Month: January 2013

Blogosfera, la nivel superior

Pentru că am terminat scara de pești, pentru că v-am pus poze printre heituieli și, nu în ultimul rând, pentru că e vineri, hai să aprofundăm. Adică să mergem mai la fund. Mai exact să ne afundăm spre al blogosferei podium.

Mai știți voi scandalul ăsta? Na, cică fătuca respectivă a încercat să iasă din gura semidocților spunând că făcuse un studiu. Adică a scris un articol mai superficial așa, să vadă câți se bagă. O fi. Ei bine, zilele astea (ieri de fapt), se întâmpla treaba asta. Au urmat tot felul de filosofeli de 2 bani, că cum să critici așa omul, că strici imaginea, ce mai, ca la români. Mai mult, că omul a muncit, că greșeala nu era gravă și alte prostii. E foarte simplu: ai greșit și ești o persoană publică – asta implică anumite critici. Că respectivii care te critică sunt membri ai academiei sau necalificați, asta e. Nu sunt acte oficiale, nu suntm la ambasadă și nu suntem șefi de stat. Cât de simplu e ca atunci când greșești să taci sau să ai o replică decentă? Dar cât de stupid e să spui că a greși e stilul tău personal, pentru simplul fapt că nu ești perfect?

De fapt, partea cu adevărat blogosferică abia acum începe. Băi, și povestea asta este de fapt un studiu! Alt studiu! Deci studiile în blogosfera noastră fruntașă se desfășoară după cum urmează:

  • Se lansează ceva superficial.
  • Se așteaptă reacții penibile la ceva-ul superficial.
  • Se cuantifică rezultatele.
  • Se declară toată povestea penibilă ca fiind studiu.

 

Mergem mai departe, spre cocălărismul blogosferic. Băi, meteorologii ăștia. Hă hă, bă, hă hă, tu ai văzut ce sait au ăia? E drept, la un click pă titlul ăla bolduit ai ajuns aici. Care aici e chiar ok. E plăcut și ai destule informații. Mai mult, poți vedea și salariile respectivilor ”din banii noștri” – nu, nu sunt exorbitante, având în vedere că alții care freacă duda mai mult ca ei iau bani mai mulți. Sau, poți vedea chiar metodele prin care se chinuie ei să calculeze vântul pe ici pe colo. E, cu datele de acolo poți reface tu o parte din calcule, să le dai peste nas bugetarilor care dorm la birou pe banii noștri. Ă? Merge? Păi nu merge, că copirait și relații internaționale, PR, nene!

Una peste alta, ajungi victima propriului cocălărism care, în lumea reală, e doar un lucru normal. În rest, în ciuda aparențelor, există entități bugetare care fac destule. Aș vrea să menționez doar studiile din domeniul militar pentru îmbunătățirea blindajelor, studiile din aeronautică pentru îmbunătățirea eficienței motoarelor cu reacție (e vorba de forma și materialul palelor turbomotorului) și lucrările din domeniul auto, de exemplu metodele de turnare a plasticului la componntele mașinilor Dacia.

 

Vă las cu o întrebare. Dacă eu sunt de condamnat pentru că mă iau de tineri blogări deloc amuzanți, ei la rândul lor n-ar fi de condamnat pentru că vorbesc atât de ușor despre (în unele cazuri) ramuri ale industriei, unde sunt totuși mulți oameni calificați?

Advertisements

Sibiu – Muzeul satului

Bine, hai să mai vedem niște poze, că ne tâmpim cu blogosfera asta. Voiam să scriu despre anumite pățanii de acolo, dar mai bine o las așa și ne uităm la poze. Per total, un loc frumos ce merită vizitat. Ultimul cadru, direct de pe podul mincinoșilor, pentru că eu vă mint de multe ori. Hai să punem și o coloană sonoră:

 

IMG_8589

 

 

IMG_8594

 

IMG_8595

 

 

 

IMG_8598

 

 

IMG_8600

 

IMG_8596

 

IMG_8599

 

 

IMG_8601

 

 

IMG_8602

 

IMG_8605

 

 

IMG_8607

 

 

IMG_8608

 

 

IMG_8610

 

Blogări ca blogări, dar cititorii…

Ca să vă faceți o idee despre cititorii de bloguri din România, intrați aici. Neoficial, cititorii de bloguri sunt tineri, prosperi și educați. Majoritatea citesc cărți și se uită în general la documentare și TVR Cultural, niciodată însă la OTV. A da, și nu citesc cancanuri.

