Author: dam167

Povestea mea cu trepiedele

Sau cu trepiedurile, dacă îți sună mai bine.

Pe scurt, istoria mea cu aparatele foto e cam așa:

Până în 2005 am folosit (rar) un Smena 8M, apoi un Praktica LLC. Dacă Smena era greu de folosit, pentru Praktica nu găseai baterie, ceea ce însemna că aveai un singur timp de expunere – noroc totuși cu filmele mai noi. În 2005 mi-am cumpărat primul aparat digital, un HP, ce găseai prin magazine, compact cu 5 megapixeli. Prost, bineînțeles. L-am folosit cam 1 an, ca să revin apoi la Praktica – mai puține cadre, chiar mai puține reușite, dar măcar simțeam că fotografiez. N-am putut totuși să ignor era digitală și, în 2006, mi-am cumpărat un Canon EOS 350D (kit). Spre sfârșitul lui 2006, după încercări de expuneri lungi pe o plajă a Mării Adriatice, începe povestea trepiedelor.

Aveam acasă un trepied vechi cu picioare din aluminiu și cap cu bilă – probabil de prin anii ’70 – ’80. Era așa stabil încât abia am reușit să fac o poză ansamblului aparat+trepied. Pe la sfârșitul lui 2006 am decis să iau totuși un trepied – ceva cu picioare din aluminu și cap cu 3 axe, din plastic. A costat undeva pe la 200 de lei, sau 2 milioane cum era atunci când eram toți milionari. Era destul pentru trepied ieftin și prost, având în vedere că 350D-ul a costat 1800 de lei. Deși foloseam un aparat ușor (practic cam cel mai mic corp de DSLR de pe piață), capul era groaznic și rar reușeam să-l fixez așa cum voiam. Șuruburile strânse prea tare uzau imediat filetul și făceau plasticul să crape pe alocuri. Dar ăsta a fost primul și na, am zis că învăț.

Al doilea, luat tot din supermarket (Metro de data asta) era, ce-i drept, mai solid. Tot din aluminiu, tot cu cap din plastic și 3 axe, dar capul era mai mare și părea mai robust (circa 360 de lei) – asta fiind în 2007. După câteva ieșiri, cu amărăciune în suflet mi-am dat seama că era exact același lucru – doar că arăta ceva mai bine. 

În 2008 am trecut la un corp mai mare – Canon EOS 40D – și nu știu dacă ați observat voi din prostiile de pe aici, dar mi s-a părut că fotografia mea prin contur. Am adăugat un obiectiv cât de cât (acel 17-55 IS USM f/2.8) și parcă s-a făcut, la propriu și la figurat, lumină. Așa că, în 2009 și cu o mașină sub fund, m-am gândit că ar trebui să-mi iau chestii mai ca lumea. Mai ca lumea a însemnat atunci un Bilora Perfect Pro A324 cu cap Bilora 1150 – 700 de lei. Într-adevăr, era complet altceva, adică dacă restul erau mașini, ăsta era un tanc. Partea proastă e că nu era ceva de cărat în spate – am încercat, cam 3.5-4kg e cam deal braker cum se spune acum. Mi s-a părut foarte mult atunci 700 de lei (poate pentru că salariul meu era de 1500), dar lucram altfel cu el. Capul era cu bilă, se fixa precis, picioarele erau solide și ușor de extins. A fost pentru prima dată când mi-am dat seama că un trepied bun își merită banii. 

All good things must come to an end și prin 2014 am reușit să rup un picior la nivelul articulației. Practic a fost vina mea, șurubul din articulație nu era strâns, iar jocul piciorului din cauza pozițiilor dubioase de pe lângă râuri a rupt definitiv prinderea. L-am trimis către producător în speranța că se poate schimba piciorul, dar din păcate mi s-a spus că nu se poate. Deși îl foloseam mai rar pentru că era greu de cărat, a fost un trepied foarte bun atunci când îl aveam cu mine. 

În 2015 vine următorul, un Mantona Scout, din aluminiu și cap cu bilă – 450 de lei. Ceva mai mic (și mai puțin robust), cu greutatea de aproximativ 2kg. Deși cântărește jumătate din cel vechi, și ăsta mi se pare destul de greu – probabil am îmbătrânit eu. Oricum, faptul că a fost ieftin (a venit cu tot cu cap) se vede și, poate și datorită lipsei de întreținere, capul nu e precis, clemele picioarelor sunt greu de desfăcut și mecanismul de fixare al plăcuței e corodat tot. Toate astea înseamnă că probabil va fi înlocuit, dar parcă n-am învățat nimic până acum și mă uit din nou la chestii relativ ieftine.

Niște calcule, dacă ajută pe cineva:

  • 1700 lei în circa 12 ani am cheltuit doar pe trepiede;
  • în ăștia 12 ani am schimbat 4 aparate (după 40D am trecut la 7D, apoi la 1D, dar nu cred că avea relevanță aici pentru că greutatea echipamentului n-a variat mult);
  • dat fiind faptul că doar corpurile aparatelor m-au costat cam 11200 lei, trepiedele au costat cam 15% din prețul corpurilor

Ca o concluzie, 1700 de lei nu e foarte mult, dar ar fi putut fi, la un moment dat un trepied bun. Aș menționa totuși că înainte de 2009 – 2010 nu găseai mare lucru în România, așa că era greu să alegi de la început ceva ca lumea, chiar dacă știai ce cauți. Probabil punctul de cotitură a fost 2009, când puteam alege direct ceva din carbon care să mă fi ținut și acum. Problema de fiabilitate a fost utilizatorul aici, deci în mod normal acel trepied (Bilora) era bun, doar că foarte incomod și probabil ar fi stat mai mult acasă. 2009 însă a fost un an prolific pentru echipamentul meu, pentru că mi-am luat rucsac, trepied, grip, acumulatori, blitz și un obiectiv – adică câteva mii bune de lei.

