Month: December 2013

Crăciun fericit!

Fie ca lumina sărbătorilor să vă prindă la dam ăsta pe blog – nu să aduceți trafic, ci doar ca să vedeți poza cu bradul, zic.

IMG_0361

Advertisements

Una cu onlainul românesc

Ei bine, în pauzele dintre armături, dam ăsta se interesă oareșcum de Ubuntu. Știu că pare o soluție extremă, dar nu vreau să fiu pirat cu licența de Windows 8 pe birou. În fine, am zis, hai să studiem. Pare faină treaba, mai mult, am văzut că este site românesc. Hai maică acolo!, că e pă limba mea, am zis. Dacă saitul străin parcă te îmbie să cauți prin meniuri, ai noștri voluntari te trăznesc cu:

”Ubuntu este un sistem de operare realizat de o echipă globală de experţi.” (echipă globală de experți? serios?)

”Ce este proiectul Ubuntu” (deși deasupra scrie că Ubuntu este un sistem de operare)

”Citește despre filosofia Ubuntu”

”Află cum poți contribui și despre comunitatea Ubuntu în România” (contribuie, deși nici n-ai instalat nimic)

Proiect, ziceam? Păi ia uite câta pagina. De fapt nu este descrierea unui sistem de operare, ci proiectul. Proiect, maică a lemnelor.

Dacă vă uitați pe site-ul străin nu vedeți project și alte tâmpenii, ci lucrurile care te interesează, mari și late: Cloud, Server, Desktop, Tablet etc. Aia vreau pentru început, nu proiecte. Asta dovedește că ai noștri românași promovatori sunt tăntălăi, nu  că există cuvinte care n-au corespondent în limba noastră-i o comoară. E incredibil cum poți intra pe pagina principală și să nu-ți sară în ochi aproape nimic util.

Dragi voluntari, acum că am copiat link-urile aici pe blog să citească fanii mei, am închis saitul și așa rămâne. Nu, nu renunț la Ubuntu, ci mă duc pă ălălalt sait, pentru că e coerent. Îmi pare rău, ca potențial fan Ubuntu, în momentul de față vă consider degeaba – prima impresie. Mă refer la ăia care ați făcut site-ul și la cei care ați spus că e ok așa.

Acum, cu brendurile: dragi brenduri/dear brenduri, nu pierdeți neapărat clienți și/sau popularitate din cauza unor tolomaci. Serios, dacă e să fie, va fi, indiferent de porcăriile onlainistice.

dojo, dacă ajungi aici, scrie ceva, nu-l lăsa pe dam ăsta în ceață.

Ecologistul lovește din nou. Cu proiectul.

Uleiosul. Înainte de toate, uleiosul este proiect. Înainte să vedem cine ce face și cum se împart puterile în stat, trebuie să știți că acesta este un proiect. Se pare că Marian este în spatele proiectului, iar Marian vrea să ducă uleiul la reciclat. Cică în loc să-l arunci tu la budă sau la chiuvetă (tehnic e același lucru), îl ia Marian. Dacă ești persoană fizică. Acum, că Vrea marian să ia el uleiul, treaba lui, dar motivele pentru care vrea el uleiul sunt dubioase și denotă incultură – ca să nu zic prostie. Vedeți voi, Marian nu are neapărat o pasiune pentru ulei, ci vrea să salveze planeta. Mai exact, scutește biata Terră de efectele nocive ale uleiului vegetal. A, n-am zis? despre uleiul vegetal vorbim. După ce ai prăjit cartofii, așteaptă-l pe Marian. Hai mai bine să vă arăt de ce sunt eu rău cu Marian.

Probabil că știți deja, o dă pe aia cu aerul curat de munte.

”Tuturor ne place aerul curat de munte și apa cristalină din izvoare, dar rareori ne gândim de unde vine acea prospețime a aerului sau acea limpezime a apei. Un  prim factor e nivelul mic de poluare care este ușor absorbit de un mediu sănătos, acesta regenerându-se într-un timp foarte scurt.  În contrast, un mediu foarte agresat ca mediul din orașul în care trăim are o capacitate de regenerare scăzută.”

Hai să vedem efectele nocive ale uleiului. Țin să vă amintesc că noi oamenii consumăm acel ulei. Mai nou, e dressing pentru salată.

• Deteriorează și înfundă canalizările. Costurile de reparații și întreținere a canalizărilor se vor reflecta tot în buzunarul cetățeanului, aceste costuri fiind prezente în factura pentru apă curentă

• Poluează apa și solul. Un litru de ulei alimentar uzat poluează un milion de litri de apă, atât cât consumă un adult în 14 ani de zile. De asemenea, un litru de ulei alimentar uzat aruncat pe sol, afectează fertilitatea acestuia pentru o perioada de 5 ani de zile, timpul necesar acestui deșeu ca să se descompună

• Acest deșeu este o sursă de energie alternativă. Uleiul alimentar uzat poate fi transformat în combustibili alternativi, lumânări și altele. Aruncarea lui în canalizare reprezintă o risipă și costuri suplimentare pentru consumatorul casnic.

