”Conținut” în blogosferă – un subiect TABU

Editare ulterioară: Am uitat ceva: uite, mă, asta e conținut.

Știți cum e dam ăla hater, nu? Se trezește din când în când să porcăie pe câte unul/una cum că vai ce prostii scrie. Bine, dam ăla e un irelevant, dar ce faci când vine câte un relevant care heituiește pe alt relevant? Eu am citit ambele articole, primul scoate zeflemistic din context anumite lucruri care, de altfel, sunt sintetizate într-un articol cu cap, corp lung și coadă. Spun zeflemistic pentru că: ”Primul speaker a fost Mugur Pătrașcu și vorbea el despre ceva pe acolo dar n-am prea înțeles.” la care vine replica: ”Ironia e că Mugur a avut o prezentare chiar interesantă. Şi zic asta fără să-l fi auzit, doar din powerpoint” Ideea e că, dacă vrei să arăți că primul greșește (tinerii din ziua de azi, maică), trântești niște argumente. Adică, mai non social mediatic vorbind, spui ce era interesant la Mugur Pătrașcu. Am dat înțepăturile astea ca exemplu – nu e singurul – pentru a arăta cum arată de fapt contrele blogoferice – formă fără fond; articole despre acest SSM sunt, dar fără să dezbată ceva anume: e că e experiență personală, că e networking, de-astea. Trecem peste conferințe și împărtășanii și înțelegem prost blogging-ul. Blogării aleargă după bani, cu agențiile, cu practici lipsite de moralitate, astea. Bun, dar pă blog, pă blog ce punem?! Citeam în rubrica de comentarii a unui blog că nu contează ce spui, ci doar să ajungă în ochii a nu știu câți. Deci mă duc la o conferință, blogmeet, tweetmeet, miting, ședință cu părinții și spun cum am targetat, endorsat și promovat? Ce, mă?! Brendul? Am făcut campanie? Și ce mama dracului a ieșit din ea? Niște blogări în campanie, care campanie fu mișto? Ce poate fi conținutul ăsta, original? Păi ori e polologhie, orie e poză, ori e desen, ori e video. Și dacă e polologhie, e așa greu să vezi dacă e un text pertinent? Umblă prin mailuri, vorbește sfatul bătrânilor despre, vopsește cineva pereții cu el? Păi am eu articole slabe? ia citiți ăsta. Citiți și comentariul. Vă rog eu. Mai era ceva. Cică la campanii sunt aleși preponderent blogări din București. Că scriu bine, zic ei. Ironia e că ăia care au nu știu câți ochi ațintiți asupra blogurilor nu se marketesc ca fiind vreun Cohelio sau vreun Eminovici, dar sunt singurii care ating subiecte gen tema blogurilor – nu e cu video, dar e pus umărul. Mă calmez, că par iritat. Unde duce toată porcăria asta? la clienți și viitorul social media. Mai exact, vine blogărul, specialist de fel, și spune că ai nevoie de buget ca să social media. Cum pentru ce? pentru materiale, maică. Poze, postere, manual de brand, astea, că doar n-ori fi pă gratis – da știu, sună exact ca o escrocherie în India. Dar tu, client, de brend proprietar, te uiți pe bloguri și nu vezi nimic. Texte aruncate și poze luate de pe site-uri de fotografie stock, astea nu par să coste prea mult. De ce ai da tu bani? PENTRU CĂ NU ÎNȚELEGI SOCIAL MEDIA BĂ, BOULE! Ziceam de texte slabe și aruncate, nu? Ăsta e de fapt principalul motiv pentru care scriu articolul de față. E aproape jignitor faptul că, niște oameni care nu înțeleg fenomenul au păreri atât de superficiale despre un asemenea subiect. Pentru cei ce nu știu, urmărirea comportării în timp a unui baraj se face prin documentații tehnice, măsurători și alte cele; sunt oameni cu facultate care întocmesc și răspund, nu că fură la cântar, de parcă am fi la piață. Dar hai să ne adunăm în jurul focului, trei miei, cu trei ciobănei și cu Manole 10 care-i și întrece, să spunem tâmpenii. De notat faptul că, socialul Nihasa este inginer constructor. Nici școala nu mai e ce-a fost, ă?! Nu pot scrie prea multe aici, încă nu pot depăși indignarea care m-a cuprins citind acel articol. Idei și exemple bune totuși sunt. Nu la conferințe, nu la marketări pe blog, dar sunt. Îți trebuie 7 sponsori? organizatori? muncă? PR? uite că se poate. Alții au nevoie de 25 (bine că am găsit blogul organizator, că n-aș fi reușit să-i număr pe toți) de sponsori pentru un blogmeet. Păi nu, pentru a strînge niște blogări la birt ai nevoie de eveniment. Bine, mă, dar unde-i dam ăla în povestea cu conținutul? Conținutul lui dam ăsta sunt pozele. Mai rar, mai bine sau mai prost, mai colorat sau mai puțin. Nu e ca și cum am pretenția să mă ridice careva în slăvi, să mă cheme la blogmeet, să-mi dea f64 nu știu ce în teste sau ma pună Farmec să testez cremă de zi, dar sunt poze. E muncă, sunt bani – sunt pentru mine, dar le împart cu voi. Un exemplu este excursia la Bucura. Cărat un rucsac de 20 kg, echipament, răni, chestii. Noapte nedormită, pietre, verificat vremea, făcut poze doar dimineața (până atunci vântul era prea puternic pentru mine și echipamentul meu). Nu cer bani, nu cer recunoaștere, nu cer să lucreze agenția, nu cer să fiu premiat la Blogfest nu știu care. Dar muncă… muncă și conținut la oameni care nu pot enunța câteva argumente? Ca și aia cu Mircea și toiagul la Baiazid?!   Haideți, oameni buni, să nu mai vorbim despre bloghing și blogări. Hai să ne referim doar la conținut. Nu știu încă unde e, dar când îl găsesc promit să mă refer la el. Numai la el.

