În primul rând aș vrea să spun că nu e atât de dramatic, e un fel de ce am mai făcut și ce aspirații am în materie de electronice. Nu e despre probleme existențiale pe bloguri, războaie, pandemii, ce nasol e PSD sau alte de-astea. Prin urmare, îmi pare rău să-i dezamăgesc pe cei încordați care sperau la „escaladarea tensiunilor”, dar voi așterne în continuare probleme de-ale mele superficiale. O să încerc să structurez textul după niște categorii, în speranța că va fi mai ușor de urmărit. Te avertizez că în cele ce urmează, pe alocuri, o să mă comport ca un adolescent.
Echipament și aparate foto
Mi-am dat seama recent că fie îmbătrânesc, fie mă plictisesc de ceea ce am – de obicei când ai astfel de dileme e o combinație de amândouă, poate așa e și la mine; mai exact, cam evit să mai iau aparatul cu mine. Spun că îmbătrânesc pentru că evit să mai car un aparat de aproape 2 kg în spate atunci când nu am un scop anume. Chiar și atunci când plec în delegații nu-mi vine să schimb rucsacul cu unul foto sau să scot obiectivul și să le pun separat în rucsacul pe care-l folosesc zi de zi. Oricum ar fi, cu laptopul și perifericele pe care le am la mine se fac vreo 6 kg și mi se pare cam mult.
M-am tot gândit că mi-ar plăcea să am un aparat foto cu mine tot timpul, să mă pot opri pe marginea drumului și să fac câte un cadru, indiferent dacă ajung să-l public pe undeva sau nu, să simt că m-am detașat mental de drum și pot să mă uit la împrejurimi prin pentaprisma aparatului. Și, evident, m-am gândit că ce fain ar fi să-mi cumpăr încă un aparat, ceva mai compact, poate chiar un rangefinder, cum e Fuji-ul de mai jos (X100V).
Dar Fujifilm X100V nu prea se găsește pe niciunde, așa că m-am uitat la X-T30 II. Nici ăsta nu se găsește pe toate gardurile, iar un kit (că nu am nici un obiectiv cu montură Fuji X) costă în jur de 7 mii de lei. Hm, cam mult pentru un aparat complementar, am zis. Varianta mai serioasă a lui X-T30 II ar fi X-T5 care, deși ceva mai scump (11-12 mii lei), mi-ar putea deveni aparatul principal. X-T5 ar fi mai mic și mai ușor, dar cu numai 6-700 g. Și așa am căzut pe gânduri, adică vreau un aparat mic, pe care să-l scot din buzunar când trec pe lângă târgul de Crăciun, sau vreau pur și simplu o jucărie nouă? Încă n-am un răspuns la asta dar…
…mai e și prețul, care nu e mic. Deja la peste două mii de euro m-am gândit să merg acolo unde nu speram să ajung prea curând: Leica. Mai exact Leica Q, sau Q2, ce urma să găsesc la un preț rezonabil. Uite cum arată:
Din păcate am găsit pe ebay peste 2500 de euro și, prima mea problemă, nici ăsta nu e chiar mic. Vreau să menționez că nu e vina mea noua aplecare către Leica, că e plin YT de Leica, e ultimul trend, toți fotografii trebuie să folosească sau să emită păreri despre.
Concluzia e că până acum am cumpărat doar cu ochii, cumva înclin spre Fujifilm X-T5 pentru că mi-e frică că X-T30 II n-o să fie suficient. Mă mai gândesc.
Muzică
Și aici visez cu ochii deschiși, mi-am făcut un wishlist de câteva zeci de mii de lei: un pick-up Cambridge Audio Alva TT 2 (parcă îmi place chiar mai mult ca Technics SL-1200GR dar da, amândouă sunt în listă), căști Sennnheiser HD820 (closed back), un amplificator Woo Audio WA7 Fireflies 3 (o-bi-ju-te-ri-e!) și niște boxe de podea Monitor Audio Bronze 500 pe alb.
