Month: November 2012

Super ofertă de la dam ăsta

Acum, în preajma sărbătorilor, se mai înmoaie și dam ăsta și vrea să facă lucruri bune. Prin urmare, pentru a evita astfel de lucruri în viitor, dam ăsta se oferă să scrie asemenea porcărele în locul blogărilor consacrați. Desigur, pe gratis. De azi înainte, dam ăsta e disponibil pentru advertoriale de slabă și foarte slabă calitate, normal, în limita timpului disponibil. Așa că, scrieți acolo pe mail ce și cum și dam ăsta ”livrează”. Stai, că trebuie să sune profesional.

Puteți depune ofertele voastre de colaborare la adresa: archdam167 [at] yahoo [dot] com.

Dacă vreți voi, facem să sune blogosferic și organizăm concurs, gen cine să câștige reclamă gratis la dam ăsta. E foarte tare, e ceva ce ar face și blogatu. Deci, stimabililor, sper că nu vom mai găsi așa un link într-un asemenea articol (adică ăla citat). Bine, știu că la dam ăsta e traficul ca la Vânju Mare, da’ poate să apară articolul de mai multe ori sau ceva de genul.

 

Campania de față își propune să scoată articolele cretine (ce stau la baza heituielii în blogosferă) de pe blogurile oamenilor minunați. Astfel, ei nu vor mai fi heituiți și luați la rost de cititorii, hai să nu ne mai ascundem după perdea, de cele mai multe ori închipuiți.

Advertisements

Pișcotar de serviciu – studiu de caz

Se dă articolul.

[Context]

Colegul hoinar este invitat la lansarea unui produs. Panci. Cu mere, whiskey și brand. Se deplasează corespunzător către locație, fără autoturism, cu scopul de a face networking, de a analiza posibilități de business, de a dezvolta idei noi și, de ce nu, de a socializa într-un mediu casual, cu ”oameni faini”. Punctele slabe sunt: cunoștințele zero ale colegului legate de băuturi, mai cu seamă ale celor ce fac scopul pișcotărelii.

[Desfășurarea ostilităților]

Domnișorul ajunge, soarbe niște produs, scrutează mediul înconjurător, notează ceilalți reprezentați de vază ai blogosferei și continuă în stilul casual.

[Livrearea conținutului]

Se scrie articolul citat din următoarele motive:

– din bun simț și politețe;

– deoarece se pot naște colaborări de bisnis;

– a fost cu invitație, nu te faci că plouă;

– e ceva mult prea ușor din punct de vedere material pentru a-ți da interesul să scrii ceva de calitate;

[Networking]

Se menționează cel puțin unul dintre colegi. E o regulă nescrisă a blogărului profesionist.

[Concluzii]

Puțină socializare cu puțin articol slab, singurul lucru pur din toată povestea asta fiind alcoolul, în proporție de 15%.

 

dam ăsta ar putea fi luat drept blogăr

Am citit mai devreme un fel de articol cu 5 diferențe dintre blogăr și om cu blog. Din păcate n-am reușit să citesc articolul ce a servit drept inspirație, pentru că e în espaniolă –  io no comprende espaniola. Sătul de pragul ăla deversor de la Săpânța, am zis să verific dacă eu sunt blogăr sau om cu blog. Cică-s cam blogăr, dar hai să o luăm metodic.

  1. Aproape toți își promovează articolele. Nu costă nimic. Chiar și ăia care scriu la plezneală un articol la 3 luni. Chiar și eu, că nu mi-am făcut tuităr degeaba. Bine ok, mint, nu mi-am făcut, dar pricepeți ideea.
  2. Așa o fi. Plan editorial, cică. Dam ăsta nu face, deci asta nu se poate bifa.
  3. Tot timpul verific. Când deschid blogul, statisticile alea îmi intră în ochi. La popriu. Plus că mă panichez dacă unul dintre cei 2 citiori ai mei n-a intrat pe blog în ziua aia.
  4. Da. Am și abonați. Da’ uneori mai scot widgetu’ ăla, așa de poantă. Abonații rămân.
  5. Aici nu prea am ce comenta, pentru că sunt niște expresii crunte și pișcotăreală mascată.

Ia priviți aici:

”Oamenii cu adevarat talentati la scris nu scriu pe bloguri. (eu – Makavelis)”

Eu cred că citești numai bloguri scrise de oameni fără talent sau pregătire literară – pișcotarii. E nu sunt sigur că Lorena Lupu (de exemplu) ar confirma regula asta. Tu ești?