BlogOne. May the odds be ever in your favor!

Dimineață mă plimbam prin blogosferă. Din păcate mă plimbam cu pantofii murdari (lene, maică) prin blogosfera curată – rușine lui dam ăla, a strigat publicul. Cum se plimbă omul, mai vede un pantof la reducere, un covrig, floricele pe câmpii, dam ăsta a văzut asta. Programe (unele TV) cu Marte au tot fost, unele puerile, altele serioase, care e mai cosmopologist dintre noi o fi entuziasmat, ăla care nu, probabil mai puțin, nu despre asta vreau să heituiesc. Doar că merge extrapolată toată schema cu jocurile foamei, căci se cam clatină raționamentul. Deci și prin urmare, la fel de metodic.

1. Sunt aleși câțiva norocoși care vor fi trimiși să pișcotărească într-un mediu extrem de ostil. Hai să le spun și eu tributuri. Ei fac greul, so you don’t have to.

<ar fi imagini, dar hai să nu fim tendențioși>

2. Vor exista cargo-uri cu alimente și alte chestiuni trebuincioase. Se numesc firme de curierat. Mai mult decât atât, se fac donații și crowdfunding. Poți fi chiar și tu un Sponsor (ai buton de paypal pe multe bloguri).

<ar fi și aici imagini, dar hai să nu fim tendențioși>

3. Absolut tot va fi pozat, filmat și pus pe rețelele de socializare. Da, e un fel de Reality TV Show. Dar tunuri, tunuri oare au? Au, dar și dau.

<imagini – w.w.w.>

În final, pot și eu să spun Happy Jocurile Foamei?! And may the pișcoț be ever in your flavor!

Când alegi un laptop

Ei bine, având în vedere că dam ăsta a avut parte de tot felul de compiutăre și leptoape la viața lui, s-a gândit să compilească toate astea într-un post pe blog. N-o să vă spun ce laptop să vă luați, ci doar niște lucruri de care să țineți cont atunci când îl alegeți. Vă vine sau nu a crede, oamenii sunt ciudați. Pe net se recomandă tot felul de lucruri, îți spun unii ce merită și ce nu, unii care au complet alte nevoi decât ai tu. A, și nu-i interesează în mod deosebit nevoile tale. În magazine, în mod ciudat, vânzătorii îți vor recomanda acel laptop pe care nu-l vrei. Intri în magazin și vezi un laptop care îți pare ciudat. Ceva nu îți place la el. Na, pe ăla ți-l vor recomanda. Prin urmare, mi-am propus să vă expun niște lucruri care să vă ajute în alegerea voastră. Desigur, prioritățile voastre vor fi altele, dar sunt niște lucruri pe care e bine să le parcurgi.