Morala: chestiile foto-video mai ieftine s-ar putea să nu fie așa bune.

Advertisements

Astrofotografie (actualizat)

Am mai atins subiectul, dar cred că în general am pus câteva cadre făcute de mine și am menționat setările, nu știu dacă am explicat de ce le-am folosit tocmai pe alea. De-a lungul timpului mi-am dat seama că sunt oarecum standard setările alea, cel puțin pentru un DSLR normal, nemodificat, pus pe un trepied și orientat către cer. Pe lângă aparat cu un obiectiv (depinde de peisajul pe care vrei să-l surprinzi), se pleacă de la setările de mai jos.

IMG_3696.jpg

Evident, pentru a face acele setări trebuie să fii în modul manual al aparatului (M). De preferat este să fotografiezi în format necomprimat (RAW) pentru a avea cât mai multă informație digitală la prelucrare.

ISO

De obicei cât mai mare, dar cum aparatele moderne permit sensibilități de peste 50000 odată cum îmbunătățirea senzorilor, de obicei 3200 e suficient. Pentru calitatea fotografiilor este de preferat ca ISO să aibă sensibilități cât mai mici, așa că e bine să încerci cu mai multe valori. Eu am folosit 1600 și 3200.

Timpul de exepunere

20’’ reprezintă un optim – destul de lung pentru a surprinde destule detalii, nu îndeajuns de lung pentru ca rotația Pământului să nu producă acele star trails, adică stelele să devină alungite. Mă rog, în cazul în care ăla e efectul dorit, ignoră asta.

Diafragma

Trebuie să fie deschisă la maxim, pentru a surprinde cât mai multă lumină. Cu cât e mai luminos obiectivul cu atât mai bine. 

Unul dintre lucrurile pe care le-am observat în timp, folosind 3 aparate și mai multe obiective, e că se simte calitatea obiectivelor și senzorul aparatului – e oarecum normal, pentru că și diferența de preț e mare. Cu toate astea se pot obține rezultate foarte bune și cu aparate mai ieftine prin modificarea acestora (câteva detalii aici), sau prin adăugarea unui star tracker, adică un dispozitiv care rotește aparatul pentru a compensa rotația Pământului (pentru a folosi timpi de expunere mult mai lungi). E important faptul că modificarea aparatului îl face să fie bun DOAR pentru astrofotografie și aduce rezultate mult mai bune decât un aparat scump. Oarecum e normal totuși să faci astfel de modificări pe aparate mai ieftine și a nu strica un echipament scump (stricat în sensul că nu mai poate fi folosit pentru alt gen de fotografie).

Mă voi interesa și eu de ce înseamnă acel star tracker, pentru că mi se pare cea mai bună variantă pentru mine de a crește calitatea cadrelor mele. Sigur, există telescoape cu tot felul de filtre, dar n-am de gând să car așa ceva după mine, cel puțin nu încă. Poate la bătrânețe, când voi avea mai mult timp liber. O să mă interesez și de posibilitatea modificării unui aparat (un canon EOS 40D), dar nu-mi surâde nici ideea de a căra două corpuri după mine. O altă tehnică ce necesită acel tracker este image stacking, adică suprapunerea a mai multe cadre pentru a elimina zgomotul produs de senzor. Cadrele se importă în softuri specializate și rezultă imagini mai „curate”, adică de o mai bună calitate.

Pentru cine e interesat, urmăresc canalul de YT AstroBackYard al unui tip pasionat de astrofotografie și mi se pare că sunt destule informații, în clipuri destul de scurte și ușor de digerat. Da, urmărindu-l mi-am dat seama în ce epocă de piatră încerc eu să fotografiez Calea Lactee dar învăț, și mi se pare ok modul în care explică tipul tot felul de lucruri – bine, e la un alt nivel, practic urmărește clustere, constelații, planete, nebuloase etc., de care eu nici nu știam că există, dar mai să le și caut pe cer.

Actualizare: pentru a vedea mai întâi ce face Trevor (AstroBackyard de mai sus) aruncați un ochi și pe contul său de Instagram – în clipurile sale, vloguri ca să zic așa, se filmează în timp ce fotogrfiază, explicând destul de în detaliu procesul, iar la final pune rezultatul.

De ce contează (încă) marca aparatului foto

Postarea e inspirată de aici (mă rog, din titlul de acolo) și de asta pun link, dar nu e nevoie să citiți acolo pentru că nu e elocvent ce zice autorul respectiv. Pe scurt, pentru el personal nu există o marcă de echipament foto care să facă diferența, mai ales la calitatea imaginii. Nu e neapărat greșit, dar e ca și cum aș spune că dacă eu sunt mulțumit de Canon, n-ar trebui să cumpere nimeni altceva. Normal că încă contează marca, pentru că produsele sunt gândite diferit, uneori reglate diferit și au funcții diferite.

Prețul

O să încep cu acest criteriu, aplicat strict la corpul aparatului – pentru că o să vedeți că în funcție de accesorii, prețul poate fi sau nu un factor determinant pentru unii. Nu mă refer doar la prețul aplicat corpului aparatului, în sensul că un Canon 5D Mk IV e mai ieftin sau mai scump decât un Sony A7 III sau un Nikon D850, ci și la impactul regiunii de unde-l cumperi. Atunci când Nikon a intrat oficial pe piața din România erau mai multe campanii de reducere și erau tot felul de promoții, de exemplu genți sau filtre gratuite la achiziționarea aparatelor. 

