Mai nou sunt blogăr. Sau hater. Troller. Sau toate la un loc. Mă rog, am intrat printre oamenii aştia minuaţi inghesuiţi aici în blogosferă. Umblă de ceva timp o poveste cu internetul, cultura şi o melodie care să “ilustreze”. Leapşă, zic ei.
Hai să facem o scurtă introducere în cultură, adică acea cultură pe care o percem fiecare dintre noi…mai argotic aşa. Au trecut mulţi ani şi multe generaţii şi ideea de cultură a rămas aceeaşi. De fapt înţelegem prin cultură tot ce ţine de frumos, cu puternice valenţe spirituale. Noţiunea de om cult însă s-a schimbat dramatic. Dacă acum 20 de ani un om cult era un om care ştia ce înseamnă o piesă de teatru, înţelegea armonia unei simfonii sau putea discuta despre viziunile unor scriitori, acum acel om se numeşte normal. Posibilităţile de informare sunt mult mai mari şi e considerat oarecum ruşinos să nu şti câte ceva din fiecare domeniu. Acum fiecare om îşi poate urma pasiunile şi poate găsi locuri în care să împărtăşeasca pasiunea sa. Internetul are un rol important in toata povestea asta. Ce face mai exact acest internet? Internetul a legat oamenii, i-a făcut să comunice, să împărtăşească. S-au unit culturi, interese şi idei. Ce n-a reuşit un om pe un continent a fost completat de un altul pe alt continent.
Acum lucruri concrete. Noi românii suntem culţi. Chiar şi cei cu 7 clase sunt pentru că au citit cărţi. Nu contează ce cărţi. Dacă n-au citit au fost la teatru. Oricare ar fi fost implicarea lor în cultură, ei o au. Aşa că ne putem permite să râdem de alţii că nu ştiu care e capitala Franţei, Ungariei sau a nu ştiu cărei ţări. Ce fraieri sunt ăia mă! Păi da merită, mă, ăia să trăiască mai bine ca noi, ă? Merită. Pentru simplul fapt ca au cultivat tot timpul anumite valori şi nu au căutat motive să fie aroganţi.
Trecem la blogări. Au scris unii diverse bazaconii (a se citi păreri personale pe care n-ai voie să le ataci – definiţia blogului) pe acest subiect. Scrisul nu înseamnă cultură. Poate operele unor scriitori, dar nu ce facem noi.
“un prim avantaj al scrisului pe blog despre literatură este faptul că te invaţă să îţi schematizezi impresiile, să fii atent la ce şi cum spui, să extragi esenţialul fără a dezvălui tot, să fii mai atent la cum citeşti şi la mesajul cărtii.“
Culmea e că se grăbesc să scrie despre aceste lucruri tocmai cei care au un blog cu conţinut general, cei care scriu despre vreme, colecţia de brelocuri sau cum au fost la o bere cu alţi blogări. Sunt totuşi marginalizaţi cei care şi-au făcut un blog pentru a-i sprijini pe cei ce le împărtăşesc pasiunea. Un lucru pe care nu-l pot înţelege e lista de lectură pe care o publica unii pe blog. Ajungi acolo şi vezi 200 de titluri. Unele au şi recenzii. Mai nou văd ca la cititul unei cărţi se ajunge întrebând pe cineva “bă, ce carte să citesc?”. Au zis-o mulţi, e trendy mai nou să citeşti. Nu e rau că unii citesc, indiferent de motive, dar ideea că în felul acesta ajungem la cultură e falsă. Îmi par destul de înguşti cei ce scriu asemenea liste pentru simplul motiv că “o carte bună” înseamnă pentru ei doar ceva similar cu ceea ce au citit până acum (prin similar înţeleg aici acelaşi gen – beletristică).
Mai nou tinerii s-au gândit să faca pe cât mai mulţi să citească…că e fain. Aşa că au luat 3 cărţi în mână şi au făcut proiecte. De implicare. Hai să recunoaştem, în ziua de azi nu prea mai ai nevoie să citeşti. Pentru că există o sumedenie de informaţii în jurul tău. O sumedenie, dar nu tot ce ai nevoie. Atunci când nu găsesşti acele informaţii, apelezi cu succes la cărţi. Asta e realitatea. În loc să încurajezi lumea să citească, de ce să nu arăţi ce lume li se deschide dacă ar citi? De ce să nu expui amalgamul de trăiri pe care ti le poate da o carte? E mai bine să dai omului cu cartea în cap spunându-i că e incult dacă nu o citeşte? Cărţile de succes asta au urmărit: omul vrea bani, vrea să trăiască bine. Dacă scriu o carte în care spun ca se poate ajunge uşor la bani, lumea o va cumpăra şi o va citi. Adevărat.
Deci în concluzie, blogurile şi cultura? În 90% din cazuri sunt paralele ce nu se intersectează. Mai ales dacă autorii acelor bloguri se consideră oameni culţi.
Cum e cu melodiile care “ilustrează” diverse? Cel mai banal şi superficial exemplu e aici. Vrei să legi melodia de un ceva numit X? Cauţi o melodie care are cuvântul X în versuri. Simplu. Un exemplu la polul opus ar fi pe blogul lui Sorin. Aici evident e altceva. Totuşi, nu e vorba de amprenta internetului asupra culturii, deşi e o realizare remarcabilă.
Îmi doresc să lansez şi eu o leapşă. Una prin care să provoc anumiţi blogări să nu scrie prostii. Încă nu m-am hotărît care vor fi nominalizaţii. Dar până la provocare, vă rog, scrieţi-le!
Dacă tot am vorbit de liste de lectură, aveţi aici câteva exemple: lista Tonomatei, lista Ştrumfiţei “Vreau să fiu prima în ZeList” şi cărţile citite de Evergreen.
dam167.wordpress.com 