Bun. Se făcea că scria o fătucă un articol. Surprinzător, articolul a generat o sumedenie de comentarii, articole și chiar injurii. Articolul – controversă are, într-adevăr, o notă de superficialitate. Ciudat însă, diverși s-au trezit să catalogheze idealul domnișoarei ca fiind nerațional sau, să critice impertinența care-i permite să aibă asemenea doleanțe. Unele articole au fost mai blânde (de exemplu la dojo), la mijloc unul ironic și jignitor iar la extrem, articole scrise de alți deștepți, ca de exemplu ăsta. Citez din ultimul exemplu:

”Băieților le place să bea bere, să înjure, să se uite la meciuri, la filme porno, la cururi și țâțe, să se scarpine la coaie etc. Acuma, dacă tu vrei ca ei să facă ce îți place ție, să nu te miri când or să vrea și ei să faci ce le place lor. Ești sigură că vrei să te bagi în asta? Nu mai bine rămânem noi, aceste două sexe, fiecare cu treaba noastră, masculii cu meciurile și scărpinatul la coaie și femelele cu shoppingul și cafelele cu amicele? Zău, așa ne-a lăsat pe noi dumnezeu pe lumea asta, de ce vrei tu acum să strici lucrătura divină, ce ești tu, anticristul?”

Bun, fătuca care a expus rândurile de mai sus s-a grăbit să scrie un articol de 1677 de cuvinte (omieșasesuteșaptezecișișapte) prin care o privește de sus, folosindu-se de exprimări de mahala. Mai mult, fătuca asta are chestii mai importante de făcut, cum ar fi vizionarea unui serial.

Multe comentarii sunt adevărate compilații de terapie a relației și imobiliare, condimentate cu povețe mature privind sexul. Unii au luat partea bărbaților și au expus lucrurile pe care ar trebui să le aibă o femeie înainte să viseze la un bărbat. Bineînțeles că au urmat atacuri personale în sute de comentarii și concluzia aproape generală că, respectiva Ană Marie, oricum ai lua-o, nu merită ce spune ea că vrea. A, știați că e și moldoveancă? Asta pare să întărească, cumva, jignirile. Stați așa, mai luăm un comentariu:

”Ea cere 6 chestii. Sa zicem ca arata bine (nu stiu, ramine de vazut), eu am o lista de inca 5:

– sex cum si cind vreau eu. Daca vin la 3am cu plua sculata, se trezeste si o ia frumusel in gura, fara scandal. Si-si mentine anusul curat at all times, ca atunci cind am chef sa o fut in cur nu vreau sa dau de “petrol” cind incep sa “forez”. Si are 2-3 prietene cu care poate veni cind am chef si de alte gauri si de alte tzitze” – ăsta e un tip cu un Audi A6 negru care trece pe roșu iar la verde se oprește.

 

Poate cititorii de bloguri nu urmăresc OTV. Se pare că își fac o variantă online, de câte ori au ocazia.

Social Media – spre culmile succesului

Dacă tot sunt în pauza de masă (da, am mâncat și da, să-mi fie de bine), hai să social media puțin, înainte să mă întorc la profilele geologice. Apăi dam ăsta nu știe cum e cu social media asta că de, nu e expert – așa că ascultăm experții. Păi ia priviți dragi colegi, ce amatorism la unii în șaormerie! Dam ăsta dezvoltă, doar așa, după logică și bun simț:

  • Agenția nu știu care trimite la Cristina Bazavan ciocolățici Rom, la văzul (în social media) statusulului primitoarei. Mai multe, așa cam pentru toată blogosfera. Se mulțumește tot în social media. (asta e bună practică în social media)
  • Șaormeria nu știu care zice că poți câștiga șaorma, da’ trebe să dai like și share pe unealta de bisnis. (nu e bună practică, căci contravine regulamentului)

Deducem de aici (de fapt din toată blogosfera) că ăia care fac bine sunt ăia care dau. Vorba aia, frăția pișcotului. Blogurile au duduit tot timpul de laude la adresa celor ce dau ceva moca. Normal, oricât de neortodox sună, îți vine să zici că alta era concluzia dacă cei cu concursul strecurau o șaormă supt șapca manafiană – deh, românisme.