Obiective

Pentru cineva care tratează serios fotografia, obiectivele sunt 50% din echipament. Dintre noi ăștia, nimeni n-o să aibă un aparat + un obiectiv și aia e, pentru că fiecare obiectiv face altceva. Prin urmare, e important ca producătorul de la care cumperi să aibă în gama de obiective ceea ce ai tu nevoie și la prețuri care să-ți convină. De exemplu, obiectivele Canon sunt mai ieftine decât Sony (gama de vârf), dar obiectivele ieftine Nikkor sunt mai bune decât cele ieftine vândute de Canon. Sau, dacă producătorul aparatului nu oferă obiectivele de care ai nevoie sau sunt foarte scumpe, trebuie ca măcar terții să ofere o calitate care să te satisfacă (Tamron, Sigma, Tokina etc.) pentru montura ta.

Accesoriile/funcții dedicate 

Pentru unii fotografi sunt importante unele funcții precum time lapse video sau intervalometrul în aparat. Lipsa acestora înseamnă că trebuie să ai accesorii dedicate, care uneori sunt scumpe sau pur și simplu trebuie să le cari după tine.

Video

A devenit comod să-ți dorești să filmezi cu aparatul foto, în loc să cari după tine și o cameră video, și e oarecum de înțeles. Aici Sony este marca preferată datorită raportului calitate/preț și a sistemului de focalizare precis. E un subiect destul de intens tratat pe YouTube (e de înțeles, acolo toată lumea filmează) și există multe comparații între aparate și obiective care se încadrează în tot felul de bugete.

Ergonomia

E ceva subiectiv, dar foarte important pentru unii dintre noi. Dintre toți producătorii, Fuji se remarcă prin multitudinea de rotițe și butoane care face ca fluxul de lucru să fie apropiat de unul analogic. În rest, depinde de obiectivele pe care le folosești, pentru că obiectivele grele au nevoie de un corp solid pentru a fi cât de cât echilibrate.

Sponsorizări/închirieri

Am lăsat-o pe asta mai la urmă, pentru că se aplică unui grup mai restrâns după părerea mea. Cred că unii nu știu că mulți dintre fotografii profesioniști au ales o marcă pentru că aia au primit, la aia erau reduceri sau pur și simplu aia s-a putut închiria. Să zicem că ai o ședință foto la Cluj și ar fi comod să închiriezi echipament. Poate obiectivele disponibile nu se potrivesc cu ce ai tu, sau închiriezi direct tot echipamentul pentru că e mai ieftin decât să deții tu sculele respective. 

Preferințe

Nu știu de ce încearcă lumea să se ascundă tot timpul, de parcă n-am avea voie să avem o afinitate pentru unele produse sau unele mărci. Așa cum eu sunt astras de Canon, altul poate fi atras de Fuji sau de Nikon, mai ales că odată ce te-ai obișnuit cu un sistem și ești mulțumit, simple specificații tehnice probabil că nu te vor determina să cumperi altceva. E bine să mai schimbi aparatele sau obiectivele, măcar clasele dacă nu chiar și marca, dar e normal să-ți placă ceva și să mai și alegi cu inima, nu doar după review-uri. 

Compatibilitatea cu ce ai deja

Cred că e destul de clar aici, uneori vrei doar un upgrade, nu neapărat un complet alt sistem, și vrei să poți folosi din accesoriile pe care le deții deja.

Pași către minimalism

E bine că nimeni dintre apropiații mei nu ajunge să citească ce scriu eu aici, că probabil aș deveni ținta miștourilor spunând asta – minimalism -, când de fapt eu am tot timpul cel mai mare bagaj și trebuie să nu lipsească nimic. Deși n-ai zice că un om cu vreo 10 aparate foto studiază minimalismul, a fi „minimalist” nu înseamnă neapărat că deții puține lucruri.

Mai exact, ideea de minimalism vine din a scăpa de tot ce nu-ți aduce utilitate și… valoare, cum s-ar traduce direct din engleză. Ideea e să scapi de tot ce te încurcă în jur, sau de lucrurile pe care le folosești foarte rar. Am început să urmăresc oameni care vorbesc despre conceptul ăsta nu neapărat din dorința de a scăpa de tot ce am în jur, ci din speranța că obiectele ce mi le cumpăr au o utilitate maximă. Mi-am dat seama la un moment dat că am început să-mi cumpăr tot felul de prostii, fie pentru că nu strică să le ai, fie pentru că îmi cumpăram lucruri de proastă calitate și care nu-mi foloseau așa cum mi-am dorit. Probabil că aș începe cu electronicele și hainele.

Atunci când începi să aduni multe accesorii te obișnuiești să folosești multe (de exemplu cabluri, adaptoare) și începi să le rătăcești, rezultatul fiind că trebuie să cumperi mai multe. Dacă ajungi să ai puține accesorii e mai ușor să le și cari după tine pe oriunde mergi. Dacă sunt puține, nu ai nevoie de tot felul de genți pentru diverse ocazii, ci le poți ține tot timpul la un loc. Pentru telefonul mobil pot avea un singur cablu pe care să-l am tot timpul la mine, nu trebuie să existe unul în fiecare loc în care merg (casă, birou, mașină). Am nevoie de atâtea carduri de memorie sau stick-uri usb, mai ales că se găsesc pe toate gardurile de cumpărat? probabil că nu. Cât despre partea de fotografie, am nevoie de 10 filtre? am nevoie de blitz? am nevoie de mai multe trepiede? din nou, probabil că nu. Așa cum spuneam într-o postare anterioară, comoditatea m-a făcut să mă descurc cu puțin echipament și mi-am dat seama că pentru ceea ce fac eu n-am nevoie de atâtea accesorii. Cred că e evident totuși faptul că fiecare dintre noi are nevoi diferite și că nu se poate generaliza. Dar totuși, e ceva să știi că poți umbla cu o geantă mai mică decât obișnuiai.

