Nu puteam să vă las cu cadrele din antepenultima postare, așa că am încercat din nou. După o zi ploioasă cerul s-a înseninat complet, așa că pe la ora 23 am avut un cer plin de stele și Calea Lactee vizibilă de unde eram eu. M-am chinuit cu compozițiile, dar din comoditate am ales să fotografiez din jurul casei, iar asta a însemnat o fereastră cam de o oră, după care poziția stelelor mi-a stricat compozițiile.
17 mm, f/4, 20”, ISO 6400
Sunt cadre simple, fără stacking, doar cu ceva noise reduction aplicat ulterior. Mi se pare că am obținut rezultate mai bune decât de obicei și mi se pare că e în mare parte datorită echipamentului. E drept, atmosfera era curată după ce norii s-au risipit, dar totuși, aceeași tehnică, același dam, detalii mai bune.
17 mm, f/4, 25”, ISO 6400
17 mm, f/4, 25”, ISO 6400
În ultimul cadru e planeta Saturn, la o distanță focală de 200 mm – am încercat și cu teleobiectivul, e un cadru destul de sec, dar la un ISO mare (10000) pentru a compensa timpul de expunere mult mai mic (pentru a evita star trails).
200 mm, f/2.8, 3.2”, ISO 10000
ACTUALIZARE
200 mm, f/4, 13”, ISO 10000
Același cadru ca și cel de mai sus, dar cu un timp de expunere mai lung. Tentativa mea de star trails (pe film) e aici.
Superbe pozele.
Deja la câteva zeci de secunde apar star trails?
Depinde de distanța focală a obiectivului – lucru valabil în general la mișcare. Până în 20 mm n-am observat trails la 20-25s de expunere, dar la 200 mm a trebuit să reduc timpul de expunere la câteva secunde.
O să-mi cumpăr la un moment dat un tracker (un suport cu motor care mișcă aparatul odată cu stelele) ca să încerc și timpi mai lungi de expunere.
Pune una și așa, la 20″, să vedem cum arată urmele ălea. Poate ies chiar mișto.
Am adăugat, pe lângă o expunere mai lungă, tentativa mea de star trails – pe film, pentru că e mai comod pentru că poți lăsa filmul expus mult timp. Pe digital se folosește image stacking pentru star trails, pentru că altfel senzorul produce mult mai mult zgomot de imagine când se încălzește.