce zici tu, dar incerc sa caut un exemplu la ce zici, ideea in sine da, e ok, dar ai un exemplu de aricol, persoana, care a scris ceva doar de dragul de a relata ceva, de a obtine trafic, fara opinie?”

 

Gata, că trebuie să găsim o soluție pentru trecerea conductelor prin pereții din beton. Vă doresc robotizare plăcută în continuare.

 

Advertisements

Voluntarii verzi. Verzi la creier.

Să începem săptămâna cu o heituială, zic. Doar suntem la dam ăsta pe blog, nu?! Vorbim astăzi de bicicliști voluntari. Trebe să se facă piste, da? Da. Cine e de vină? Politicienii. Ce facem noi? voluntariem.

Pe scurt, cică proiect. Inițial n-am zis nimic, pentru că pare o idee pertinentă, cu observațiile din articol. E clar că oamenii nu se prea pricep, dar au încercat. De la a ieși buluc în stradă cu cățel și purcel până la a face o propunere e cale lungă. E de bine, am zis. Ei bine, respectivii verzi s-au gândit să dea cu bățu’-n baltă. Dacă tot ați ajuns cu privirea până aici vă invit să urmăriți prezentarea de acolo. Trecând peste experții olandezi și ce au ăia pe acolo, mă opresc puțin la orașe și mașini. Îmi pare rău dacă se simte cineva jignit, dar majoritatea bicicliștilor mi se par inculți, indisciplinați și, de multe ori, proști. O spun asta după experiențele de zi cu zi, indiferent că sunt la volan sau cu ghidonul în mână. Nu pot înțelege cum poți circula pe pista de bicicliști pe contra sens. E o săgeată acolo, cât de greu e să te iei după ea?! Din păcate ce spun eu e susținut de comentariile de aici, unde rațiunea aproape că lipsește cu desăvârșire. Cum spuneam, puțin despre orașe și mașini. Câteva motive pentru care majoritatea măsurilor se iau pentru traficul rutier:

– Transportul în comun e sub orice critică. Gândiți-vă că până nu demult în multe localități puteai ajunge la Real sau Metro doar cu mașina. Gândiți-vă că noi nu avem autobuze sau microbuze pentru a duce copiii la școală sau grădinițe. Gândiți-vă că e mai ieftin să circuli cu mașina decât cu transportul în comun – socotind și timpul. Nici nu mai vorbesc despre lucrurile conexe transportului în comun – bilete, semnalizări, stații etc.

– Infrastructura neadaptată condițiilor de trafic actuale. Indiferent că lumea ar trebui să circule pe jos sau cu bicicleta, sunt mai multe mașini decât acum 30 de ani. E normal ca oamenii să aibă și mașini. Mai mult, dacă tot se vrea turism peste tot, ăia cu ce or să vină?

– Taxe și locuri de parcare. În România e relativ ieftin să ai o mașină. Taxele de drum sunt mici, dar nici nu primești nimic în schimb. Cu parcarea merge și pe trotuare și prin parcuri. E legea junglei, deci încă se poate.

– Lipsa mijlocului de transport extraurban. Dacă ai o mătușă sau bunică pe lângă orașul în care locuiești, știi că e mult mai ușor cu mașina. Trenurile merg prost, autocarele și mai prost. Ca să faci 100 km ai nevoie de o zi întreagă, uneori.

– Până recent nu existau servicii de transport și curierat. Sau dacă erau, prețul era mare. Acum sunt, dar asta nu înseamnă că mașinile se vor vinde peste noapte.

Cine e de vină? politicienii. Nu autoritățile locale care chiar gospodăresc domeniul public, ci politicienii. Știți voi, Băse, Ponta și Antonescu. Cred că și Udrea. Cum poți schimba tu asta? Ia fii atent:

1. te înregistrezi pe drumuriverzi.ro.

2. dai like paginii.

3. spui prietenilor.

4. implică-te atunci când ești chemat.

Tare, nu? Practic stai pe net și urli la prieteni până e cu implicarea. Care implicare, probabil, înseamnă adunarea în stradă. A, și urlatul cum că piste, că sunteți mulți.

Acum vă spun și ce se poate face. În primul rând, oricât de verde ești tu la minte și oricât de proiectant ești, nu te poți duce cu ceva la primărie cum că să facă ăia. Prin lege, ăia n-au cum să facă ce propui tu. Lucrările publice sunt bugetate și licitate după anumite reguli, fie ele scrise sau nescrise. Astfel, primul lucru pe care l-ai putea face e să te angajezi tu la primărie. Fă-te arhitect, studiază urbanismul și angajează-te. E prin concurs. Poate vei reuși să schimbi mentalități sau, de ce nu, poate va reuși cel de după tine.

Acum, dacă primăria se apucă să reabiliteze sau să regândească infrastructura, știi cam după ce se iau ăia? după legi, STAS-uri și normative. E drept, alea sunt vechi, dar cum se pot schimba? Da, se pot schimba și nu, nu e cu politic. Normativele și STAS-urile se actualizează în urma studiilor. Vorbim aici de studii publice, adică articole tehnico-economice care apar în publicațiile de profil. Dacă ești un arhitect șef al unei primării, acolo vei căuta, nu pe site-urile ”proiectelor” și nu întrebând verzii care urlă în piață. Orice comisie care are dreptul de a revizui o normă e legată de mâini și de picioare în lipsa unor studii și/sau publicații oficiale. Nu merge ”la olandeji e așa” pentru că nu orice model bun aplicat acolo se poate aplica cu succes și aici. Ce spun eu aici nu e nou și nu e secret. Oricine se poate informa, oricine poate încerca să înțeleagă proiectarea, construcțiile, peisagistica, urbanismul și administrația domeniului public. Cu toate astea, colegii verzi își bagă picioarele în tot ceea ce înseamnă legislație. Legea e proastă, mă! Să se facă una bună! Să se elimine drumurile, că aprovizionarea nu contează. Partea bună e că au început să se facă astfel de studii. Mai bune sau mai rele, abia după ce acestea sunt analizate pot fi promovate sau revizuite.

Din păcate verzii blogosferici se înscriu (nu știu unde și pentru ce), fac bloguri și pagini de facebook. Am o provocare pentru eventualii verzi care trec pe aici: alegeți o zonă a orașului în care locuiți și gândiți-vă la optimizarea traficului. Aici intră mașini, pietoni, transport greu și mașinile mici. Nu prea cred că veți găsi o soluție fezabilă, în contextul legal – vorbim de terenuri, utilități și administrația locală. Pentru că da, nu îți poți băga picioarele în toate celelalte pentru că tu vrei să fie drumul într-un fel sau altul.

Da, îmi permit să-i fac proști pentru că, deși nu se pricep, nici nu caută să înțeleagă fenomenul. Da, tot ce spun ei trebuie făcut, dar nu în felul ăsta. Alarmant însă mi se pare faptul că toată lumea condamnă legislația și încearcă să o sară. Până la urmă cum putem ști că legile sunt proaste dacă nu le aplicăm? Sau cum putem condamna administrația locală sau politicul dacă nu suntem în stare să respectăm câteva prevederi de bun simț?