Hainele. Eu umblu pe jos, cu bicicleta și cu mașina (a mea sau taxi). Dacă aș putea avea o geacă, sau maxim două? Dacă ar fi destul de sport cât să merg cu ea pe bicicletă și totuși destul de sobră încât să pot merge la diverse întâlniri cu ea? Sau, un concept chiar mai popular, dacă aș alege anumite nuanțe de culori pentru majoritatea hainelor ca să le pot asorta cum vreau eu zi de zi? Normal, totul depinde de clima locului unde locuiești, dar dacă aș putea reduce totul la jumătate, să zicem? Cum ziceam, minimalism nu înseamnă că ai un pantalon și un tricou, ci doar că n-ai 10 cămăși știind că porți cămașă de două ori pe an. 

După cum văd eu lucrurile, e ca și cum ai acasă o cană preferată și tot timpul o cauți pe aia când vrei să bei ceva. Asta înseamnă că nu îți trebuie căni separate pentru ceai și cafea, sau că de multe ori bei și apă din ea și folosești mai puține pahare. Per ansamblu toate astea mi se pare că te costă mai mult. Hainele purtate mai des te vor ține mai puțin, mai ales cele cu uzura mai mare – cazul pantofilor pentru mersul pe jos și/sau cu bicicleta. Spun mi se pare, pentru că doar recent am început să-mi cumpăr anumite lucruri cu aceste obiective. Dacă luăm exemplul pantofilor, pentru mersul cu bicicleta poți să-ți iei niște pantofi ieftini de trecking (sub 100 de lei), iar la birou să ai ce vrei tu. N-o să te deranjeze noroiul sau ploaia de afară pentru că oricum ai încălțări curate la destinație. Altfel, o singură pereche de pantofi trebuie să fie oarecum impermeabili, să nu se păteze sau să nu se zgârie ușor și să arate cât de cât.

Ca resurse, dacă interesează pe cineva, eu i-am urmărit pe Kraig Adams, Matt D’Avella sau The Minimalists.

Cum să te apuci de fotografie în 2019 – V – Resurse

În sfârșit terminăm cu părțile astea care costă, aici o să recomand în mare chestii gratuite. Punctul de plecare este manualul aparatului – fie îl primești cu aparatul, fie îl descarci de pe internet. Să nu te sperii că are 200 de pagini, sunt multe funcții de care s-ar putea să n-ai nevoie niciodată și e ok, nu trebuie să-l înveți pe de rost. E important să începi ușor, cu prezentarea aparatului și modurile de fotografiere, nu te chinui să citești lucruri pe care oricum nu le înțelegi. Ai să vezi că noțiunile de acolo încep să te introducă ușor în fotografie, ai să vezi ce înseamnă timpul de expunere, ISO și așa mai departe.

Aș sugera să continui cu review-uri ale aparatului pe care ți l-ai cumpărat. Dacă se poate chiar pe YouTube – cumva să-ți fie ușor, nu trebuie să înveți prea multe aici ci doar să te familiarizezi cu aparatul.

În continuare, noțiunile generale ale fotografiei – timp de exepunere, diafragmă, ISO, profunzimea câmpului etc. Ca să-ți faci o idee uită-te la cartea aia pe care am recomandat-o în secțiunea „Cărți” a blogului. Cu toate astea, acum găsești gratis pe internet acele noțiuni, unele prin articole, altele pe YouTube. Sfatul meu e să nu dai banii pe cursuri care să-ți prezinte lucrurile astea, ci să le înveți în ritmul tău, pentru că resurse gratuite disponibile sunt foarte multe. Sau chiar să fii cu ochii pe cărțile care mai apar, pentru că orice carte care prezintă tehnici avansate va face și o introducere în ele (adică noțiuni de bază) – și astea pot fi scumpe, deci cu grijă.

Din nou, ia-o încet. Nu e ca și cum înveți și dai examen, noțiunile alea se vor fundamenta în timp. Nu trebuie să știi definițiile pe de rost pentru că folosindu-le ai să le înțelegi tot mai bine. Acum urmează tehnicile specifice pentru genul de fotografie de care ești interesat. Sau genurile, mulți care sunt la început de drum sunt interesați de toate – nu e un lucru rău ăsta. Prin tehnici înțeleg ceva gen „ce setări să folosești pentru peisaje” sau chiar sub titlul de tutorial (majoritatea vor fi în engleză). O să citez și niște surse, dar cum eu sunt pasionat de peisaje, cam asta urmăresc. Sper doar ca tipul conținutului să te ajute să-ți faci o idee despre ceea ce ar trebui să cauți.

Am să recomand canale de YouTube, iar acolo veți găsi și link-uri către bloguri, rețele de socializare, site-uri pentru portofolii etc.:

Peter McKinnon

Andy Mumford

Fstoppers

Joe Allam

Thomas Heaton

Andrew Marr

BackYard Photography

Jared Polin

Phlearn

Tony and Chelsea Northtrup

Va trebui să răsfoiești printre clipurile lor (dacă sunt pe YT), pentru că multe sunt de tip vlog, iar pe tine probabil că nu te interesează chiar totul. În vlog-uri vorbesc despre compoziții, accesorii și setări, mai ales că multe sunt on location, adică își arată practic cum fotografiază. Vei găsi acolo detalii despre echipamentul pe care-l folosesc dar și modul în care prelucrează imaginile, uneori destul de detaliat. Pentru prelucrare o să fie o postare separată pentru că e foarte importantă în fotografie, deși promit, voi fi scurt.

Cum să te apuci de fotografie în 2019 – IV – Principalele accesorii

Trepiedul

Necesar mai ales pentru fotografia de peisaj (arhitectură) sau de produs. Dacă ești ca mine și tinzi spre peisaje, va fi probabil primul accesoriu pe care ți-l vei cumpăra. Dacă nu ești sigur, wing it, cum se spune, adică fotografiază ce vrei și vezi dacă ai nevoie. 