Cei ce nu simțiți nevoia să mergeți la lansarea unei băuturi, sau nu simțiți nevoia să câștigați un concurs pentru testat 1 (unu) săpun, probabil ați observat că a fi blogger înseamnă, conform spuselor minunaților, promovare, împins, dat din coate, pișcotărit. Nu texte de calitate, nu coloană vertebrală, nu argumente. Adică, în pana ta, poți trage un articol d-ăsta, din pix. Bă, tu ești nemulțumit că ăla zice că ploo, dar nu ploo. Nu te-a interesat faptul că o previziune meteo are o probabilitate. Traduc.

INMH: Astăzi, joi 22 noiembrie 2012, va ploua.

Traducere: Astăzi, joi 22 noiembrie 2012 va ploua – cu probabilitatea de 37%. Mai exact, sunt 37% șanse să plouă. Adică 67% șanse să nu plouă.

Previziunile astea nu au astfel de probabilități pentru că vor unii să fie amuzanți, ci astea sunt regulile. Dacă versul respectiv se referea la blogări, era luat ca o înjurătură.

Dunia, dacă treci pe aici, spune și tu o părere despre scris pe blog și talent, că e neclar la blogosferă.

 

Dunia, ai trecut pe aici si nu ai zis părerea. Rușinică.

Voi scrieți advertoriale slabe?

Voi poate nu, dar Piticudouășunu da.

Hai să încercăm fără prejudecăți, mai întâi. Poate omul voia să fie util. Ce e aceea o verificare a mașinii pentru iarnă?

  • Diagnoză – e primul lucru de bun simț pe care îl poți face la o mașină. Dacă aparent nu se vede nimic, căutăm în profunzime.
  • Verificare baterie – asta se poate face oricând, nu are neapărat legătură cu anotimpul (la bateriile moderne). Dacă ai făcut primul pas, îl vei face și pe ăsta.
  • Verificare frâne – pe lângă ITP (inspecția tehnică periodică), e bine să verifici frânele la fiecare revizie, în general în fiecare an. Ajunge.
  • Verificare fluide – în gneral an de an, la revizie. Din nou, ajunge. Dacă ele sunt schimbate normal, nu există pericolul să-și piardă proprietățile.
  • Verificare lumini – e bine să, în caz că observi nereguli.
  • Verificare roți – având în vedere că schimbi cauciucurile, ai echilibrat roțile, poate chiar ai reglat unghiul de fugă.

Bun, cam asta e verificarea. După cum se observă, dacă te ocupi personal de mașina ta, în afară de prgătirile normale de iarnă, poți bifa cele de mai sus în 10 minute. E posibil să vrei să faci toate astea la un service, ceea ce e foarte ok. Asta a fost de fapt introducerea pe care piticudouășunu n-a mai scris-o, că-i lua prea mult timp. A trecut direct la scop și anume cum că la mercedes ți se verifică gratuit luminile. Da. El, de exemplu, avea un far tremurând. Da, sigur se simte ușurarea din rândul șoferilor de pretudindeni acum că piticul luminează corect drumul. Între noi fie vorba, când mergi cu luminile de ceață aprinse fără motiv ești mai periculos decât dacă galopezi cu faru-ți tremurând. Dar nu mai spuneți și voi la toată lumea.

 

Dar tu, după ce ai citit un advertorial prost, nu te duci la servis să-ți verifici mercedesul de iarnă, adică să aibă ”toate farurile corcte”? Rău faci dacă nu.

 

Instagram

Eu sunt conservator din fire și, de cele mai multe ori, atras de practicile mai vechi ale fotografiei. Înclinam și eu să cred că fără fotografia fără film e doar ceva comercial și oarecum sec. Ei bine, folosind și tehnologia nouă, n-am avut cum să neg avantajele și să ignor potențialul pe care-l oferă. Multă lume a scris despre Instagram și chiar mai mulți au întors subiectul pe toate părțile, așa că îmi va fi greu să redau esența. Instagram, pentru cei ce încă nu știți, este o aplicație pentru terminalele mobile care aplică niște filtre pozelor și oferă posibilitatea distribuirii lor pe rețelele sociale. Pentru cei mai studioși, există și wikipedia.

Ideea este una foarte simplă și anume de a aduce niște efecte numite faux-vintage – efect fals de vechi – prin ”a click of a button” și de a distribui rezultatul pe rețelele sociale. Sigur, pentru cei cât de cât interesați de fotografie, aspectul generat de aceste filtre este unul cunoscut, iar pentru cei pasionați, ceva nu foarte greu de obținut prin prelucrarea ulterioară a cadrelor. Dacă până acum trebuia să cunoști câteva programe de grafică pentru a obține aceste efecte, acum e mult mai ușor. Deschizi aplicația, selectezi un cadru și alegi unul dintre filtre, apoi putând opta pentru câteva reglaje.