Acum să vă explice dam ăsta. Uleiul ăsta ar polua el de felul lui apa din natură – de fapt orice pui în apa din natură o cam poluezi – dar, desigur, numai dacă îl arunci în natură. Mai era un blogăr care spunea că trebuie să-l pui în pungă și să-l arunci la gunoi. Da, atunci cam poluezi, că punga se va sparge și uleiul se va împrăștia. Dar, idioților ca Marian, dacă uleiul ajunge în canalizare iar canalizarea la stația de epurare – care stație de epurare de asta e făcută – cum naiba poluezi? E clar că al doilea punct e cretin, având în vedere asta cu stația de epurare, nu? Cred că n-aș fi atât de revoltat dacă n-aș avea treabă cu stațiile de epurare. Ironic, da. Câteva lucruri la care să cugetați, poate chiar alături de Marian:

  • Uleiul înfundă canalizarea? Nu mai degrabă șosetele? Canalizările sunt de fapt țevi care se schimbă periodic. Și nu, nu din cauza uleiului.
  • Uleiul ăsta atât de nociv e în mâncarea tuturor. Dacă înfundă canalizarea, mă întreb cam ce ar păți intestinul.
  • Uleiul transformat în combustibili alternativi va fi ars. Mai că aș presupune că e cu poluare acolo.

Încă ceva. Știți ce e aia canalizare pluvială? la orașe, zic. Păi țava în care se adună apa de ploaie – fie că e de pe trotuar, parcări, drumuri, parcuri etc. Știți ce e acolo, pe lângă apă? Hidrocarburi. Acolo ajunge uleiul uzat de la mașini și alte utilaje. Apăi da, ăla poluează. Dar ăla nu contează. Nu metalele grele ne omoară planeta, ci cartofii prăjiți! Nici măcar nu e amuzant când dai peste asemenea imbecilități. Proiecte, domnule! Da, știu, sunt mulți cei ca Marian și cu asta vreau să continui. Întâmplarea a făcut ca în drum spre casă să aud la radio profilul voluntarului român:

Voluntarul român e tânăr (20, 20 și ceva de ani), are studii superioare, e angajat și caută experiența profesională. Caută în general cauzele sociale și se implică pe cât poate.

Sună bine, nu? DAR. Studii superioare are cam orice tânăr. Da, știu că au picat mulți bacul, dar la anul îl vor lua cumva, prima componentă a vectorului ce-i îndreaptă spre facultate. E angajat, dar caută experiență profesională colectând deșeuri? sau învârtind plase ecologice? Cauze sociale? păi da, acolo nu ți se cere nici o aptitudine. Cristina reduce populația la voluntari și corporatiști. Că cam atât există în viața asta, nu? voluntari sufletiști, pasionați și oameni faini și corporatiști plictisitori. Toate celelalte profesii curg printre degete. A, ești inginer mecanic și studiezi eficientizarea motoarelor cu reacție? Taci mă, știu un oengist care adună ulei! Uleiul distruge lumea, bă! Tu, Cristină, cele mai înguste minți, cei mai puțin creativi oameni și cea mai slabă listă de aptitudini le găsești printre voluntari, la ONG-uri.

Până la urmă, problemele voluntarului sunt lipsa de motivație și responsabilitate. Doar n-o să tragi la răspundere un biet voluntar care vrea doar să salveze planeta. A, e prost, lasă maică, vrea să ajute. Laaaaaaasă, că sunt alții și mai proști. A, e incult? Ce, mă, dacă era cult nu era voluntar!

Și acum, pe final, întreb și eu: când toți activiștii ecologiști cu minte de doi lei nu au habar pe ce lume trăiesc, de ce i-am asculta? De ce am crede că ăia de la Șevron sau cine mama dracului sapă și pușcă una sau alta ne distrug neamul și țara? Am mai văzut azi un agramat care urla că e otrăvită apa de ăia cu gazele de șist. Otrăvită cu ce? Cu bombe? Deci ia, citiți asta:

”Consilierii locali au cerut mai multe măsuri, însă Titu Bojin le-a cerut propuneri clare, care au întârziat să apară, aleșii județeni blocându-se.” – păi ăsta e om rațional? Ăsta pare un om a cărui instigare trebuie aprofundată?

Încă nu-mi dau seama dacă toți ecologiștii ăștia de duminică, care nu înțeleg nici de ce plouă afara, sunt idioți, sau îi consideră idioți pe toți ceilalți. Fraților, problemele cu protecția mediului și poluarea nu sunt tot timpul din vina industriei, ci din cauza imbecililor care nu înțeleg fenomenul. Degeaba vrei ca nu știu care Gold Corporeișăn să nu polueze, când tu nu înțelegi ce e aia poluare.