În cazul în care ai nevoie, deși n-o să asculți de mine sau chiar de fotografi renumiți, cumpără unul bun. Bun în fotografie înseamnă scump, deci probabil unul din aluminiu va merge spre 1000 de lei, cele de carbon (care sunt mai ușoare) sunt mai scumpe. Probabil vei face ca mine, ai să zici că nu merită să dai jumate din prețul aparatului pe 3 picioare, dar merită. Pentru că e ca la obiective – iei ceva ieftin și apoi te chinui. Eu unul prefer capetele cu bilă în detrimentul celor cu 3 axe, pentru că în natură vei ajunge cu trepiedul în tot felul de locuri ciudate, iar articulația aia îți va permite să poziționezi cum vrei aparatul.

Ca reper, un trepied de aluminiu acceptabil poate fi în jur de 700 de lei, dar evită cu orice preț ce găsești în supermarket.

Blitz-ul extern

Din nou, depinde de tipul de fotografie. Dacă aparatul tău are blitz integrat, poți să-l uiți. Nu voiam să fiu arogant, doar că un obiectiv ceva mai mare îți va umbri imaginea și n-ai să rezolvi nimic. Când mi-am luat primul aparat am zis că e mai bine decât nimic, dar nu prea e. Ca și în cazul oricărui accesoriu, ceva mai scump îți va oferi mai multe avantaje – funcții, putere, axe de rotație etc. E obiectul pe care e bine să-l ai, dar dacă fotografia pe care vrei s-o practici nu-l cere, nu te grăbi.

Eu l-am folosit rar, dar au fost momente când mi-a fost cu adevărat util, de exemplu pentru cadrele de aici. În caz că te-ai hotărât să-ți cumperi, va trebui să fii atent să fie compatibil cu aparatul tău.

Filtre

Pentru început e bine să-ți iei un filtru de polarizare. Filtrul de polarizare elimină reflexiile suprafețelor lucioase (luciul apei de exemplu) și crește saturația culorilor. E bine să nu te zgârcești aici și să-ți cumperi unul mai scump pentru că e o sticlă pe care o pui în fața obiectivului, iar dacă calitatea acestuia e inferioară și imaginea va fi de o calitate mai slabă decât poate obiectivul să ofere. Hama e o marcă oferă filtre relativ bune la prețuri acceptabile, deci poți începe de aici.

Un sfat bun pe care l-am văzut circulând pe internet e să-ți iei un filtru pentru obiectivul cu diametrul cel mai mare, iar pentru celalalte obiective să folosești inele adaptoare care sunt ieftine – în loc să cumperi filtre pentru fiecare obiectiv. Obiectivele bune au în general diametre la filtru între 67 și 77mm.

Carduri de memorie

Vezi mai întâi ce tipuri de carduri acceptă aparatul. Dacă aparatul e ceva mai vechi, s-ar putea să nu accepte cardurile de generații noi, deci n-are rost să iei ce e mai nou și mai scump. Sau se potrivesc, dar poți folosi doar jumătate din capacitate și din nou, nu merită. E bine să cumperi carduri de la producători consacrați, gen SanDisk, Sony, Lexar etc. 

Geantă/rucsac

În funcție de aparat și obiective ai să ai o idee despre ce cauți, dar ca și în cazul trepiedului, e bine să-ți iei ceva de calitate (LowePro, Manfrotto, Kata etc.). Mie personal rucsacul mi s-a părut tot timpul mai comod, chiar și pentru 1 sau 2 obiective, dar ține de preferință. Gențile de calitate te vor ține mulți ani dar, deși majoritatea sunt bune pentru echipament, problema e când vrei să-l folosești zi de zi sau să cari mai multe pe lângă echipament foto/video – fie nu au alte compartimente, fie au dar sunt mici și inutile. Ai grijă la dimensiuni, unele sunt destul de mari.

Antreprenor

De fiecare dată când am început să vă povestesc ceva am început dimineața. Parcă e ceva special în razele soarelui dimineața, în afara evidentului clișeu al noului început. E momentul când pulsul crește, când inima accelerează, când creierul se mobilizează după procesările nocturne. Nu și azi. E aproape 3 jumătate, iar vremea nu e ideală pentru o după amiază de noiembrie – cam înnorat, ai zice că va ploua la un moment dat. Am ieșit agitat în parcare și am pus cele două cutii în portbagajul mașinii unui prieten, ca mai apoi să mă așez, la fel de agitat, pe scaunul din dreapta. N-a durat mult până am ajuns la noul birou și am început să desfac cutiile – un iMac 5K și un MacBook Air, ambele în configurația de bază. Pe noul birou din lemn masiv stătea noua mea investiție de circa 16 mii de lei. Sub noua investiție, biroul a costat aproape 7 mii de lei. Nu poți să nu te întrebi, stând în fața a 23 de mii de lei de design, dacă merită, dacă ai greșit, dacă a gândi pozitiv nu înseamnă complet altceva. 

Am aruncat o privire în jur. Pereții albi proaspăt zugrăviți și noile lămpi începeau să contureze un birou cu tentă minimalistă, exact așa cum mi-am dorit, exact așa cum vezi pe instagram. Nu e într-un zgârie nori, e într-un bloc normal, iar priveliștea e compusă din alte blocuri, normale și ele. În dreapta, lângă perete, era trollerul cu echipamentul foto. În stânga, cei doi stâlpi pentru lumini – luminile vor veni abia peste o lună sau două, când va permite bugetul. Urmează să aranjez casetierele, cablurile și să montez scaunul – mâine. Am scos laptopul și accesoriile din cutie, le-am așezat grijuliu în rucsac și am pășit spre hol, unde mă aștepta, cuminte, rezemată de perete, noua bicicletă. Mi-am zis că după atâția bani cheltuiți ar trebui să economisesc cu transportul și am ales ceva cât mai aproape de minimalism, o bicicletă single speed; galbenă ca… nu știu, galbenă. 