Bun, să ne întoarcem acum la realitate. Mi-am cumpărat o doză pentru pick-up (Nagaoka MP-110) dar n-am avut chef să o schimb, cică ar suna mai bine decât Audio Technica ATN3600L de pe Sony al meu. Sunt în schimb foarte mulțumit de setup-ul (să-i zicem de birou, că de stereo-ul din living am povestit deja) de acum:
Ascult de obicei de pe laptop, seara târziu. În poză e un DAC-AMP Topping DX3 Pro+, iar căștile sunt Sennheiser HD800. YouTube și Apple Music, discuri și CD-uri doar în living. Pentru cine nu cunoaște căștile HD800, la înalte pot fi cam dure, de asta mi-ar fi plăcut WA7 Fireflies ăla pe lămpi. După părerea mea compensează efectul de scenă al căștilor care e superb, iar designul mi-a plăcut tot timpul foarte mult. Îmi plac, dar cumva sunt conștient că probabil există variante mai bune. Mai scumpe, dar mai bune.
Probabil că aș cumpăra totuși niște boxe anul ăsta, aștept să văd ce se întâmplă de black friday. Cum nu ascult tare și nu fac chefuri, mă gândesc totuși la niște boxe de raft (inițial am vrut de podea) la un preț rezonabil, aproximativ 2-3-4 mii de lei. Poate Keff, Klipsch, ceva de genul.
Sunt foarte mulțumit că ascult destul de mult discuri de vinil. Ne e neapărat că sună mai bine, deși sunetul e mai cald, nu așa tehnic și precis ca în cazul CD-urilor, e întreg procesul de a asculta. Sunt curios care va fi diferența după ce schimb doza și boxele chiar dacă, apropo, folosesc preamplificatorul integrat în Rotel A11 Tribute.
Apropo de vinil, voiam să vă povestesc câte ceva despre formatele audio în general. Din punct de vedere al calității sunetului, e mult mai importantă remasterizarea decât formatul audio. Practic, degeaba un fișier e HiRes necomprimat la 96kHz și 24 bit, dacă remasterizarea e proastă, sau calitatea înregistrării originale e proastă. Remasterizarea uneori reduce acel dynamic range, practic rezoluția înregistrării, mai ales atunci când ținta e digitalul. Are loc o compresie la nivel de sunete (unde), nu la nivel de fișier, pentru a evidenția anumite frecvențe – bass și înalte, de exemplu. Sau, se face un fel de mediere a frecvențelor, astfel încât tonurile vor avea aproximativ același volum, iar percepția va fi că totul se aude la fel de tare (instrumente, voce etc.). Celălalt caz, cu înregistrarea proastă, cred că e evident, sunt toate șansele ca anumite albume să nu fie înregistrate grozav prin anii ’60-’70 că na, aia a fost. Ideea e că un CD sau un disc de acum 30-40 de ani poate suna puțin diferit în comparație cu cele noi, care au la bază o remasterizare recentă. Sunt, dacă vreți, albume prelucrate diferit, iar audiofilii caută albumele cât mai apropiate de înregistrarea originală. Tehnic un disc de acum 40 de ani sigur nu sună mai bine ca un CD nou, chiar dacă discul ăla ar fi complet lipsit de semne de uzură, dar unii îl preferă. În general ce ține de audio și muzică în general e subiectiv, nu trebuie să ne placă tuturor același lucru și nu trebuie să ascultăm toți muzica în același fel.
Cam asta a fost cu muzica, sincer să fiu nu știu dacă are sens ce am scris acolo, dar sper că are.
Altele
Prin altele mă refer la chestii mai comune, de exemplu mi-am cumpărat AirPods 2. Strict pentru afară, pentru că m-am săturat de căștile cu cablu pentru telefon.