Dacă tot spui că așa da și așa nu, măcar exemplele să fie din aceeași categorie, aici putea fi tot un cadou făcut, dar de proastă calitate sau dergadat. Dacă respectivii blamați în articol trimiteau o șaorma împrăștiată prin plasă, da, putea fi un exemplu de ”așa nu”.  Simplul fapt că unul încalcă regulile și altul face cadouri sunt doar două lucruri care nu se pot compara.

 

În altă ordine de idei, brenduri brenduri, oare când veți ignora cretinismul blogosferic?!

Crește blogosfera.

Nu în cifre, nu în calitate, nu în centimetri, dar, cumva, crește. Crește, pentru că mai marii blogosferei autohtone (cumva, autodenumiți) susțin asta prin articole obscure. Hai să luăm, sinstetizat, niște repere:

  • Raport ZeList: 66 431 bloguri monitorizate.
  • 25 531 au publicat minim un post.
  • 4 122 minim 3 posturi pe lună în 9 luni.

Acum apar păreri și presupuneri dubioase, de exemplu de la Florin Grozea. Ia priviți ce ne cântă Florin:

”Blogosfera românească să așează, se cristalizează.” – pe asta o comentez la final

”Să înțelegem din raportul ZeList că avem practic 4000 de bloguri care se pot numi bloguri active? Sunt curios care este numărul de bloguri care au măcar 1 articol pe săptămână… Cifra aceea este cea care definește de fapt BLOGOSFERA românească, nu crezi? Câte sunt, 500? 200?”

În primul rând un blog activ este blogul care există, deci și prin urmare poate fi citit. Acum, întrebarea e de ce vrei să scoți un blog ca fiind activ din punctul lui de vedere? Cum păstrezi un număr constant de vizite, dacă nu aruncând zi de zi câte ceva? Genul ăsta de blogging îț găsești la Arhi și Zoso. Sunt, după părerea mea, genul de bloguri unde găsești o sinteză a evenimentelor din jur. Sunt cele mai bune, dacă asta cauți. Dacă îți place sau nu, e problema ta, a cititorului. Poate nu-i suporți pe cei 2, poate nu intri pe blogul lor din indignare sau poate te-au scârbit alte articole despre ei. Fac foarte bine ce și-au propus, prin urmare nu rezolvi nimic dacă-i copiezi. Din păcate, nici unul dintre cei doi nu figurează în ZeList. Deci, ce spun eu aici nu se aplică lor, doar că, atenție, îi luăm ca reper.

Revin la bloguri active. Ca restul de 500 de bloguri să fie active, azi e un nou energizant pe piață, ieri Raluxa a fost invitată la film (și, logic, i-a plăcut filmul), mâine Farmec sunt cei mai tari în Social Media, poimâine careva lansează un nou proiect. În toată activitatea asta a lor, blogării mai scriu câte un articol interesant, care merită citit. Articolul ăsta reprezintă inactivitatea altor bloguri. Dacă, de exemplu, blogărul X (activ) scrie 1 articol bun/lună și 30 de pișcotăreli, blogărul Y (inactiv) scrie un articol bun pe lună. Atât. Y e oarecum discriminat și, la extrem, jignit de astfel de raționamente cretine. Eu știu că X vrea să fie ambasador Farmec și trebuie să scrie prostii zi de zi, dar, calitativ, nu e mai presus de Y.

Astfel, bloguri care există și care sunt citite de multă lume sunt degeaba pentru că, vezi bine, nu pișcotăresc, adică nu aderă la strălucitul viitor al blogosferei. Vine Cristian Manafu cu revelația:

”Discutabila e, in contextul tau, si notiunea de blogger vs posesor de blog. Cine isi poate spune blogger astazi cand sunt atatea platforme de sharing? Cel care scrie un post minim pe saptamana? Sau cel care scrie zilnic? Oric cel care a adoptat un domeniu si il acopera constant (zilnic, saptamanl, cand e nevoie)? Cred ca ideea de blogger ar trebui redefinita.”