A venit și dimineața, ora 7 și vreo 10 minute. Am lăsat bicicleta în hol, mi-am scos termosul cu cafea și m-am apucat de lucru. Am așezat casetierele și puținele accesorii în sertarele acestora, cabluri, prelungitoare, boxe, micul amplificator de căști, calculatorul, tastatura, mouse-ul. M-am uitat pe geam, într-o scurtă pauză în care am mai sorbit din termosul cu cafea caldă, încercând să-mi temperez entuziasmul prin obișnuita schimbare de peisaj.

Am pornit calculatorul, cu cardul în mână – 20 de lei abonamentul de Spotify, parcă nici nu se mai simt sumele astea la un moment dat. E un sentiment de eliberare când știi că stai la biroul tău, al tău personal, sediul noii tale afaceri. Așa e când începi prima afacere, ai un capital imens, vezi numai investiții și îți storci creierii să legi orice investiție de un eventual profit, de impulsuri de moralitate și imaginea calității muncii tale. Nu ești propriul tău șef, ești angajatul clienților tăi și ai în mână o sabie lungă a calității cu care urmează să retezi orice ciot care strică linia senzuală a produsului tău. Abia aștept ca la viitoarele întâlniri prin baruri sau cafenele să-mi pot privi atât clienții, cât și laptopul plin de notițe și mostre, să vorbesc liber și să mă simt electrizat de zumzetul din fundal și zgomotul pătrunzător al espressorului.

Am răspuns la câteva mailuri și am aruncat un ochi pe rețelele sociale. Nu se întâmplă mai nimic pe Facebook, dar în cei aproape 50 de mii de urmăritori de pe instagram încep să-mi văd munca din ultima vreme. Am deschis site-ul, mai mult pentru a verifica ultimele vânzări. Mă bucur că tocmai ai cumpărat ceva. Nu mă bucur atâta pentru bani, ci pentru că ai găsit ceva care să-ți placă. Am zâmbit și am dat muzica mai tare – sper să te bucuri de noua ta achiziție!

Cum să te apuci de fotografie în 2019 – III – Obiective

Se spune că în general cel mai bun raport calitate preț este la obiectivele Canon, pentru că sunt ceva mai ieftine decât Nikkor, dar nu cred că e un motiv destul de bun pentru a alege Canon, de asta n-am menționat lucrul ăsta anterior. Principalii producători sunt Canon, Nikon, Sigma Tamron și Tokina, adică au o gamă largă de obiective și deci prețuri mai accesibile. Cu variantele de top ale acestora nu vei da greș, deși poți vâna și aici obiective de calitate mai vechi, cu diverse dezavantaje – de exemplu focalizarea exclusiv manuală. Odată ce ai ales un aparat ai ales și montura, deci deja încep să se mai rărească variantele. Acum singurul lucru la care trebuie să ai grijă e ca obiectivele să se potrivească, adică să fie pentru un senzor full frame sau unul crop. De exemplu, la Canon EF merge pe full frame și crop, iar EF-S doar pe crop. 

Dacă nu te-a băgat încă în ceață chestia asta cu crop și full frame, în caz că nu știi ce înseamnă asta, lucrurile urmează să se complice. O explicație găsești aici, dar pe scurt va trebui să echivalezi distanțele focale ale obiectivelor în funcție de sistemul ales.

Distanța focală reprezintă distanța dintre centrul optic al lentilei (grupului de lentile) și senzor și nu trebuie neapărat să știi asta – ai învățat la fizică la un moment dat. Important e că distanțele focale sub 50mm sunt wide (câmp vizual larg), iar ce e peste e tele(foto). Să lăsăm teoria, intră aici ca să-ți faci o idee. Pentru că ne putem întinde la nesfârșit cu discuții despre optică, câteva recomandări de obiective, în funcție de distanțele lor focale:

  1. Obiective zoom – unde… poți da zoom.
  • 17-55mm, 16-35mm, 17-40mm, 18-55mm sau similar – în general obiective cu câmp larg pentru peisaje, elemente de arhitectură etc.
  • 70-200mm – este teleobiectivul de referință, fiind un teleobiectiv relativ ușor și cu aplicații destul de variate. Se folosește la mai toate tipurile de fotografie și merită să-l cumperi pe cel mai bun, chiar dacă costă de trei ori cât aparatul.
  • 70-300mm – de obicei o alternativă mai ieftină a celui anterior. N-aș recomanda, eu mi-am cumpărat unul, calitatea fiind slabă. Dacă cumva găsești un asemenea obiectiv care să ofere calitate satisfăcătoare, poate fi util.

La categoria zoom sunt de evitat plajele mari de distanțe focale (de exemplu 18-200mm) din cauza distorsiunilor și calității mai slabe a imaginilor – e aproape imposibilă fabricarea unui astfel de obiectiv cu calități optice bune. Sună bine să ai un singur obiectiv care ar ține locul celor de mai sus, dar în practică nu se întâmplă asta.

2. Obiective cu distanță focală fixă (prime)

  • 50mm – cunoscut ca un obiectiv pe care ar trebui să-l dețină fiecare fotograf, e limita dintre wide și tele. De obicei cu deschideri mari ale diafragmei (dar despre asta mai încolo), poate fi bun la orice, într-o anumită măsură. Este totuși preferat atunci când ai un subiect anume, fie că e fotografie de produs sau portret.
  • 85mm – un obiectiv cu aplicații similare celui anterior, se folosește în general la portrete sau fotografie de produs.
  • 100mm – analog

Obiectivele cu distanță focală fixă oferă o calitate a imaginii superioară celor cu zoom, dar evident, nu sunt atât de versatile. Pentru aplicații unde nu trebuie să te adaptezi la subiectul fotografiat din punctul ăsta de vedere ideal e să mergi pe așa ceva. Ai să constați că sunt obiective scumpe și e bine să le cumperi abia după ce ți-ai definit un stil și ți se potrivesc.

