Month: March 2013

Puriști/profesioniști pe Facebook

Deși până acum mi s-a părut amuzantă toată tevatura cu iz profesional din jurul acestei rețele de socializare, am început să observ un comportament ciudat al așa zișilor oameni din social media. Ca în jurul oricărui alt subiect monden, au apărut puriștii. De ce trebuie să scrii că ești la mall? Chiar crezi că interesează pe cineva cafeaua aia cu un zâmbet desenat pe pahar? A, ai găsit un citat și vrei să impresionezi pe cineva? Ți-ai făcut poză în baie, în maieu (indiferent dacă ești o ea sau un el) și cerșești atenție? Adică, cam cât de prost trebuie să fii? Adică eu am de-ăștia pe lista de prieteni? Unfriend, mă! Da, ca în cazul can canelor și OTV-ului, oamenii ce se consideră inteligenți sunt revoltați de prostia ce se desfășoară în timp real pe profilul lor de pe Facebook. Reacția, cultură! Nu! OTV, să fie piese de teatru – la fel și aici, să fie cultură. În loc de citate găsite pe te miri unde, să compună fiecare câte ceva la nivelul acelei scrieri. Să nu pună careva o poză amuzantă, ci să o facă!

Adevărul e că acest Facebook e de fapt o rețea de socializare și atât. Asta e, nu suntem toți deștepți, nu avem toți pasiuni, nu avem toți gusturi rafinate. Mai mult, mulți se prostesc, pentru că pot. Nu, nu vreau să vă explic acolo cum calculez rigiditățile resoartelor pentru modelul Pasternak și nici nu discut modelul Westergaard pentru presiuni hidrodinamice – pentru astea există forumuri și lucrări științifice. De ce ai avea pretenția ca o rețea de socializare la care are acces oricine să fie ceva serios și util? Mai bine să citez un articol, ca să vorbim pe concret.

Dacă găsești acolo numai mizerii, de ce caști ochii acolo, ar fi întrebarea logică, nu? Nu toată lumea stă cu ochii acolo toată ziua. Deși e un tab din browser, sunt multe zilele în care arunc un ochii din oră în oră și nu descopăr nimic. Prin nimic înțeleg și postarea unei poze cu pisica nu știu cui. Nu mă interesează pisica aia și trec peste. Nu mi se pare o mizerie, pentru că văru’ respectivei persoane are ocazia să vadă pisica aia făcând nu știu ce. Mai e un alt aspect: numărul de prieteni. A, ai 500? 1000? Păi atunci probabilitatea să vezi lucruri care nu te interesează e mult mai mare. Ca să nu mai spun că mulți au impresia că rețelele de socializare au exclus forum-urile, site-urile și blogurile. Dacă vreau să citesc ceva de calitate, caut. Dacă vreau să văd poze ca lumea, iarăși caut. În nici un caz nu am pretenția ca prietenii ăia ai mei de pe facebook să mă distreze. Simplul fapt că eu nu prea postez nimic nu mă face mai inteligent ca ăla cu poza din baie, ci doar mai puțin interesat de a împărtăși.

Trecem la profesional. Deci stai, ăia 1000 (o mie) de prieteni sunt de fapt cifre, e target, ROI, reach, astea. Deci eu îi țin pe ăia în listă ca să le vând ceva sau să mă mândresc cu popularitatea mea, deși îi consider pe toți proști? Aplicând doar reguli ale bunului simț, nu e ceva oarecum în neregulă aici? Am comunitate, comunitate care ar trebui să cumpere, nu să se fotografieze cu aifonul la mall? Eh, încet încet au apărut specialiști care îți explică cum să vinzi și să promovezi chestii. Da, te adresezi proștilor cărora le-ai da unfriend, în altă situație. Bine, nu e etic să atragi fani pe care nu-i înghiți, dar dacă i-ai atras, ține-i acolo, că-s buni. Vreau să ajung de fapt la social media managerii și tembelii din spatele paginilor de facebook din România. Ei sunt atât de creativi încât fac rahatul praf. Un exemplu e Canon România. Am dat și eu like paginii că de, dacă tot folosesc Canon, poate mai văd una alta. Ei, nu e chiar așa. Respectivii sunt agasanți, publică câte o prostie la câteva ore, fără vreo noimă. Nu, nu e greu să iei o poză de pe net și să scrii 2 rânduri; creativ o fi, dar greu sigur nu e. Are rost să vă spun că au mai întrebat ceva de când am început eu să scriu rândurile astea? Brandul Canon. Ar trebui să apară pe bloguri modul în care afectează brandul comportamentul celui din spatele paginii. Îți dai seama cât de mult contează prostovanii din România care se ocupă de pagina aia pentru o marcă de prestigiu. Da, exact zero.

Ar mai fi o parte negativă a acestei libertăți de exprimare: expunerea. Pui poze cu tine în fundul gol la 18 ani? Pozele alea rămân undeva și, probabil, cineva le va folosi împotriva ta cu proxima ocazie. Erai tânăr/tânără, necopt/necoaptă și ai greșit. Din păcate, nimic nu e nou aici, doar că acum se comunică mai ușor, informația circulă mai ușor. Dacă ești superficial și nu te duce mintea vei face greșeli și fără să ai cont de facebook. Asta ține doar de simțul răspunderii pe care îl are fiecare, de interese și, până la urmă, de exprimare în mediul social. Unii n-au consumat deloc alcool până la 21 de ani și, prin urmare, n-au ajuns să pună poze dubioase pe facebook. Cei care au 500 de prieteni pe facebook de obicei tind să aibă mulți și în viața reală, profilul virtual nu conduce neapărat la dualitate, ci doar amplifică la un anumit nivel realitatea.