 

După cum probabil ați observat – toți care folosiți rețelele sociale – popularitatea sa este într-o continuă creștere. Toată lumea publică diverse cadre, unele mai interesante, altele mai puțin, de peste tot, indiferent că e pixul de pe birou, mâncarea din farfurie sau vacanța din Paris. Reacțiile la această abundență a efectelor faux – vintage nu au întârziat să apară, unele fiind destul de agresive. Una din ele, oarecum previzibil, e critica legată de aparentele aspirații artistice ale celor ce folosesc aplicația. Mai exact, ceva de genul ”degeaba folosești acele efecte, fotografiile tale n-au nimic artistic”. Altele, pe un ton mai calm dar care au atacat în profunzime, cele legate de denigrarea acestor efecte prin banalitate. Simplu, apreciem fotografiile vechi pentru îndemânarea cu care au fost făcute, iar cei ce au făcut banală copierea lor au făcut ca totul să pară comun și lipsit de valoare. Printre reacțiile pozitive se numără, aici argumentul meu preferat, ocazia de arăta ceva, de a exprima. Cu cât posibilitățile sunt mai multe, sunt mai multe șanse să iasă la iveală ceva frumos, artistic sau, pur și simplu plăcut. Facem o pauză pentru câteva cadre de-ale mele trecute prin această aplicație.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Părerea mea legată de aceste reacții este că cele negative sunt puțin exagerate. Faptul că ne bucurăm de aceste efecte ”vechi” nu mi se pare un lucru rău sau banal. Lumea e într-o continuă schimbare, iar noi trebuie să ne adaptăm. Da, poate e greu ca o prelucrare la care tu munceai să apară pe un site de socializare culmea, nici măcar printr-un click, ci prin atingerile unui ecran, din mijlocul unui mijloc de transport în comun. Pot spune că sunt dispus să îmbrățișez tehnicile digitale de dragul rezultatului. Acum un amator poate obține imagini clare, saturate, fermecătoare. Cu niște economii pot avea un echipament decent, capabil să scoată rezultate profesionale. Acum pot pleca într-o vacanță și mă pot întoarce cu 2-3 cadre bune de pus pe perete.

Efectul de cool. Da, cu asta ne obișnuim foarte greu cei mai vechi, dar e un factor decisiv. Pe lângă tot ce am spus eu mai sus, aplicația e cool. Simplu, americănesc și la modă. Simplu, cool. Poți cutreiera lumea în lung și în lat, poți pune poze de peste tot, ușor și comod, poze care arată bine. E un mic editor foto care place, care dă personalitate cadrelor. E, dacă vreți, un Apple în fotografie. Orice produs Apple are un omolog produs de alte companii, la fel de performant și de cele mai multe ori mai ieftin. Cu toate astea multă lume preferă să plătească un preț dublu pentru un iPod, pe care va pune muzică în format .mp3, în detrimentul unui mp3 player mult mai ieftin. E un concept cu care ne obișnuim mai greu, tindem să-i facem snobi pe cei din jur și să susținem că nu merită. Trebuie să recunoaștem că, deși mulți oameni sunt mai modești și mai puțin extravaganți, de multe ori aleg un design sau un concept pentru simplul fapt că le place. Nu intru în alte discuții, nu contează aici și acum valoarea financiară.

Vă mai spun cum și ce folosesc eu când vine vorba de acest instagram și apoi vă las cu încă un set de cadre. Personal, îl folosesc uneori. Nu sunt atât de atașat de el încât să îl aplic pe cadre cu rezoluție mare (cum fac mai nou unii profesioniști) în mod curent, dar prefer uneori un efect pentru cadrele luate cu telefonul, cadre cu caracter instantaneu. Ca orice om, ajung la muzeul satului, pe lângă cele 10 cadre luate cu aparatul foto, merg și 2-3 cu telefonul. Le mai văd prietenii, le mai arăți colegilor și așa mai departe. Per total, mi se pare că, în ciuda reacțiilor negative, aduce ceva nou și dă posibilitatea de exprimare. În fotografie, indiferent de tip și tehnici, există cadre bune, proaste și un amalgam între aceste 2 categorii, iar instagram nu face excepție. Această aplicație nu va deveni arta fotografică, nu va înlocui cadrele de calitate și nu va îngropa fotografia clasică. Cum spuneam, pe final, vă las cu încă un set de cadre.

 

 

 

 

 

 

 

Pișcotăria zilei

…zilei de 2 noiembrie, zic. Am citit articole pișcotărști despre asta cu noul aifon, dăr ăsta e de departe cel mai tare. Dacă n-ați dat click, nu dați, că oricum nu spune nimic. Doar că e o invitație acolo și cam trebuie scris și pus link. Nimic nu e pă gratis aici la onlain.

În rest, doamnă, aifonul nu e Mac. Că e iFon. Dacă era iMac sau MacBook, putea fi numit Mac.

Bonus: o poză cu partea fruntașă a blogosferei.