Deschiderea diafragmei, notată f/x, unde x este valoarea acesteia iar f distanța focală (deschiderea diafragmei, ca valoare absolută, depinde de obiectiv). Un exemplu ar fi f/2.8, f/1.8, f/4.5. Obiectivele poartă însemnul celei mai mari deschideri, adică numărul cel mai mic. Prin urmare 17-55mm f/2.8 înseamnă o deschidere maximă constantă de f/2.8. Cu cât deschiderea este mai mare (valoarea mai mică), cu atât mai luminos este obiectivul, dar și profunzimea câmpului este mai mică (un simulator aici). E de preferat ca obiectivul să fie cât mai luminos, evident, dar asta în general vine cu un preț pe măsură.

În general e de ajuns să acoperi plaja wide și tele cu câte un obiectiv, mai ales că la început nu ai cum să-ți dai seama ce ți se potrivește. Unii fotografiază scene urbane doar cu 50mm, în timp ce alții pentru fotografia de studio folosesc în mare parte 85mm, 70-200mm sau 100mm. Stabilizarea imaginii – e de preferat, dar și asta vine cu un preț pe măsură.

Dacă nu știai cum stă treaba cu obiectivele și ai citit cu oarecare atenție ce am scris mai sus, felicitări! Pe scurt, cumpără obiective de calitate, obiective considerate standard printre fotografi. Ai să mai citești pe unele site-uri, sau vor încerca unii să te convingă, că obiectivele „kit” (adică ălea de 1-200 de euro) nu sunt chiar așa rele. Greșit, sunt. Normal că un fotograf poate scoate rezultate acceptabile, dar ele în sine nu sunt bune, că de asta costă 200 de euro în loc de 2000. Sunt puține obiectivele ieftine și bune, iar fără documentare mai bine cumperi o dată, decât de 5 ori și să nu fii mulțumit, ca mai apoi să te chinui să le vinzi la prețuri de nimic. E destul de simplu până la urmă: calitatea optică se vede, nu contează că ești tu profesionst sau amator. Dacă pentru tine e importantă calitatea imaginilor trebuie să investești în obiective de calitate. Un alt lucru pe care ar trebui să-l ții minte: cu cât senzorul este mai mare, cu atât mai bune trebuie să fie obiectivele pentru a putea proiecta mai bine detaliile pe el.

Cum să te apuci de fotografie în 2019 – II – Aparatul

foto2

Cam greu să fotografiezi fără, nu? glumă proastă. Probabil cel mai sigur e să cauți un DSLR pentru că e o tehnologie dezvoltată în timp, sunt aparate fiabile, au cam toate funcțiile de care ai nevoie (inclusiv video pe modelele mai noi) și au prețuri rezonabile. Mai nou tehnologia mirrorless ia amploare și deși e o alternativă a celor menționate anterior, nu vor înlocui încă aparatele foto de tip DSLR. Nu vreau să intru prea mult în comparații pentru că există avantaje și dezavantaje care pot duce la discuții interminabile. Pe scurt, orice alegi e ok, cu DSLR vei ieși mai ieftin și mi se pare că nu faci compromis la calitatea imaginii sau la funcții, deci pe asta o să merg în continuare.

Cum ziceam în postarea anterioară, ar fi bine să alegi un sistem, adică o marcă. Aș recomanda Canon sau Nikon pentru DSLR, Sony, Fuji sau chiar Nikon sau Canon pentru mirrorless. Ar mai fi Pentax sau Olympus, dar sistemele lor de aparate și accesorii nu au anvergura celor menționate anterior și, după părerea mea nu merită, decât dacă ți le dorești dintr-un motiv sau altul.

Dacă ești pasionat de fotografie, ar trebui să sari peste aparatele foto pentru începători. Deși cele de generație nouă oferă calitate bună a imaginii, nu au ergonomia sau funcțiile claselor superioare și le vei depăși repede – mie mi-a luat 2 ani. Partea bună e că DSLR-urile sunt fiabile în timp, deci merită să cauți la mâna a doua. Poți găsi aparate din vârful de gamă la 3-4000 de lei, în loc să iei un aparat entry level nou. Înainte să trec mai departe, câteva lucruri pe care să le urmărești la un DSLR:

  • Dacă e la mâna a doua, să fie în stare cât mai bună. Un aparat foto îngrijit ține foarte mult timp și foarte multe declanșări. Mai bine unul îngrijit, decât unul folosit în condiții extreme, dar cu mai puține declanșări. Loviturile sau condițiile meteo extreme pot produce defecte în timp, deci e mai sigur să le eviți;
  • Rezoluția în megapixeli – ar trebui să aibă minim 10 mpx, dar un senzor cât mai mare. Ca să fie mai simplu, fără prea multe detalii tehnice, poți compara un telefon mobil cu un DSLR la aceeași rezoluție. E evident care produce o calitate mai bună a imaginii;
  • Acumulatori și încărcătoare – valabil pentru cele la mâna a doua. Aparatele profesionale au acumulatori mari și încărcătoare scumpe (de exemplu un acumulator pentru un Canon 1D Mark III costă 700 de lei, iar un încărcător 1000 de lei), așa că ar fi bine ca ele să vină cu aparatul și să funcționeze;
  • Full frame sau crop – asta intră cumva la senzor, pentru că full frame e un senzor mai mare. Trebuie totuși să te hotărăști de la început pe care vei merge pentru că și obiectivele vor trebui să fie pentru montură full frame. Normal, mai mare înseamnă mai scump. Eu unul nu am avut full frame încă;
  • Sensibilitatea ISO – de obicei între 100 și 3200 (cu extensie la 6400) la aparatele ceva mai vechi. Fiind foarte multe aparate pe piață va trebui să te documentezi puțin și să vezi care oferă performanțe mai bune, practic în lumină slabă. Cu cât modelul este mai nou, evident se va comporta mai bine la valori ISO mari, dar dacă urmărești un model mai vechi, ar fi bine să verifici dacă are sau nu probleme la capitolul ăsta;
  • Slotul/sloturile de card, dacă e important pentru tine. Cel mai pupular card e SD, dar nu toate modelele mai vechi folosesc acest format. Sau poate vrei 2 sloturi.

