Month: June 2011

Panica plagiatului

Desigur, spațiul vectorial la care ne raportăm este blogosfera autohtonă. Sigur, plagiatul ăsta merge mai bine când e vorba de literatură, dar face totul să pară mai dramatic decât este, deci e soluția potrivită pentru blogosferă. Mai exact, mă refer la articole copiate de pe bloguri. Se întâmplă încă de la începuturi și se întâmplă peste tot, din păcate. În orice domeniu se copiază ceva.

Ca în cazul oricărui articol de genul pe care-l scriu, a existat o picătură care a umplut paharul. Celebrul, antreprenorul, motivaționistul, blogărul, A-listăr, A-bestial, A-influncer, A de toate – Ștefan Murgeanu a fost plagiat. Doamnelor și domnilor, un nene sau o tanti a copiat un articol de-al său și l-a urcat pe scribd. Da, știu, ați oftat îngroziți și v-ați gândit la sfârșitul lumii.

Contrar aparențelor, am de gând să fiu constructiv prin articolul ăsta. Da, are și antreprenorul dreptatea lui, cu aceeași poveste blogosferică: articolul lui, munca lui. DAR. Hai să dau și eu niște exemple de așa zis plagiat, 2 la număr cred că ajung:

1. Articol de-al meu urcat de mine de un nene pe același scribd. E vorba de articolul cu lacul Văliug. Din câte am înțeles eu, e un nene inginer, ieșit la pensie, deci om serios. Recunosc, prima reacție a fost “cum raportez?”, dar a trecut după 2-3 secunde. Articolul meu era copiat direct și arăta ca naiba, așa că m-am gândit să-i trimit un mail în care să-i ofer articolul în format doc și să-l rog să ceară data viitoare. M-am luat cu alte lucruri și am uitat de asta.

2. E vorba de un proiect pentru o captare de apă, să zicem pentru energie hidroelectrică, produsă de o microhidrocentrală. Proiectul ar costa în jur de 70.000 euro. Odată făcut, el va trece prin mai multe mâini și va putea fi refolosit. Adică adaptat pentru alte situații, fără ca persoana care-l folosește să fie în stare să facă unul de la 0. Sau, după ce captarea a fost executată, cineva realizează o copie fidelă, vazând eficiența conceptului. Singura mea consolare ar fi că eu voi fi cel căutat de alți beneficiari, pentru că am realizat ceva funcțional.

NU E NORMAL să se întâmple așa. Dar dacă privim în jur, totul se copiază. Pentru orice obiect popular există cel puțin o copie. Revenind la blogosferă, e normal să ataci un astfel de act daca îți creează prejudicii sau dacă cel ce se folosește de munca ta câștigă bani din asta. Scuzați-mi aroganța, dar parca problema executării unei captări de apă și valoarea de 70.000 euro sunt mai importante decât articolele motivaționaliste copiate de la domnul Murgeanu. Sau de la oricare alt antreprenor care se plânge.

Cum ziceam mai sus, vreau sa fiu constructiv prin ce scriu aici. Partea bună e că deși începem prin a copia, ajungem să învățăm și să ne dezvoltăm o personalitate. Prin urmare, dacă ești blogăr care te crezi mare, tare și profesionist, lasă de la tine în cazul în care nu ești prejudiciat. Munca ta va rămâne munca ta și cei ce au vazut asta te vor respecta. Altfel, ești un om care se agață de fiecare prostie pe care el și numai el o consideră o mare realizare.

Problema e că mulți se tem că li se fură pâinea. Adică Gică Plagiatorul copiază un articol de la alistărul nostru, plusează cu ceva spam și l-a depășit zelistic. Na, dacă ăsta nu e capăt de țară, eu nu sunt blogăr slab. Pe final, o urare din partea colectivului dam167 pentru blogării care nu respectă recomandarea de mai sus și nu-i încurajează pe cei ce vor să învețe: un ieftin și sincer HAI SICTIR!

