Month: August 2019

„Echipamentul scump nu te face un fotograf mai bun” – nu e chiar așa

În fotografie se știe de mult faptul că identifici amatorii după pasiunea cu care studiază echipamentul și ardoarea cu care dezbat caracteristicile acestuia. E oarecum normal să fie așa, pentru că amatorii nu au constrângerile profesioniștilor, nu au termene limită și își pot îndrepta atenția doar spre ce anume îi interesează. Un fotograf profesionist cheltuie mulți bani pe suporturi de lumini, lumini, imprimante sau scannere, în timp ce un amator încearcă să justifice 2000 de euro pentru un obiectiv. După ce am tot studiat cum și cu ce echipament lucrează profesioniștii am început să înțeleg; dar, în caz că vă întrebați, eu rămân acolo cu amatorii și momentan bălesc după obiective și trepiede scumpe.

Revin la citatul din titlu, care pentru mine începe să sune a aroganță mai ales că, repet, nu e chiar așa. Nici măcar nu o să intru în detalii despre ceea ce înseamnă un fotograf mai bun, pentru că e ceva relativ. Un fotograf mai bun devii oricum cu timpul prin excercițiu și lucrurile pe care le înveți/citești. Așadar, cum te face un echipament mai bun, mai bun?

Aparatul

Senzorul este practic materialul fotosensibil care captează lumina. Împreună cu procesorul de imagine înregistrează o imagine de o calitate mai bună. Zgomot mai puțin, culori mai bune, o paletă mai largă de contrast (dynamic range). Și da, era valabil și înainte de aparatele digitale, când filmul bun era mai scump și mai greu de developat. Ansamblul care înseamnă aparat și care include ergonomia, bateria sau funcțiile poate să te ajute să reușești dintr-odată cadre pe care nu le-ai încercat/reușit până acum. Sistemul de focalizare împreună cu…

Obiectivul

…duc la o focalizare mai precisă și fotografii mai clare. Un obiectiv bun cântărește mult la calitatea imaginii, mai ales pentru senzorii cu rezoluție mare. Obiectivele de calitate sunt fiabile, etanșe la intemperii și durabile în timp.

Filtrele

Se spune că la un obiectiv calitatea e dată de sticla din fața sa. Și e normal, pentru că degeaba obiectivul oferă o calitatea bună a imaginii, dacă filtrul nu. Dacă vi se pare un detaliu mărunt, un filtru de polarizare bun costă cam 200 de euro, adică de două ori mai mult decât un obiectiv ieftin.

Concluzii

Am vrut să menționez aparatul la nivel de idee, pentru că se poate vorbi foarte mult despre corp și funcțiile lui. Simplul fapt că pui în mâinile unuia care nu știe nimic despre fotografie un echipament de două ori mai scump vor face diferența. Nu, cadrele nu vor ajunge instant în reviste de specialitate și nu vor obține premii, dar vor fi mai clare și vor avea culori mai bune. Acum, diferența aia nu e direct proporțională cu banii cheltuiți, asta e adevărat. Un echipament de două ori mai scump nu înseamnă rezultate de două ori mai bune, dar banii reprezintă bugetul fiecăruia și e un lucru subiectiv.

Am mai spus-o aici pe blog, în aceleași mâini, cu aceiași ochi și aceeași tehnică, atunci când am trecut la un echipament superior am simțit diferența. E bine însă să știi când să te oprești, pentru că poți cheltui zeci de mii de euro pe echipament, în timp ce apar versiuni noi, tot mai scumpe. Poate din punctul ăsta de vedere încă accept expresia din titlu fără să mă revolt prea des – e o frână pentru amatori, o pauză care să-ți dea de gândit câți bani ți în ce-i investești. Rămân la părerea că echipamentul ieftin nu merită pentru un pasionat de fotpgrafie. Obiectivele ieftine fie le-am dat, fie adună praful, despre trepiede am vorbit, iar la aparate am simțit imediat diferența. Am auzit ieri o idee care mi-a plăcut, esența ar suna cam așa: ajungi la un punct în care ai destule cunoștințe despre fotografie încât poți face mult mai multe cu un echipament scump, echipament de care unii fie n-au auzit, fie nu știu încă la ce folosește.

_MG_0591

Advertisements

Calea Lactee – început de august 2019 [Acutalizat]

Nu puteam să vă las cu cadrele din antepenultima postare, așa că am încercat din nou. După o zi ploioasă cerul s-a înseninat complet, așa că pe la ora 23 am avut un cer plin de stele și Calea Lactee vizibilă de unde eram eu. M-am chinuit cu compozițiile, dar din comoditate am ales să fotografiez din jurul casei, iar asta a însemnat o fereastră cam de o oră, după care poziția stelelor mi-a stricat compozițiile.

_MG_0436

17 mm, f/4, 20”, ISO 6400

Sunt cadre simple, fără stacking, doar cu ceva noise reduction aplicat ulterior. Mi se pare că am obținut rezultate mai bune decât de obicei și mi se pare că e în mare parte datorită echipamentului. E drept, atmosfera era curată după ce norii s-au risipit, dar totuși, aceeași tehnică, același dam, detalii mai bune.

_MG_0439

17 mm, f/4, 25”, ISO 6400

_MG_0448

17 mm, f/4, 25”, ISO 6400

În ultimul cadru e planeta Saturn, la o distanță focală de 200 mm – am încercat și cu teleobiectivul, e un cadru destul de sec, dar la un ISO mare (10000) pentru a compensa timpul de expunere mult mai mic (pentru a evita star trails).

_MG_0465

200 mm, f/2.8, 3.2”, ISO 10000

ACTUALIZARE

_MG_0456

200 mm, f/4, 13”, ISO 10000

Același cadru ca și cel de mai sus, dar cu un timp de expunere mai lung. Tentativa mea de star trails (pe film) e aici.

Magia picăturilor

Mă uitam pe geam cum plouă, se oprește, se înnorează iar și iarăși plouă. Când norii au început să se risipească am ieșit din casă cu o cană de cafea în mână și m-am uitat la iarba udă, în ultima lumină a zilei. Cred că orice fotograf amator a încercat la un moment dat să pună picături de apă pe o floare, frunze, sau chiar pe o doză de bere, deci nu e nimic nou ce zic aici, doar că am luat aparatul și trepiedul și m-am gândit să cobor spre iarbă.

Am uitat de cafea, am pus trepiedul cât de jos am putut și am început să mă uit prin vizorul aparatului, prin iarbă după picături. Din cauza formei acestea devin lentile, așa că unele proiectează culori, altele măresc simplele striații ale firelor de iarbă.

_MG_0382_MG_0386

Am continuat dimineață, într-o lumină mult mai bună, în iarba acoperită de rouă:

_MG_0468_MG_0478_MG_0485_MG_0502

Nici măcar nu am un obiectiv macro, și recunosc că se putea face ceva mai mult cu ceva atenție (și un trepied bun!), dar parcă după mult timp am simțit din nou că m-am apropiat de natură, de lucrurile mici.