Ei bine, stimabile, află că oricine își poate spune blogger. Nu ai nevoie de studii sau abilități speciale. Conferințele și evenimentele specifice arată că nici nu trebuie să fii prea deștept sau să ai o personalitate anume. Este ceva atât de banal încât orice om care scrie un astfel de articol, sau se află în spatele un monitor citindu-l, poate fi blogger. Atât de banal, âncât mai nou trebuie să fi organizat ceva și să fii primul care ține o conferință despre ceva ca să poți spune (și să te creadă cineva) că ai realizări. DAR. Sunt blogări și bloggeri. Sunt bloggeri care oferă ceva, ale căror articole apar în diverse locuri, articole care au în spate o documentare și un glas. Acei bloggeri dau naștere unor pagini web unde lumea caută și găsește. Din păcate respectivii, dacă sunt români, scriu în engleză.

Blogroll și recomandări. Nimeream pe bloguri care cică, în țara noastră mică, sunt grele, iar rcomandările reale erau bloguri străine. Știm toți că în blogroll ai blogări colegi de pișcot. Vorba aia, măcar să susții. De ce, dragilor, de ce nu sunt recomandate cu pasune blogurile active? Că sunt active, nu trece ziua să nu apară 3 rânduri.

Poate că încă nu e clar: blogosfera nu și-a propus să fie spațiu publicitar. Unii au mai multe, alții mai puține, mulți chiar deloc. Menționez și eu un blog. Sunt și acolo reclame. Diferența e că acolo nu observi reclamele, pentru că ai ce citi. Probabil se vede că, conform raționamentelor tâmpite din elita blogosferei, nu prea e activ blogul scris de Gianina și Alin.

Am rămas dator cu un comentariu, legat de așezarea și cristalizarea blogurilor. Nu, blogurile nu se așează niciunde. Blogurile există, unele mai dispar, altele apar. Lumea are sau nu timp, unii au idei și încearcă mara cu degetul, alții nu. Chiar se poate spune că, din 60 de mii, 200 devin elită, dar în același timp nu aduc un plus de calitate? – lucru recunoscut de fiecare dintre ei, vorba aia, blogosfera old school. Adică 200 de bloguri se ridică, făcând lumină într-o blogosferă muribundă? Care bloguri de fapt se transformă prin alte canale de socializare, pentru simplul fapt că nu pot ieși în evidență prin scris?

Hai, Florin, explică-ne cum de fapt blogosfera înseamnă brandul personal al lui Sebastian Bârgău și Adrian Ciubotaru. Spune-mi cât de bine e că Raluxa testează mașini. Spune-mi cum bugetele sunt tot mai mari și blogării fac bani, dar nu intersează pe nimeni. Spune-mi cum activitatea zilnică a multor blogări generează o medie de 5 comentarii/articol, dintre care 0 cu substanță. Sau mai bine nu-mi spune; lipsa de logică și/sau argumente m-ar dezamăgi și mai tare.

Mașini și teste

Liber la heituială, în ianuarie 2013. Mă rog, în 2013 în general. Așa cum eu sunt oarecum pasionat de mașini, alții sunt oarecum pasionați de teste de mașini. Da, exact la fel, așa cum eu știu că unele sunt Mercedes și altele Audi (și da, nu-mi permit vreuna), alții știu că a testa și scrie despre înseamnă condus puțin pe tarla și scris tâmpenii. Articolul (sau postul) își propune să heituiască blogărul și să implore dilării (voi, de exemplu) să nu mai dea ocazia blogărilor să scrie tâmpenii. Nu, serios, dam ăsta vă imploră. Dacă asta nu merge, voi încerca să scriu firmelor mamă. Nu știu ce, dar scriu.