Advertisements

Viața personală a unui hater (heităr)

Am tot vorbit despre hateri și am citit chiar mai multe. Dar toate astea se referă la activitatea profesională a unui hater, adică acțiunea de a contrazice argumentat tot felul de blogări care de felul lor cam scriu (și vorbesc) prostii. Fără să o mai lungesc, i-am văzut în acțiune, i-am văzut be blogări ștergându-le comentarii, cenzurând pe motive întemeiate gen “blogu’ meu bă, dacă nu-mi convine șterg, pentru că o critică=înjurătură în lumea civilizată” și alte lucruri de genul ca dovadă clară a unui caracter puternic. Bun, dar ăștia, haterii, cam cum trăiesc ei? Hai să vedem.

În primul rând, un hater (indiferent de sexul pe care-l poartă din naștere sau din asigurarea medicală) este urât și prost. Nu e o glună, e purul adevăr. Adică un om care te critică pe tine, om minunat, nu poate fi altfel. Trebuie să fie inferior; e o lege blogosferică nescrisă.

Ajungem la un subiect mai delicat: sexul. Păi un hater nu prea face sex. Adică mai face el, o dată la 392 de zile de exemplu, dar asta se întâmplă destul de rar (o dată la 392 de zile). De fapt, blogăr fiind, ajungi să-ți dai seama de cât sex face un blogăr în funcție de succesul său blogosferic. De exemplu, aplicând acest algoritm, dam167 face sex odată la 982,5 zile, în timp ce Miruna odată la 1,78 secunde. Deși e un act banal și des întalnit, o caracteristică definitorie a haterilor e chiar lipsa acestui act.

Banii. Viața-i grea și foamea mare, dar blogării profesioniști câștigă. Adică advertoriale domnule, nu glumă. Unde mai pui că proiectele se monetizează, deci bani frate! Dar cum ziceam, viața e grea și banii nu scot pe nimeni de pe domeniu. Indiferent de câți bani fac acești pseudoblogări, haterii sunt săraci lipiți. Nu are rost să mai dezvolt, ei sunt pur și simplu praf. Până la urmă, un om urât și prost ce succes poate avea?!

Prietenii. Păi câțiva acolo pe facebook. Tot spun eu că hai să fim serioși dar ce naiba, adică hai să fim serioși zic, ce naiba de prieteni să aibă unii oameni care contrazic cu tot felul de argumente și pot purta și o discuție?!

Concluzia e că acești hateri sunt urâți, proști și nu au potențialul necesar pentru a fi “oameni de online”. Pentru că în online nu merge cu decență, cultură generală și alte vulgarități de genul. Adică dacă vrei să fii om de online, ori ești prost ori pupi funduri, nu emiți exprimări coerente, de parcă ai fi făcut o școală. Cam așa arată, doamnelor și domnilor, portretul offline al unui hater. Ăștia sunt cei ce critică, cei ce nu acceptă că antreprenor=Andrei Roșca. Concluzia? aceeași de până acum: trebuie omorîți cu pietre!

Text dedicat Casandrei, cu susținerea Mirunei Siminel.

Nonsensul zilei

…ca răspuns la întrebarea: De ce să devii membru roPot?

“Sau doar pentru că eşti o persoană activă şi implicată care caută mereu noi oportunităţi de a inţelege şi de a acţiona pe direcţii inovative şi cu relevanţă.” [aici]

antreprenorial vorbind.

dam167 scrie Advertorial [P]

Sunt sigur că toţi aţi dat de ele pe diverse bloguri şi v-au îmbogăţit spiritul. Tot felul de articole slabe gen ăsta sau campanii întregi şi strategii revoluţionare de genul ăsta. Hai să nu fim răi, mai face omul un ban şi noi suntem invidioşi că nu primim şi noi 125 RON + TVA pe asemenea articole. Am discutat aici la redacţie şi am ajuns la concluzia că daca vrem să avem un blog profesionist trebuie să facem şi de-astea. Există şi dezavantaje, de exemplu Miruna a rămas cu larimi în ochi încremenită lângă iMac-ul său pentru că a părăsit-o un cititor sătul de…advertoriale. Asta e viaţa, nu le poţi avea pe toate. Bun bun, or fi ele articolele slabe, dar cât de greu poate fi să scrii unul? Ne-am chinuit şi noi dar a ieşit un articol foarte bun. Vă invit să-l citiţi:

