Month: April 2021

Muzica în format electronic

Am avut la un moment dat câteva postări în care am aruncat câteva idei legate de muzică și echipament audio, un fel de introducere în lumea audiofililor – apropo, cu cât ești mai audiofil (autodeclarat) cu atât mai tare te enervează cuvântul ăsta și totuși simți nevoia să-l scrii. Nu știu dacă și păream, dar eram contrariat când vine vorba de formatele audio în general ș ce e mai bun, sau ce ar trebui să alegi de fapt. E plin netul de review-uri, postări sau podcast-uri legate de echipament, de amplificatoare, boxe sau căști, de tot felul de nuanțe, aprecieri și critici, dar care-i faza cu calitatea fișierelor audio nu prea o spune nimeni. E drept, e ceva subiectiv și personal, dar eu zic că se pot trage niște concluzii.

N-o să compar toate formatele sau extensiile și nici toate mediile pe care găsești muzică, ci am să împart muzica pe care o ascultăm în 2: CD quality, ascultat direct sau un rip de calitate, în fișiere losseless, și streaming-ul obișnuit (Spotify, Apple Music, Deezer, YT etc.).

Diferența de calitate în ansamblu

E evident că există înregistrări bune sau proaste, streaming HiRes sau înregistrări cu telefonul pe YT dar, prima idee, CD-ul și rip-ul bun oferă cea mai bună calitate. Asta e ceva demonstrat matematic și, chiar și cu niște căști relativ ieftine legate la un telefon ai să simți diferența. De aici încolo o să mă refer la CD, dar se pot include rip-urile de calitate sau formatele necomprimate disponibile pe net – e doar mai scurt în exprimări așa. Bun, diferențele. Prima impresie e că CD-ul are un sunet ceva mai puternic, mai plin, pare că sună mai tare și ceva mai clar. Inițial poți spune că da, calitatea e mai bună decât a aceleiași melodii de pe un streaming a unui fișier comprimat, dar după un timp observi că experiența de ascultare (listening experience) e cam aceeași cu un echipament ieftin.

Experiența de ascultare (listening experience)

Sună dubios, dar e mai simplu decât ai crede. Fiecare preferă genuri diferite de muzică și apreciază anumite lucruri în mod special, cum ar fi bass-ul, înaltele sau vocea. La astea se adaugă efectul de scenă (soundstage effect) care îți dă impresia unui spațiu larg, similar unui concert. Revin. Eu apreciez bass-ul și înaltele, îmi place ritmul în general iar înaltele, care duc spre un sunet în ansamblu mai rece și mai realist, mi se pare că dau finețe muzicii. Efectul de scenă separă instrumentele (așa se zice), adică simți că le percepi mai clar pe fiecare în parte. Ei, detaliile astea le poți controla cu echipamentul specific – boxe/căști, amplificator, preamplificator, sau DAC-uri. Când inserezi în ecuație echipamentul care îți place, nuanțele pe care le cauți vor fi mult mai importante decât acele diferențe de calitate dintre CD și un mp3 comun. 

Ironia e că odată ce începi să cauți această experiență de ascultare ajungi să dai mult mai mulți bani pe echipament decât dacă ai căuta numai formate audio de calitate – deci chestia de care discutăm aici începe să conteze mai puțin. Dar, o primă concluzie e că poți compensa acea diferență de calitate, streaming-ul fiind cel mai ieftin și cel mai comod.

Avantajele unui abonament de streaming

În România te costă cam 20 de lei Apple Music sau Spotify în timp ce Tidal probabil e pe la 40-50. Avantajul e că ai multă muzică, pe orice dispozitiv. Nu trebuie să cauți un album anume, poți încerca alte genuri sau orice altă formație, poți descoperi lucruri noi. Pentru a asculta direct CD-uri ai nevoie de un CD player sau o unitate optică pentru a face rip; apoi trebuie să plimbi acele fișiere între dispozitive, iar pentru un volum mai mare de muzică devine incomod. Comoditatea devine chiar mai evidentă dacă asculți des muzică de pe telefon sau de pe un mp3 player, cum e iPod-ul – probabil la birou asculți altă muzică decât acasă sau poate asculți muzică variată și n-ai răbdare să tot copiezi și să ștergi muzică. Poate nici măcar nu e telefonul, poate asculți de pe un laptop sau un desktop, în fine, înțelegi ideea. Dacă acasă poți avea un streamer+DAC și asculți DJ Bobo în cel mai rafinat mod posibil, când te plimbi cu un telefon sau un laptop n-o să conteze așa mult calitatea audio pentru că vei fi într-un mediu mai zgomotos – sau atenția ta e împărțită. 

Concluzii

Cel mai tare e CD-ul și/sau rip-ul de calitate al acestuia. Dar, având în vedere avantajele unui abonament, probabil că un CD e practic doar pentru albumele sau artiștii preferați, pentru momentele în care vrei să auzi nuanțe și elemente specifice – gen stai cu un coniac și îți dedici întreaga atenție muzicii. Efectul de scenă sau un egalizator bun al unui amplificator îți va permite să faci reglaje care contează mai mult decât micile avantaje ale unui format ceva mai bun.

Dar dam ăsta, toată lumea știe de FLAC-uri, FLACURILE SUNT MAI BUNE, TREBUIE SĂ ASCULȚI DINALEA! Da, ho, am înțeles. Pe astea le-aș băga în categoria rip-urilor, dar nu tot timpul găsești albumul/compilația pe care o cauți. Am văzut chiar și muzică cu frecvența de 96kHz (comun e 44.1kHz, chiar și la înregistrări de-ale mele), unde sunetul e mai uniform, mai cursiv, contrastul între tonuri e mai mic iar anumite sunete nu ajung să te deranjeze la extreme, dar ce căutam eu… nu era.

Dacă ar fi să aleg acum între Apple Music și discuri sau diverse formate de pe n site-uri, clar ar fi prima variantă. În timp însă, dacă îmi pot face o colecție personală, voi completa și cu celelalte opțiuni pe alocuri. Ce aș vrea să subliniez la final e că experiența e subiectivă, iar sunetul perfect din punct de vedere matematic s-ar putea să nu-ți placă în mod deosebit, de asta există atâtea variante de echipament – gusturi diferite, genuri diferite, experiențe diferite. De asta sunt tot mai populare vinilurile, pentru experiența per ansamblu, nu pentru cel ami bun sunet evăr.