Cică s-a lansat o nouă scodă. Rapidă. O fi faină, că în general scodele sunt bune. Na, ia priviți remarci blogosferice în urma testelor:

  • designul este unul corect şi atât”
  • ”Când m-am aşezat la volan, impresia de nimic spectaculos s-a păstrat. Adică interiorul este unul sec, fără nici un briz briz, toate la locul lor, nimic nu iese în evidenţă.”
  • Căci motorul de 1,2 litri şi 105 cai putere sună într-un mare fel.”
  • cei 105 cai pe care ţi-i livrează la marele fix”
  • ”Am făcut un consum mixt de 8,1 la sută”

Câteva comentarii. Ce e dizainul corect? Nu cred că poate fi ceva spectaculos la 12 mii de euro. Nu are cum și nici nu cred că și-a propus cineva asta. Motorul de 1.2 l o fi dizăl, o fi cu benzină, petrol, GPL sau fotoghin? Dacă da, ce masă pune în mișcare, ce cuplu și ce turbină are, dacă are? Nu de alta, dar dacă te grăbești ca Nelu la reprezentanță și cumperi o mașină mare cu un motor mic poate vei realiza că un asemenea sistem nu e pentru tine. Cât despre cei 105 CP, sunt sigur că livrează la fix, în pix. Mai contează și raportul CP/tonă, mai contează condițiile, cuplul motorului, turbina, astea. Poate acea putere se simte uneori, dar  greu de crezut că cei 105 CP dezvoltați de 1.2 l oferă aceeași experiență ca și în cazul unui motor de 2.0 l. Desigur, o mașină cu un motor de 2.0 l (chiar skoda) și 105 CP nu costă numai 12 mii de euro.

Separat despre consum. Dacă stimabilul chinez s-a îmbarcat în mașină după ce aceasta din urmă a mers lipa lipa vreo 300 km cu un consum de 5-6 l/100 km, media nu va fi prea mare. Un consum estimat pe mai puțin de un rezervor este irelevant. Nu contează calculatorul de bord, fițuici, calcule cu smartfonul sau orice altceva.

Acum, când ne apropiem de final, vreau să-i întreb pe cei responsabili de asemena măgării, de ce? De ce nu găsiți pe unul care să nu scrie astfel de tâmpenii? De ce trebuie să fie potențiali consumatori îngrețoșați de astfel de păreri? Nu încercați voi data viitoare să găsiți pe unul pasionat să scrie un articol pertinent despre și să-l dați chinezului spre copipeistuire? Uite, sunt sigur că mulți pasionați de mașini l-ar scrie, fără să aibă pretenția la drepturi de autor, din respect pentru mașini și mărcile lor.

 

În rest, blogosferic vorbind, e bine. Suntem pe drumul cel bun. Crește brendul.

La mulți ani!

Da, s-a întors dam ăsta. N-am mai ajuns pe aici în ultima vreme din motive de mâncare și băutură. Știu că nu mă credeți, dar e greu. 1,5 kg nu se țin în mână singure. În fine, după o pauză de mai bine de o săptămână, am reușit și eu 3 cadre, ce-i drept, cam slabe. Vă asigur că urările mele cu mulți ani și multe bucate nu împărtășesc amăreala pozelor, dar altceva n-am. Poate mai încolo, când se mai dezgheață pe afară. Na, până una alta, la mulți ani și vreo 3 poze!

IMG_9018

 

 

IMG_9019

 

 

IMG_9021

 

 

Dar stați, că nu e tot.Voi credeți că dam ăsta citește degeaba bloguri slabe la birou? Nu nu. Am mai învățat eu una alta și acum pun și niște poze cu rebrănduială sau ceva de genul. Marketing și social media, neică. Bine, doar niște poze din instagram dar na, pentru pionierii marketingului românesc, instagram ăsta e ceva, spus în mod bucureștean, de mare fel.

IMG_0429 copy

 

 

IMG_0428 copy

 

 

Da da, știu că sunt proaste pozele, dar n-am putut începe anul cu o heituială. Motive aș fi avut totuși, că au fost destule tâmpenii în cele 2-3 articole scrise de blogării de succes, dar nu se poate chiar așa din primul articol din 2013.

Hai încă o dată la mulți ani!