Încă de copil mi-a plăcut natura. În fiecare zi alergam prin pădure, ca în aia cu fiind băiet păduri cutreieram. Dar eram în oraş şi în spatele blocului nu era pădure. Dar copii eram şi ne imaginam pădurea. Era totul verde, erau flori, păsări cântau, miresmele îmbătătoare ale naturii ne invadau simţurile şi alte descrieri de-astea specifice compunerilor din clasa a treia. Bun, pasionat fiind de fotografie m-a fascinat tot timpul verdele crud şi nuanţele vii ale naturii. Petreceam ore în şir prin gropi sau printre armături visând la sălbăticia şi frumuseţea nebănuită a naturii.

STOP! Acum dam167 va lega această poveste extrem de bine scrisă şi cu o profunzime de nedescris, care ar face până şi ochii unui peşte să clipească înlăcrimaţi, de produsul care se vrea a fi advertorialisit prin acest articol. A fost nevoie de acest avertisment pentru că trecerea ar fi fost atât de fină încât nimeni nu s-ar fi prins, nici măcar autorul articolului.

Acum puteţi aduce în casa voastră aceste culori vii folosind filmul fotografic codak eurocolor-telecolor GOLDPLATINĂ film cu valori ISO între 134,5 şi 139,2, cu 24 respectiv 36 de poziţii. Filmele sunt distribuite de codakcorporeişăn.com şi sunt sută la sută româneşti, fabricate în Taiwan. Încercaţi-le şi voi pentru că mie mi-au schimbat viaţa. Susţin şi recomand codak, în calitate de blogăr slab, influencer şi CEO al proiectului dam167.wordpress.com

 

Da, deci asta a fost. După cum vedeţi e un articol de mare rafinament ce apare ca o incununare a muncii depuse aici la redacţia dam167 şi parteneriatul cu codak.

Morală blogosferică

Scurt şi la obiect, la asta mă refer:

Dacă ai scris/spus una sau mai multe tâmpenii, ai greşit. Dacă ai fost corectat nu de unu, ci de doi oameni şi continui să repeţi acele multe tâmpenii în public, eşti prost. Care grad de prostie se poate determina grafic sau analitic.

Credeţi sau nu, una dintre problemele care macină sectorul inteligent al blogosferei autohtone este veceul. Adică WC, toaleta, buda, cum vreţi voi să-i spuneţi. Unii au o problemă cu vasul, alţii cu poziţionarea lui, în timp ce unii redefinesc principiile fizice care stau la baza funcţionării sale. Toaleta implică prin simpla existenţă civilizaţie. Cum avem în blogosferă atâţia blogări civiliaţi, e normal să discutăm despre asta.

Problema de azi: Afişul acela pe care un nene sau o tanti a scris că să nu arunci hârtia igienică în veceu, ci în coşul de gunoi alăturat pe motiv că sen-fundă. Buda, canalizarea…ceva n-o să meargă.

Explicitarea problemei: Poziţionarea wc-ului în raport cu reţeaua de canalizare. E foarte simplu, ca sistemul să funcţioneze trebuie respectate nişte principii hidraulice. Atunci când umilul vas nu se poate pozţiona corect în raport cu reţeaua, ceva nu funcţionează. Desigur, poate cel care a proiectat sau executat reţeaua e de vină, dar tot la aceeaşi problemă ajungem. În multe dintre cazuri, apare un grup sanitar unde nu ar trebui să fie. Prin urmare nu a anticipat nimeni că birtul X va scoate o dudă pe lângă colţul din dos spre reţeaua de canalizare. Dar poate casa ta era acolo când nenea proiectant şi-a imaginat reţeaua de canalizare. Trebuie să civilizezi mâncarea digerată pe undeva aşa că, cu bune cu rele, faci şi tu racordul în limita posibilităţilor. În orice caz, e clar, există o greşeală.