Eu unul n-am pus accent pe asta până acum, dar poate ar fi bine să iei în calcul și valoarea la revânzare a aparatelor. Singurul mod oarecum economic de a trece la echipament nou la un interval relativ scurt de timp este să vinzi ce ai folosit anterior. Din nou, aici e bine să țintești clasele superioare de aparate pentru că își vor păstra mai bine valoarea în timp.

Dacă te-ai hotărât să cumperi un aparat folosit, interesează-te și de magazine care vând în regim conasignație. Eu am cumpărat așa un obiectiv (Canon EF-S 17-55 IS USM) în 2008 și merge foarte bine și azi. În astfel de magazine ajunge echipament folosit în general de fotografi profesioniști care fac upgrade mai des decât noi amatorii. Pentru că știu de la început că intenționează să le vândă, au grijă de aparate și le întrețin ca atare. În România eu știu de f64 și Foto Hobby, în general magazinele mari oferă asta. Sunt ceva mai scumpe decât pe ebay sau OLX, dar de obicei primești și garanție, pe lângă certitudinea că au fost testate și funcționează corespunzător la momentul vânzării.

Cum să te apuci de fotografie în 2019 – I – De început

foto1

M-am hotărât (în sfârșit) să scriu un mic ghid (vom vedea cât de mic) legat de cum poți începe să aprofundezi fotografia. Va fi în mai multe părți pentru că nu vreau să fie un post excesiv de lung. Cele ce urmează vor oglindi în mare experiența mea cu fotografia și echipamentul pe care mi l-am cumpărat, dar și câteva moduri în care poți folosi resursele, gratuite pe cât se poate. Nu voi bate apa în piuă prea mult pe echipament pentru că acum, în 2019, există foarte multe lucruri pe piață, majoritatea bune. E tot mai greu să recomanzi ceva anume pentru că nu ai de unde să știi cu ce se vor mulțumi cei care te întreabă.

O să încep această primă parte cu câteva lucruri legate de atitudinea pe care ar trebui să o ai la început de drum. Eu am început prin 2005, când după ce mi-am cumpărat un aparat foto compact (pentru comoditate) mi-am dat seama că e timpul să aprofundez – o pasiune pe care am avut-o de mic – și am trecut la ce aveam acasă, adică un Praktica LLC cu film. Aici vine prima idee, fotografia pe film nu merită și nici nu te va ajuta să înveți mai repede. Pentru că nu mă crezi, am să-ți explic pe scurt de ce.

Aparatele pe film sunt mai ieftine, dar trebuie să dai bani pe filme. Dacă te gândești că un film de 36 de poziții costă cam 25-30 de lei, la modul conservator pentru un concediu vei plăti în jur de 100 de lei doar pentru filme. Va trebui să le duci la developat, sau să înveți tu să o faci, ca mai apoi să-ți scanezi negativele – cel mai bine ar fi să o faci tu, ai nevoie doar de un scanner de 2-3000 de lei. În rest, vei avea nevoie de obiective pentru aparat, sistemul de focalizare e mai greoi, trece mult timp de la momentul în care ai apăsat declanșatorul până vezi efectiv cadrul, ceea ce înseamnă că îți corectezi mult mai greu greșelile. La un moment dat vei vrea să încerci filmul, asta fără nici un dubiu, dar fără pic de experiență îți va fi mai greu, or nu faci asta ca să te chinui, ci ca să te bucuri de ceea ce fotografiezi și de timpul petrecut făcând asta.

O a doua idee, nu te chinui să-ți alegi de la început un gen de fotografie. Poate începi cu peisaje prin concedii, poate îți place fotografia de produs sau portretele – încearcă-le pe toate și vezi ce te atrage. Nu-ți impune prejudecăți despre ceea ce merită și ce nu sau ce poate fi mai de succes. Ai să vezi că în timp ce te documentezi și încerci lucruri noi o să te lași atras de un gen anume. În plus, nu e ca și cum n-ai putea să le faci pe toate sau să treci de la un gen la altul pe măsură ce le aprofundezi pe fiecare în parte.

N-ai să nimerești din prima echipamentul care ți se potrivește. La început ești tentat să citești nopți la rândul review-uri și păreri, să numeri specificații tehnice și să analizezi prețuri, dar fără să-ți formezi un stil personal de a fotografia n-ai cum să-ți dai seama de la început. Și apropo, încearcă să eviți accesoriile ieftine, mai ales obiectivele. Poate ți se par un chilipir la început, dar foarte rar un obiectiv ieftin e destul de bun încât să merite și îți vei da seama că în loc de două ieftine mai bine luai unul scump.

Câteva cuvinte despre bani. În general fotografia e un hobby scump, așa că majoritatea chestiilor sunt scumpe. Nefiind profesionist le vei cumpăra cu timpul, în ordinea priorităților. E important să cumperi accesorii pe care să le poți folosi mult timp și care să se potrivească între ele. Un prim pas ar fi să mergi pe un sistem (Canon, Nikon) de la început, dacă se poate, dar despre asta mai mult în articolele următoare.