E trist, măi copii, e trist. Nu, nu cred că va înțelege vreun Marian ce scriu aici. El e deja incult și, evident, nu e dispus să îndrepte asta, deci cel puțin eu vorbesc degeaba. Dar o spun. O spun prietenilor la bere, o spun colegilor la birou, o spun aici pe blog. Poate poate.

Pentru un blogging creativ

E clar că tot mai mulți oameni și-au făcut blog. Un colț al lor, au spus, după care au scris advertoriale la cozonaci. În fine, ideea e că suntem mulți. Mulți, maică, mulți – vreo șaij de mii. Cică secretul succesului ar fi să scrii mult și des – ca și aia cu pauzele, dar aici e cu scris. Pentru ăștia ca dam ăsta e ușor, că scrie din an în paști, și atunci se ia de oamenii minunați, dar pentru blogărul muncitor e greu. Timp, inspirație, astea. Ei bine, dam ăsta s-a gândit să fie constructiv și să te ajute să fii mai creativ. Când scrii pe blog, zic.

Să zicem că ești Sabina și nu poți spune că ai pasiuni. Nu e ca și cum te-ar interesa mașinile, ai fi pasionat de muzică, pictură sau ai colecționa timbre. Nu ești genul care să cumpere modele la scară, nu te interesează revistele tehnice, nu simți nevoia să te contrezi pe alte bloguri legat de principii ale teoriei relativității și nici nu te interesează dezavantajele datării cu C14. Mai cauți una alta pe net, cum că când e black friday, ce videoclip a scos Conectăr, cine a câștigat Vocea României la trei zile după ce au scris toate blogurile și așa mai departe. Mai mult, uneori nu ai timp nici de astea pentru că te-a acaparat ultima conferință dă onlain. Cu toate astea ai ambiție, entuziasm și ești în căutarea inspirației, creativității, exprimarea opiniei etc. Două posibile soluții are dam ăsta pentru tine.

Prima, participă la SuperBlog. Se spune că e o muncă titanică, dar dacă vrei să fii creativ ai un preț de plătit. Ai nevoie de disciplină, putere de muncă și un calculator. A, și vreo 30 min/zi. Uneori chiar și 35.

Bun, e clar că nu toți avem timpul ăla liber, că suntem ocupați cu social media. Da, acum vine a doua posibilă soluție: căutarea subiectelor de scris pe blog. Subiecte -> Plan blogosferic -> Creativitate și succes. De unde luăm subiecte? Dacă nu participăm la campionatul de blogging, măcar ne inspirăm de acolo:

Proba 15. Cosurile iti pot strica ziua! – Scrie intr-un articol, pe blog, ce momente frumoase din viata voastra ati ratat din cauza unui ten acneic. (de exemplu voiai să scrii pe blog, dar n-ai putut, că coșuri)

Proba 9. Stampile si obiecte de papetarie accesibile – Va invitam fie sa va lasati imaginatia sa zboare, fie sa fiti extrem de practici, in functie de preferinte si… (folosite ca decorațiuni pentru pomul de Crăciun – ei, ce zici de asta?!)

Proba 7. Gentile reimaginate – Am vrea sa stim cum ai reimagina tu geanta. (mpăi…)

Proba 3. Doctorul personal al parului tau – Parul este parte din viata voastra. Vrem sa aflam cum sunteti doctorii personali ai parului vostru! (ceva cu asta, sau, dacă nu, asta)

Vezi? deja simți că te încolțește inspirația. Piesa de rezistență:

Sunt fan branza, sustin si semnez! – orice alt comentariu este de prisos.

Acum există speranță și pentru cei mai puțin creativi, dar care vor să fie blogări de succes. În plus, nu se știe niciodată cum ajunge brendul să te caute. Ai pus atâta pasiune în brânza aia, să nici nu te gândești că la un moment dat nu vei primi o felie de pâine pentru ea! A, pasiunea! De pasiune n-am zis nimic? Na, vă trebuie și de-aia. Multă.

 

Fii creativ! Fii blogăr! Fii blogăr creativ!

 

2013 la dam ăsta

Cum vă spuneam – nu mai știu pe unde, dar vă spuneam – m-am gândit să public un fel de best of al anului în materie de poze. Fiind ocupat, m-am gândit că ar merge o asemenea retrospectivă tocmai pentru că nu sunt multe cadre. Am zis că e super: puțină muncă, multă postare. Da, nu e chiar sfârșit de decembrie, dar sfârșitul de an e pentru mâncat și băut – porc, slănină, bere, astea. Mai bine acum, cât sunt încă treaz. Înainte să trecem la poze, hai să vedem ce a făcut dam ăsta în 2013.