 

Acum, problema care-i macină pe bravii noştri blogări nu e acea greşeală sau autorul ei, ci tupeul acelui nene sau acelei tanti să scrie aşa ceva pe un afiş (cum că nu arunci hârtia la vale, ci în coşul de gunoi). Avem azi două abordări, dar un singur candidat pentru morala de la început.

Prima abordare, aparţine celebrei blogăriţe Maldita. După cum probabil ştiţi,  Maldita este o persoană extrem de inteligentă şi autoproclamată cultă. Singurul ei defect este faptul că are mulţi heitări, care heitări o heituie pe nedrept. E drept, lirismul din articolul ei e de-a dreptul violent, dar oarecum justificat. N-a nimerit ea cam cine e de vină dar da, în 2011 nu ar trebui să avem parte de aşa ceva la oraş. A îndemnat ea toată suflarea tehnică la proiectare, dar şi-a văzut de drum cu tact.

A doua abordare este revelaţia lui Cristi. Care Cristi este blogăr serios, însurat, consacrat, influencer, astea. Omul e uns cu toate publicismele şi advertorialele, programează, dizainuieşte, ce mai, o nebunie cum ar spune bucureştenii. Deci un A lister, A deştept, A personalitate, A bestial, cum ar veni. Are omul dreptul a o părere, nu asta e problema Problema e că omul nu înţelege noţiunea de reguli în cazul separeului şi devine om de ştiinţă.

Dragă Cristi, tu eşti om inteligent. Dacă tanti aia care face curăţenie a scris că să-nfundă buda dacă arunci hârtia, crede-o pe cuvânt, pentru ca ea a trebuit să o desfunde cel puţin o dată. Da, cineva este de vină pentru predispoziţia domnului veceu de a se înfunda, dar nu neapărat cel/cea care a scris acele reguli. A primit omul răspuns:

A scris Arhi despre asta. Au canalizări proaste şi s-ar înfunda de la hârtie. Mno, construcţii de căcat! :-D

Răspunsul e, după cum vedeţi,  scurt şi la obiect. Hai să recunoaştem, cam aşa sunt construcţiile. Dar Cristi are argumentele lui. Adică atunci când vrei să fii prost, lupţi pentru asta, nu te laşi păgubaş:

E aberant, nu se infunda toaleta de la niste hartie, dar nasul iti pica daca toata lumea pune hartia folosita in cos. Nu vreau sa ma gandesc mai departe cum ajunge toata hartia asta folosita la centrele de recilicare :)

Da. Deci toaleta , ea aşa de felul ei, e rezistentă, călită, zic. Doar n-o să se înfunde ea de la hârtie. Dragă Cristi, tu nu gândeşti outside the closet: nu buda se înfundă, ci ţava care merge meandrat mai departe. Cădere, presiune, pierderi de sarcină, viteză, astea…înţelegi tu, că eşti om inteligent. Acum spune-ne te rog, cum reciclezi tu hârtia cu care mângâi poponeţul? Adică azi ai folosit-o tu, mâine o cumpără altul de la butic? Sau poate listează vreun antreprenor contractul de antrepriză pe semnul tău de civilizaţie?

Deci încă o dată. Nu, nu se înfundă nimic de la atâta lucru. Nu, nu există condiţii pentru reciclarea hârtiei, nu? Adică hârtia pe care a fost tipărit contractul tău pentru articole de 2 lei şi cea în care ai ţinut slănina merg la acelaşi abator nu?

