Month: April 2020

Pașii făcuți către HiFi

Similar cu ce ziceam despre minimalism, e un fel de update la ce spuneam aici. Dacă n-ai citit postarea respectivă, n-ai pierdut mare lucru: e o introducere în care am încercat să punctez ce e aia HiFi și cam ce înseamnă un sistem audio. O să încerc să fiu mai clar aici pentru că, după 2-3 luni de citit și vizionat review-uri, cel puțin sursele le-am înțeles. 

Surse audio

Pe scurt, cea mai bună opțiune e în continuare CD-ul. Aș pune pe o treaptă inferioară varianta digitală a CD-ului (adică fișiere pe care le poți descărca într-un format ce a suferit o compresie cât mai mică) pentru că mi se pare mai scump. La o primă privire aruncată pe hdtracks, albumele și colecțiile de albume sunt mai scumpe decât echivalentul pe CD de la, să zicem, Cărturești. Nu știu exact care e mecanismul, poate există o taxă de licențiere, poate e efectiv manopera de a face rip și a urca muzica pe site-uri, cert e că plasticul ăla care omoară balenele e momentan mai ieftin. N-am să iau în calcul timpul necesar pentru a face acel rip – deși majoritatea ascultăm muzică de pe un PC/laptop/mp3 player/telefon, poți asculta de pe un CD player și nu mai e nevoie de asta. În plus, în decursul timpului am găsit tot felul de oferte la CD-uri, chiar și în supermarketuri precum Metro sau Auchan.

N-aș putea spune care e diferența între CD-uri și vinilurile noi, dar vinilurile sunt mai scumpe, atât albumele cât și echipamentul (detalii în continuare). Dacă ar fi să compar CD-urile cu streaming-ul, diferența de calitate e semnificativă în favoarea CD-ului – streaming-ul de calitate normală, nu Tidal sau Amazon HD. Adică dacă ești abonat la Spotify, Apple Music sau Google Play Music, diferența se va simți chiar și cu un echipament ieftin. În general prin compresie se pierd anumite frecvențe, iar CD-ul sună mai clar și în general mai curat. Streaming-ul de calitate normală pierde din putere și înalte, per ansamblu mi se pare un sunet ceva mai fad – cel puțin la pop și rock, genuri pe care le ascult eu de obicei. Cu egalizatoare digitale mai poți compensa, dar diferențele rămân evidente chiar și pe un mp3 player (iPod în cazul meu).

Screenshot 2020-04-13 at 10.53.34

Repet ce ziceam în postarea anterioară, streaming-ul e pentru volum și comoditate, mai ales când asculți de pe telefon sau mp3 player la niște căști fără pretenții prea mari. Sau pur și simplu cauți muzică nouă (pentru tine) sau albume pe care nu le-ai ascultat. Sau, dacă crezi că merită, poți rămâne doar cu Tidal sau Amazon HD. Eu voi păstra Apple Music care în România e 20 lei/lună și voi cumpăra CD-uri cu albumele preferate pe care vreau să le ascult la o calitate mai bună.

Sistem audio

În momentul de față ca player folosesc un Mac Mini legat la un amplificator Pioneer A10 (așa arată), fără DAC, și boxe no name cam vechi (aprox. 35 de ani). Știu că boxele sunt veriga slabă, dar chiar și așa diferențele de care ziceam mai sus sunt evidente. În rest, adică în majoritatea timpului, iPhone, iPod și laptop și căști. Am tot felul de căști, de la cele cu care vine telefonul până la căști over ear cu bluetooth sau chiar căști pentru audiofili (poate modelele într-o postare ulterioară dacă e cineva interesat). Fără amplificare diferența de calitate a sunetului nu justifică investiții de 500+ euro pe căști, dar am de gând să-mi iau la un moment dat un amplificator pentru ele.

Aș sublinia, din nou, că pentru calitatea sunetului ar trebui să cam eviți bluetooth. Un compromis mi se par căștile pentru audiofili, de exemplu Hifiman Deva, cu receptor BT. Am tot văzut oameni care vor calitate bună atunci când ascultă muzică, dar experiența în sine depinde de mediu (într-un loc zgomotos degeaba vrei high fidelity) și de poziționarea boxelor atunci când ești acasă. 

Pașii făcuți către minimalism

Scriam la un moment dat o postare în care, în stilul consacrat al lui dam ăsta, nu spuneam mare lucru, așa că m-am gândit să fac un update. O să încerc să vă spun, pe scurt, ce am încercat să aplic efectiv când vine vorba de minimalismul ăsta. Eu ca om nu pot fi vreodată minimalist pentru că mă interesează prea multe lucruri și mă atașez mult prea mult de obiecte. Eu n-aș putea fi ăla care și-a strâns tot ce are (în afară de casă și mașină) în două geamantane – eu am aparate foto, scule de muzică, cărți, biciclete (da, plural), calculatoare (2 laptopuri, 2 desktopuri) filme (foto), muzică etc. – dar am aplicat, cu un relativ succes, anumite principii. Cred că per ansamblu se poate spune că am făcut un declutter, adică am încercat să fac ordine și să scap treptate de anumite lucruri inutile.