Blogosferic, a fost un an la fel de prost ca ceilalți. dam ăsta nu e în stare să scrie un advertorial, nu face bisnis, n-are brand personal, ce mai, un eșec. Asta e, îți accepți condiția dacă nu te pricepi la social media. În rest, n-am reușit să ”fug” atât de des pe cât mi-aș fi dorit. N-am reușit să văd barajele pe care mi le-am propus și am avut atât timp liber limitat, cât și un buget relativ redus. Așa zisele acțiuni fotografice pe care voiam să le fac cer timp și bani, deci nu s-a putut. Nu a fost neapărat rău, dar din punctul ăsta de vedere clar e loc de mai bine. Au fost totuși cadre care mi-au plăcut, deși locurile nu erau noi. Au fost excursii și declanșări care m-au relaxat, prin urmare vă arunc aici poze cu ele. Dacă era neclar până acum, prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească pozele de aici este să-mi placă mie. Îmi pare rău că la ultima excursie la sibiu (noiembrie) n-am reușit să fac un tur ”de suflet” prin împrejurimi și să fac niște poze. Să sperăm că la anul. Bun, hai să n-o mai întind ca Vienela în advertoriale și să pun poze. O să fie niște mai multe poze, despărțite pe alocuri de 2-3 rânduri care să țină loc de descriere. Cum e și normal, pe fond, Purple rain.

Încep cu câteva cadre simple, apusul în câteva zile, apus văzut de la balconul castelului (e posibil ca imaginea anterioară să fie un fel de idealizare a căminului real) lui dam ăsta. Nu e nimic deosebit, sunt doar niște culori la sfârșit de zi. Scopul lor e să atragă un zâmbet și/sau un sentiment de căldură.

IMG_9565

IMG_9574

IMG_9577

IMG_9622

IMG_9628

IMG_9629

IMG_9632

IMG_9638_1

Sper că v-au plăcut și v-au dat puțină culoare. Ca să mai rup ritmul, vă arăt o mică corabie, poate ăia care cred că pasiunea-i în advertoriale se mai gândesc.

IMG_8977

IMG_8944

IMG_8945

IMG_8946

IMG_8978

După cum era de așteptat, mergem spre munte și, implicit, Retezat. Am început iarna, am continuat primăvara și apoi vara. În fiecare an e o gură de aer curat, ocazia de a contempla și de a cugeta la cele muritoare și nemuritoare și, de ce nu, de a fi cu capul în nori.

IMG_9021

IMG_9295

IMG_9298

IMG_9316

IMG_9317

IMG_9327

IMG_9336

Asta a fost primăvara, vara abia acum urmează.

IMG_9527

IMG_9529

IMG_9534

IMG_9547_1

IMG_9548

IMG_9558

A urmat un popas scurt la Dognecea. Mai puține cadre, aici a fost cu grătar, liniște, stele și stat la povești cu cei apropiați.

IMG_9371

A venit toamna și puțin concediu, așa că a fost mare, zăcut, mâncat, băut. Turcia, Antalya. Cu mulți români. A fost frumos, au fost locuri noi, atmosferă plăcută și compania ideală. Câteva poze pentru voi și de aici.

IMG_0002

IMG_0005

IMG_9997

IMG_9999

IMG_0060

IMG_0064

IMG_0075

IMG_0081

IMG_0126

IMG_0177

IMG_0229

IMG_0233

IMG_0260

IMG_0269

IMG_0280

Cam asta a fost, și na că am încheiat tot cu un apus. Probabil că vor mai fi poze cu globuri, brazi, la mulți ani, o sticlă de țuică ceva, dar fotografic putem spune că anul e aproape închis. Sper că v-a plăcut articolul măcar la fel de mult precum altora propriul brand personal, să fim sănătoși și să ne auzim cu bine. Mai întâi luna asta și abia apoi la anul.

De la dam ăsta, cu drag…

…pentru cei care ați citit articolul anterior (ăsta, maică, dacă aveți memorie scurtă): un articol plin de lirism, dăruire, iubire dă brand, pasiune (multăăăăă) și creativitate.

Doina-crema  nutritiva vitaminizanta pe care sa o porti cu tine tot timpul. O vedeta la tine in poseta, una cu care nu iti mai pasa de vremea de afara, fata si mainile tale se simt rasfatate.” – nu-i așa că e foarte tare tactica asta cu culorile și fontul îngroșat?

Pentru oamenii normali, unii spun (Radu, de ce să o dăm la întoarsă) că laptele demachiant Doina este o minune pentru bordul mașinii. Dacă încercați treaba asta spuneți-i și lui dam ăsta deznodământul. Ori îl facem pe Radu vedetă, ori dăm cu invective (o veche vorbă blogosferică).

Vă doresc o zi de luni plină de diagrame de eforturi!