Cireaşa de pe tort este că fiecare blogăr incult care scrie tâmpenii are cititori care nu numai că le citesc, dar asezonează imbecilităţile din articole cu revelaţii de-ale lor:

liana
June 8th, 2011 at 8:32 pm

he he , eu am aruncat cosul de gunoi de la wc .
Altfel, indiferent cat le-am explicat trogloditelor de la mine ca hartia iigienica se topeste in apa , nu e carton sau hartie de scris , asa ca nu e cazul s-o puna in cos deoarece pute infiorator , n-a fost posibil sa priceapa. Am aruncat cosu si problema s-a rezolvat.

Da. Deci le-a explicat ea că hârtia se TOPEŞTE în apă lor, trogloditelor care nu ştiau asta. Apăi cum pentaprismele mele să se topească hârtia în apă mă Liana? Hai că e inutil.

 

Aşa la final spun că mai greşeşte omul. Dar Cristi greşeşte cam în fiecare articol unde îşi foloseşte inteligenţa. Adică unde aplică principii tehnice, că la ăla cu panda kung fu nu ştiu care aşa i-a cerut un nene, asta e, scrie cum zice nenea. Mai sunt exemple, cum e articolul cu maşina electrică. Asta e, pe el l-au ales, el a vorbit despre maşină din perspectiva unei fetiţe. Nu că aş avea ceva cu el, dar când faci rahatul praf în repetate rânduri, mai spune omul o părere, că prea simţi nevoia să semnalizezi. Trafic vast îţi doresc, că asta pare a fi calea succesului! Ca să-ti demonstrez că nu sunt un om rău, un pachet promoţional şi pentru tine, din partea redacţiei. Da, cu drag:

Il tuo nome in maiuscolo

 

 

Scriverò il tuo nome in maiuscolo

Fino a che non sia grande come te

Sai mi fa confondere questo averti qui

Io quasi colpevole di poterti dire che..

Tu esisti dentro me

sei da difendere con grazia semplice, così..

Per l’amore che non hai

che non ho voluto mai

che ormai esiste dentro noi

E darò al mio entusiasmo ossigeno

Senza freni inibitori o calcoli

Non è stato un caso se ora siamo qui

Vivi e consapevoli di continuare a dire che

Tu esisti dentro me

sei da difendere con grazia semplice, così..

Per l’amore che non hai

che non ho voluto mai

che ormai esiste dentro noi

perché io amo chi sei

lo sai

noi siamo come vorrei..

…come vorrei…

..così

quell’ amore che non hai

che non ho voluto mai

ormai esiste dentro noi

Scriverò il tuo nome in maiuscolo

 

Antreprenori online – FAIL

Povestea cu antreprenoriatul evoluează, prostia se extinde, incultura bate filmul. Am tot fost acuzat că sunt rigid, îngust şi alte lucruri de genul. De data asta dezbatem la modul serios probemele. Ironia e că, dacă te uiţi atent, nu trebuie să fii nici economist şi nici programator ca să atingi dedesubturile acestui aşa zist antreprenoriat. Culmea, nimic nu e nou. Afacerile şi principiile de bun simţ există de mult timp.

De ce spune lumea că blogării antreprenori nu fac nimic? În multe cazuri, lumea se înşeală. Sunt mulţi care ciripesc pe acest www şi nu ciripesc prostii. Sunt mulţi care s-au folosit de internet pentru a-şi face cunoscute ideile, a-şi lansa afaceri sau şi-au materializat pasiunile. O să mă refer în continuare la oamenii de afaceri, deşi e mult spus în cazul multor blogări.