Ca o concluzie, mai bine poze cu pisici decât profesionistul cu oferte de creditare pe facebook. Mai bine check in la mall decât unul care e atât de deștept încât să fie deasupra tuturor și trebuie să piardă timp comentând superficialitatea altora. Mai bine stau acolo când găsesc ceva ce îmi place, chiar dacă se întâmplă mai rar. Sau, dacă m-am săturat, intru din 2 în 2 ani, că sigur nu pierd nimic.

 

 

Advertisements

Cică fă leapșa. Leapșa de la Cora (?!)

Recunosc că în primă fază m-am întrebat cine dracu’ e Cora. Încă nu știu, dar mi-a trecut. Am intrat la Dunia pe proiect și am găsit leapșă. Recunosc, am rânjit – lepșele astea mi se par o mare porcărie și e un etern motiv de a bășcăli lumea prin colțurile blogosferei. Spre mirarea mea, cică să fac și eu, scria la sfârșit. Vă dați seama că am zâmbit (spiritual vorbind, că eram la birou) și am zis că nu. Am zis cu voce tare, să tresară și colegii de birou. Dar totuși, am zis să aprofundez și am căutat alte exemple: chiar acolo, cu pingback, era aceeași leapșă, făcută de Oana. Ai de mine, când am văzut ce profunzimi acolo, cum că au tuns-o pe Oana strâmb cu briceagul, că își dorește să fie o persoană mai bună, sau, la extrem, cum că Tonomata cu scufiță își dorește un aifon, da’ mai pe gratis așa, că e scump. Atât, am zis ai de mine, dar nu aveam de gând să ajung la o concluzie dramatică.

N-am înțeles cum e de fapt cu leapșa asta. Cică 11 lucruri, apoi trebuie să-ți pui singur întrebări, n-am înțeles dacă trebuie să și răspund la ele sau nu. În fine, dam ăsta s-a gândit să adapteze puțin leapșa asta și să vă zică 11 lucruri despre blog/blogăr/dam ăsta. Eu zic să vă pun aici și un cântecel pe care l-am tot ascultat eu azi în timp ce puneam armături. Zic că merge așa pentru citit 11 chestii.

1. dam167 – dam înseamnă baraj, 167 m înălțime. În rest, deduceți voi.

2. După cum probabil ați dedus răsfoind articole pe aici, sunt dezamăgit de crema blogosferei. E incredibil cât de mult se pot agita oameni care efectiv nu pot scrie nimic. Nu reușesc să înțeleg cum pot emite atât de ușor păreri care, indiferent de domeniu sau aplicație, pot fi demontate în 5 minute de cineva complet în afara subiectului. Dacă tot vorbim de pasiune, ăsta e un blog scris din pasiune. Dave, if you get by, your blog is great!

3. Recunosc că intru pe blogul Elenei ”Proiect” Cîrîc pentru a găsi ceva de luat la mișto. Nu o cunosc pe fătucă, dar sunt convins că pe acel blog nu va fi nimic util sau interesant în următorii 10 ani.

4. Trebuie să merg la munte. Nu pot fără.

5. Sunt pasionat de muzică, mașini, avioane de vânătoare și bombardiere, science fiction și tot ce înseamnă tehnică. Cu toate astea, nu simt nevoia să arunc câte una de-astea de câte ori apare iz de pișcot ca mai marii blogări.

6. Am început să scriu o carte. Nu știu dacă aș publica-o vreodată (poate o pun în format pdf pentru descărcare gratuită, ca Andrei Roșca) și nu prea are rost să dezvolt având în vedere că nu am terminat de scris nici primul capitol.

7. Anii ’80. Tot ce a apărut în anii ’80 mă atrage în primă fază, mă convinge să încerc: cărți, muzică, tehnică în general, film, grafică, ideologie. Dacă nimerește pe aici vreun cretin ”antreprenor”, de-ăsta cu 2.0, sunt un ambasador al perioadei respective. Deh, eram tânăr pe atunci.

8. Țin la obiecte, în general. De exemplu, în fiecare zi plimb după mine o geantă, în care țin pixuri, creioane, un netebook, agendă etc. Cele mai de preț lucruri sunt creionul mecanic (un Parker Vector din inox) și calculatorul (un Casio fx81 care are mai mult de 30 de ani). De câte ori îmi las geanta în mașină mi-e frică să nu-mi fure cineva astea 2 obiecte care nu sunt nici 10 % din valoarea netebook-ului. Poză, zic.

IMG_0467 copy

9. Fotografia e principala mea pasiune, probabil de la vârsta de 3-4 ani. Mă relaxează, mă motivează, mă fascinează și mă ajută să descopăr partea nevăzută a lucrurilor.

10. Pun chestii tare mișto pă facebook, da’ nu vă zic contul.

11. Nu credeam că o să scriu un asemenea articol și să fiu cât de cât sincer.

V-aș mai povesti, dar dacă 11 e limita…