Aș fi vrut generația 3, dar am zis că nu prea merită 2-300 de lei în plus (zgârcit am devenit, nu?). Ce să zic, am cam fost dezamăgit de sunet. Nu pentru asta le-am luat, pentru că pe afară e oricum un zgomot de fond și nu mă pot bucura de muzică, dar totuși, în zonele mai liniștite unde mai pun Terminal frost de la Pink Floyd să… nu știu… să fie mai bine. Na, am scăpat de fir.
Am trecut la Apple M2, de la un MacBook Pro 16 cu Intel i9. Am evitat M1 pentru că am nevoie de ceva pe Windows, iar acel ceva, pe lângă multe altele, nu merge pe Windows ARM, Windows x86 neputând fi virtualizat. Nu merge nici pe M2, dar să vă povestească dam ăsta.
Ăla cu i9 era suficient de puternic pentru ce am eu nevoie, dar bateria ține cam puțin (4-5-6 ore), se încălzește des și fac zgomot ventilatoarele. Dar apoi a venit picătura care a umplut paharul. Eram seara la hotel, în boxerii mei cu The Simpsons (nu mi-au plăcut în mod deosebit, dar mă fac să mă simt puști), în fotoliul din cameră. Am descărcat niște cadre din aparat, nu știu, vreo 100-150, apoi le-am deschis în Lightroom, doar așa să arunc un ochi. Câteva minute a durat toată operațiunea, nu intenționam să fac nici o corecție. E posibil să fi fost eu puțin ars de soare, dar n-am putut să țin laptopul în poală, atât de fierbinte era. Asta a fost ultima picătură.
Și așa am trecut la M2 (M2 Pro mai exact), tot 16 inchi, 16 GB RAM (față de 32 GB cât aveam pe intel), 512 GB stocare – varianta de bază, cum se spune. Pentru chestia care nu merge folosesc alt calculator. Pot spune că simt că am trecut la un laptop mai puternic, care a costat jumătate din ăla vechi. Game changer când vine vorba de eficiență a procesorului, căldură și ventilatoare. Am tot auzit că are o autonomie mult mai bună, dar nu mă așteptam să-l încarc la 2-3 zile.
Am deschis într-o seara niște desene, laptopul fiind la 100%. După ce am terminat, fix o oră mai târziu, fără pauze, bateria era la 99%. Băi, o fi o greșeală, am zis. Nu era. La cel vechi m-ar fi costat cam 25-30% manevra aia, mai ales că softul pe care-l folosesc nici nu e nativ ARM, ci e emulat prin Rosetta 2. O altă îmbunătățire semnificativă e ecranul, mult mai bun și mai luminos decât cele mai vechi.
În rest, ar mai și altele, dar mai mult de pus pe hârtie:
- tastatura pare ceva mai bună, tastele sunt mai stabile;
- are suport (putere mai mare) pentru căștile cu impedanță mare – se simte, HD800 ale mele au 300 ohm, teoretic aș putea să ascult fără amplificare externă;
- porturi în plus, cititor de card SD, de exemplu. Eu am fost obișnuit tot timpul cu un cititor extern așa că nu știu, e mai ok așa, dar nu mi se părea că era o problemă lipsa unuia integrat;
- sunet mai bun;
- încărcare cu MagSafe. Nu știu, e ok, aia prin usb-c era și ea ok.
Aș mai adăuga că în principiu ce e pentru macOS merge, probleme sunt la driverele mai pretențioase, cum sunt licențele keyless (dongle) sau semnături electronice.
Cam asta a fost, că deja ne apropiem de 1800 de cuvinte. Sper să revin și cu niște poze, dacă cumva cumpăr alt aparat sigur vor fi, chiar dacă pozez copertele CD-urilor. Dacă fac poze, poate îmi cumpăr alte prostii și vă povestesc despre. Până data viitoare, dam ăsta, în boxeri cu Blinky the Three-Eyed Fish (The simpsons), vă salută!
dam167.wordpress.com 