Afaceri şi proiecte online: ce înseamnă asta? Păi nimic. E un rahat vopsit într-o altă culoare. Cu proiectul nu mai intru în detalii, ţine doar de cunoştinţe minime de limba română. Afacere online? Afacerea e o afacere, firma firmă şi contractele contracte. Simplul fapt că promovarea se face online, piaţa de desfacere poate fi atinsă online sau productivitatea influenţată de oscilaţiile de comportament ale utilizatorilor care sunt prezenţi în această vastă reţea nu înseamnă că “afacerea online” e o altă specie de animal. E un motiv pentru care tinerii zbiară pe toate blogurile asemenea aberaţii: costul. Dacă eşti P.F.A. şi vinzi ceva pe un site nu plăteşti chirie, angajaţi, utilităţi, taxe suplimentare pentru vehicule sau diverse dări pentru fiecare cap angajat. Părinţii te suportă în continuare sub acelaşi acoperiş, iar factura mare la curent se împarte.

Idei şi start-up. Vrei să îţi faci o afacere. Eşti Raluca Moisi şi te stresează şeful, deci nu mai vrei să ai un superior. Ai nevoie de o idee. Păi frunzărind toată ziua internetul, vezi lucruri de tot felul şi ţi se pare că ar trebui şlefuite. Pac, ai obţinut o idee originală. De exemplu, ţi se pare facebook prea kitchos, parcă ai scoate 2-3 module din el şi l-ai face un proiect de-al tău. Sigur, nu e nimic rău în asta, pentru că aşa se naşte concurenţa.

Antreprenorul. Da, aici intervine antreprenorul. Problema lui e că el nu are o calificare. Ar şti el SEO, a auzit de Java, ştie să deschidă Microsoft Excel, are un CV modern, vorbeşte engleză în fiecare zi, uneori aproape corect, dar e dornic de afaceri. Aşa că face proiecte: are o idee pentru un site, face un blog nou, scrie tutoriale copiate de pe undeva, face recenzii la telefoane mobile. Problema lui e totuşi faptul că nu poate produce nimic. Nu poate face programe, nu poate confecţiona vreun obiect pe care să-l vândă şi nici nu are ce să-i înveţe pe alţii. Aşa că începe să caute. Un programator+un mic SRL+el+mult spam => proiect. Adică o aplicaţie pentru un telefon să zicem. Poate aplicaţia e bună şi programatorul capabil, din nou, nu e nimic rău în asta. Dar fără antreprenorul care să-i facă omului o pagină de facebook eram undeva?

 

Cam atât cu teoria. Aţi înţeles-o, antreprenorul de mai sus nu face mai nimic. Până la urmă da, a aplicat principii economice. A căutat pe cineva care să producă ceva la un cost scăzut. De, are programatorul o casă şi un laptop, deci pe antreprenor nu-l costă nimic. Până se prinde acel programator că poate face una alta şi singur şi îi dă papucii bravului nostru antreprenor. Mai bine zis face un Paul Coman – adică taie ombilicul afacerii. Recapitulez. Deci ce afaceri sunt aici? Micro, macroeconomie, treburi de-astea? Contabili, jurişti, avocaţi şi sedii închiriate? Bun. Ce noţiuni de programare îţi trebuie ca să-i faci omului un cont pe facebook? Răspundeţi voi la asta.

Hai să luăm un exemplu. Unul dintre antreprenorii mei preferaţi, Alexandru Bleau. Priviţi ce revelaţie are omul. E foarte simplu: eşti în stare să dezvolţi (wtf?!) aplicaţii, o faci. Nu ai nevoie de PR beta, web 2.0, cretinătăţi 2.0 sau Paul Coman ca să faci asta. Mergem pe principiul “se pot face maşini mai bune decât face Porsche. să se găsească unul care să le facă”.