Pentru cei ce nu pot identifica personajele din imagine:

În mijloc, reprezentând bunătățile, chestiile ”premium” oferite de branduri. Aceste bunătăți sunt strânse de blogări, având aici siluete de pișcot. Șfara care-i unește pe toți este Manafia.

 

P.S. Adaug o mică definiție de buzunar a pișcotarului, de aici. Și da, articolul pișcotăresc citat intră la categoria nimic.

”Pișcotar este cel care se duce undeva cu gândul la recompensă (adică mâncare, cadoul de după sau chiar kitul de presă), neoferind nimic în schimb…”

Logică, funia cu noduri te așteaptă!

Cică blogpării nu sunt agenți de vânzări, zice Adrian. Păi blogărul nu poartă reclama mai departe? Într-adevăr, blogul n-ar reprezenta așa ceva, fiind o simplă platformă. Dar. Blogărul devine ambasador, duce reclama și o împinge în analele clienților. Omul care plimbă produsul, cu reclama-ntre dinți, nu e agent de vânzări? Cel plătit să dea veste de produs, nu e agent de vânzări?

Aș vrea să citez din wikipedia câteva dintre atribuțiile agentului de vânzări:

  • particularizarea ofertei de produse și servicii pentru fiecare potențial beneficiar
  • menținerea contactelor permanente cu reprezentanții beneficiarilor
  • participarea la organizarea unor acțiuni promoționale: târguri, expoziții, campanii publicitare.

Zici tu, Adi, că nu sunteți agenți de vânzări? Dar parcă succesul blogosferic înseamnă că tu ca blogăr conduci spre vânzări. Că altfel de ce ar plăti careva benăr la tine-n blog?

”Blogurile nu sunt pliante sau cataloage care îţi vin în poştă. Nu sunt liste de produse, discounturi, promoţii şi concursuri.”

Adi, zic, mba da sunt.

Sfaturi pentru agenții

Adică pentru agențiile serioase de edvărtaizing, care lucrează cu blogării. De fapt nu prea lucrează nimeni, dar asta e o altă poveste. Aceste sfaturi sunt menite să corecteze partea materială, pe care blogării o merită, de fapt. Știm că ma primesc ei câte o bere cu lămâie, un aparat de fotografiat din carton sau șampoane. Nu, dragi agenți, nu ajunge. Oare nu vedeți voi truda cu care se pișcotărește în blogosferă? oare nu vedeți voi entuziasmul cu care vi se copipeistuiesc link-urile sub egida ”lucrăm cu brandul”? oare nu vedeți voi cum livrează blogării întru satisfacerea clienților voștri? Ei bine, pentru toate astea, blogării merită mai mult. Prin urmare, dam ăsta vă sfătuiește ce și cum să faceți:

 

  • La evenimentul care găzduiește pișcotăreala există un router wireless? Nu? Păi ce mai așteptăm? Nu au toți trafic inclus la smartfon. Nu, chiar și acum când e limitată doar viteza, tot n-au.
  • E posibil ca blogării să rămână fără baterie la smartfon în timpul evenimentului. Pentru că au fost la budă și s-au jucat pe el, na. Ce contează motivul? Soluția, punem un laptop la dispoziție. Da, și să aibă tastele Ctrl, C și V lustruite, că de ele au nevoie.
  • E așa o problemă, în anul 2012, să punem niște gustări ca lumea? Voi n-ați auzit aia cu omega 3 și somonul?
  • Ia priviți la soldații ăștia: Nebuloasa, Adrian, Raluxa, piticudouășunu. Oare nu se putea, întreb, oare nu se putea presa acest Cosmote să facă cadou niște aifoane la blogării ăștia minunați? Sau vi se pare normal ca aceștia să bălească an de an la aceste lansări? N-aveți suflet, vă spune dam ăsta!
  • Blogării au tot timpul agenda plină. Chiar nu puteți anunța în fiecare dimineață pe unde sepișcotărește? Vorba aia, să știe fiecare pitic dacă merge sau nu cu mașina, că ar acumula și stomăcelul o bere, dacă nu e cu bănat.
  • Telefonul ca telefon, dar, așa mai rar, o dată la doi ani sau ceva, nu s-ar putea face cadou un leptop? Hai că nu e așa mare lucru…
  • Tot blogărul vine la lansare, dar pe blog trebuie poze. Nu s-ar putea pune la dispoziție un DSLR din partea casei pe durata evenimentului? Cum? Normal că 1 aparat/blogăr.

 

Voi, agenți, agenții și branduri! Blogării sunt și ei oameni! Țineți cont și de sentimentele sau trăirile lor! Gândiți-vă la brandul vostru și la câți clienți vă aduc acești blogări prin truda lor! Nu-i faceți să se simtă neglijați!