Haine

Am eliminat o mare parte din hainele pe care nu le prea purtam (aruncat, donații). Dacă nu le porți des înseamnă că nu prea îți plac, sigur, cu anumite excepții precum costumele sau cămășile (eu port rar cămăși în ultima perioadă). Când voiam sau aveam nevoie de haine noi m-am gândit tot timpul că dacă voi cumpăra ceva, trebuie să înlocuiesc ceva din actuala garderobă, nu să adaug. Asta m-a făcut să mă gândesc bine la ce cumpăr și în general asta a însemnat lucruri mult mai scumpe dar care îmi plăceau mai mult. Nu am rămas cu 3 perechi de pantaloni cum ai să vezi la mulți care promovează minimalismul pentru că am nevoie și de blugi și de pantaloni de drumeții, dar s-au redus considerabil. Ajută mult noțiunea de a înlocui, pentru că te gândești că dacă ai 3 perechi de blugi, o pereche nouă trebuia să ia locul alteia – dacă nu poți face asta înseamnă că fie îți plac încă cei vechi, fie cei noi nu sunt chiar așa grozavi pe cât a făcut să pară impulsul de moment.

Asta s-a văzut când am plecat în concediu pentru 12 zile, cu doar jumătate de geamantan. Faptul că știam exact ce haine am și de ce am nevoie a însemnat un bagaj mai compact și m-a făcut mulțumit cu mai puțin.

Foto

Aici e mai complicat, pentru că n-ai cum să te dai minimalist cu vreo 10 aparate foto și tot felul de accesorii dar, ca și în cazul hainelor, am analizat de ce anume chiar am nevoie și de ce nu. Poate n-o să scap curând de aparatele foto sau de o parte din accesorii, dar cu siguranță nu voi mai cumpăra prea multe. Se spune că cel mai bun echipament foto e ăla pe care-i ai la tine, iar dacă nu poți lua prea multe cu tine, nu te ajută prea mult. Astfel am ales un aparat și un număr de accesorii care încap în orice rucsac. Am mers din nou pe ideea că ceea ce folosești rar e mai puțin util decât credeai.

Ca un disclaimer, eu nu sunt profesionist. Când ai un obiectiv anume de fotografiat sau filmat nu vei avea luxul pe care-l am eu.

Deși am ajuns în iarnă la o cursă de Formula 1 și am avut în jur locuri impresionante, a fost pentru prima dată când am plecat de acasă fără trepied. Știam că o să-l las mai tot timpul în camera de hotel, așa că am zis că nu merită. Intenționam să-mi iau un gorillapod, dar cam asta era tot. Pentru puținele cadre unde aș fi avut nevoie de trepied urma să improvizez și/sau să folosesc acel gorillapod – a funcționat, per ansamblu trepiedul m-ar fi încurcat.

Am renunțat la a cumpăra filtre sau alte accesorii pe care le-aș folosi foarte rar și nu le-aș căra după mine. Am renunțat la a acoperi o plajă mai mare de distanțe focale cu obiective, pentru că ceea ce fotografiez eu nu impune așa ceva. Acel „nu strică să ai” înseamnă bani și kilograme în spate, deci voi merge în continuare pe „achiziția nouă trebuie să înlocuiască x”.

În concluzie, am rămas cu body + 1 obiectiv + 1 acumulator de rezervă (2 uneori) + încărcător + carduri + card reader + filtru de polarizare + declanșator (e mic și ușor oricum). La astea se mai poate adăuga după caz trepied sau gorillapod și un teleobiectiv și un GoPro cu un mic trepied dedicat.

EDC (every day carry)

Asta însemană ce iei la tine, gen în rucsac. Eu sunt genul care are o geantă cu mine aproape tot timpul și am nevoie de anumite lucruri (laptop de exemplu). Eu sunt genul căruia îi place să fie pregătit pentru orice, iar asta înseamnă cabluri, adaptoare, HDD extern, stick-uri USB, o lanternă, multitool, un briceag etc.  Ca și în exemplele de mai sus, am evitat să mai cumpăr chestii fără să am strictă nevoie, dar am și redus din lucrurile pe care le luam cu mine, în funcție de frecvența de folosire. Am observat că ceea ce „e bine să ai” n-a fost niciodată cu adevărat urgent, deci poate să stea în general acasă.

Concluzie

În general mai puține obiecte înseamnă că le folosești des, unele chiar tot timpul și e foarte important să fie bune și să își placă. De exemplu un ceas de mână îl porți tot timpul, iar dacă ai doar unul nu ai luxul de a te plictisi de el. Asta înseamnă că îți vei cumpăra lucruri mai bune, dar mult mai scumpe. La haine, de exemplu, cu cât ai mai puține, le speli mai des pentru că le porți mai des, nu mai e acea rotație, deci trebuie să le înlocuiești mai des sau să ai unele de calitate care să reziste în timp. E un exercițiu interesant pe care l-aș recomanda tuturor, chiar dacă nu iei calea minimalismului sau nu începi să arunci/vinzi lucrurile din casă. O să te ajute să vezi ce prețuiești cu adevărat și de ce ai cu adevărat nevoie, dar trebuie să ai puțină disciplină.