De ce articolul de faţă? A. Bleau e o victimă colaterală doar. Nu am nimic cu el. Dar, întreb pentru a mia oară, de ce înceracă să-i înveţe pe ceilalţi oameni care nu au realizat nimic? Oameni care nu-şi permit un abonament mai serios la telefonul mobil vorbesc la conferinţe? Hai să mai luăm o părere. Am ajuns azi la Monica Romenglezeanu pe blog şi am primit următorul răspuns: De proasta ce e audienta?! Mie mi se pare răutate. Cu toate astea îţi vorbeşte de afaceri un om care a urcat un blog? Care blog e cel mai nu ştiu cum în comparaţie cu alte 50 de bloguri? O fi omul vreun Steve Jobs şi nu înţeleg eu se pare. Cireaşa de pe tort e că antreprenorii noştri voinici, în bermude de multe ori, nici măcar n-au un SRL. Staţi aşa, că se poate şi mai rău. De exemplu ai putea primi consultanţă financiară de la Miruna, Miruna care e un fel de stomatoloagă, de sacadisme scriitoare pre site-uri, plătită uneori de diverse companii cu câte 200 RON pentru câteva articole. Nu, nici ea n-are o firmă a ei, ci doar contracte.

 

Oameni buni, încă o dată: E bine că sunteţi fericiţi şi faceţi un ban. Dar nu e frumos să vorbiţi prostii în faţa unor oameni care nu ştiu. Doar pentru că ei nu ştiu nu înseamnă că ştiţi voi. Pentru toate startapurile, consultanţele voastre din social media, PR-urile voastre de 2 lei, de la tot blogul dam167, din 2007 şi până în prezent, un sincer HAI SICTIR!

 

Răspunsurile redacţiei

Având în vedere că milioane de oameni ne scriu zilnic pe adresa redacţiei, ne-am gândit să publicăm câteva răspunsuri (câteva pentru că nu suntem în stare să scriem mai mult – asta e, nu suntem toţi Miruna Siminel) cu scopul de a ajuta tinerii dezorientaţi. Hai să vedem.

ce rol au obiectivele 18-55 ?

Principalul rol al acestora este cel de spărgător de nuci. E uşor şi totuşi destul de robust pentru a crăpa coaja tare a nucilor. În cazul în care aceste obiective (care ele toate este unul singur în acest caz) sunt Nikon, pot fi filosite uneori pentru a fotografia, dar foarte rar.

de ce nu imi merge obiectivul la aparatul foto

E posibil ca utilizatorul să prezinte una sau mai multe defecţiuni de ordin mecanic sau electric. Aceste defecţiuni se pot repara uşor (o siguranţă arsă) sau pot compromite utilizatorul. Se recomandă o verificare la cel mai apropiat service.

momente romantice in doi

Cât mai multe, că viaţa e scurtă.

merita banii tamron 70-200

DA.

obiective nikon cu tratamente

Este vorba de obiectivele ce posedă un carnet de sănătate valid. În cazul în care verifici asta după ce citeşti acest rând probabil ai deja o ştampilă a unui spital de boli neurologice în propriul carnet de sănătate.

doru carbonaru

Îi voi transmite că l-ai căutat.

cai obositi

Sunt acei cai care au alergat până au obosit.

regulile unui antreprenor

Ei bine, cu asta redacţia dam167 chiar te poate ajuta. Principalele reguli sunt:

1. Trebuie să foloseşti termeni tehnici precum proiect, antreprenoriat, startup, leadership, dezvoltator, agregator etc. Da, tot timpul, pentru ca un antreprenor adevărat vede un proiect chiar şi în căutarea unui salam prin frigider, sau unul mai Florin pe trilulilu.

2. Trebuie să ai tot timpul o ţinută adecvată: opusul ţinutei business.

3. Trebuie să fii blogăr.

4. Eşti un duşman de moarte al coerenţei.

5. Incultura e ruptă din rai.

conventie de antreprenoriat

De fapt se numesc conferinţe. Şi au spicări. Oameni cu blog la cap. E plin de ele, doar că uneori sunt greu de observat prin padurea de antreprenori si metrii ster de exprimări din jurul lor.

 

Na, cam asta a fost. Speră să vă fie cu folos răspunsurile şi nu ezitaţi să ne scrieţi şi pe viitor. Ne simtţim şi noi tot mai antreprenori cu fiecare milion de scrisori care se acumulează şi suntem mândri de miliardele de unici pe zi. (cam 8,39 miliarde de unici are acest blog în fiecare zi).