Dimensiune 

Asta e aia în inchi, gen 15”, 17”, 11” etc. E important să-ți dai seama cam cât de mare vrei să fie. Evident pentru grafică și aplicații care te țin cu ochii în el ore bune/zi, ar trebui să fie 15” sau 17”. Desigur, e greu să plimbi după tine unul așa mare, iar dacă nu ai aplicații CAD, nu ai nevoie de multe ferestre deschise sau nu stai toată ziua în fața lui, poți merge spre 13”. 11” e ceva ultraportabil și are dezavantajele aferente.

Placa video dedicată

Asta e ceva ce trebuie să batem în cuie încă de la început. Sunt oameni care nu acceptă calculator fără așa ceva, chiar dacă nu înțeleg ce și cum. Unii au nevoie de ea, alții sunt obișnuiți să o aibă, în timp ce un alt grup pur și simplu o vrea, indiferent de motivele raționale. Pentru oamenii normali, placa video dedicată ajută la jocuri, aplicații grafice (de exemplu modelări, animații, corpuri 3D în general) și uneori la editări video. În ciuda aparențelor, nu oriunde ai culori și imagini ai nevoie de ea. E bine să vezi dacă programele pe care le folosești au nevoie de așa ceva. Dacă nu, noile plăci integrate de la Intel sunt suficiente pentru filme și elemente comune de grafică. În concluzie, da sau ba – e o decizie care bifurcă calea de acum înainte.

Construcție și ergonomie

E subțire, ușor? compact? e din plastic, e din aluminiu? Nu ești superficial dacă te interesează aspectul ăsta. Tot aici intră porturile (ex. HDMI, unitate optică), calitatea ecranului, tastatura luminată, tastatura, mobilitatea, bateria. Aici ține de preferințe, de ce anume îți place și de ce anume ți se pare comod.

De exemplu eu prefer carcasele deschise la culoare, cu puține porturi (dacă se poate fără unitate optică), display-ul de calitate și tastatura luminată. Nu tot timpul sunt într-o lumină ambientală puternică, iar tastatura neagră pe fond închis înseamnă pentru mine o experiență incomodă. Din nou, dacă aceste lucruri contează mult pentru tine, aria de modele se va restrânge.

Cerințe de sistem

Asta ține de programele pe care vrei să le folosești. Unii au nevoie de ceva anume, alții se descurcă cu ce pot. Pentru mine e important Microsoft Office, anumite programe CAD și editarea foto. E clar, asta nu înseamnă că am nevoie de un avion, dar alții poate au nevoie de Studio Max, Inventor, randări sau alte lucruri de genul. În cazul în care ești ca mine, caută o configurație de mijloc: un i5, măcar 8GB memorie RAM și o placă video integrată de măcar 1 GB.

SSD

Adică solid state drive sau flash storage în loc de hard disk clasic. Da. Trebuie să ai SSD. Fie cauți un laptop care are așa ceva (măcar 128 GB) sau unul căruia îi vei putea pune tu. De notat faptul că riști să pierzi licența sistemului de operare schimbând pur și simplu hard disk-ul – deci atenție aici.

Buget

Am lăsat bugetul la urmă pentru că, fie vrei un laptop care ți se potrivește, și astfel ai trecut de cele mai ieftine de pe piață, fie ai un buget strâmt și nu stai să te gândești la tastatură luminată. Practic, ordinea pe care am ales-o eu poate fi alta în cazul tău. Eu m-am gândit că mai întâi e bine să-ți dai seama de ceea ce cauți, iar apoi te uiți pe piață la cât costă. Dacă bugetul e mai mic, poți reduce din cerințe, poți aștepta reduceri sau pur și simplu poți aștepta până bugetul e mai rotund. Mai bine cumperi atunci când poți, decât să alegi un obiect cu care nu îți vei putea face treaba.

Rotund, un laptop care să bifeze majoritatea punctelor de mai sus pleacă de la 3500 lei și poate ajunge până pe la 7000 lei.

Alte recomandări

Nu alerga după cifre. Degeaba are nu știu ce procesor, 7 kg de memorie și placă video FGTX Lamborghini. Dacă ai nevoie de ceva puternic, gândește-te la desktop. Dacă totuși trebuie să te plimbi cu chestia asta puternică, cred că ocolești criteriile lui dam ăsta și treci de ăia 7000 lei și îți iei ceva serios. Un laptop popular care costă mai mult decât unul cu mai multe sub capotă nu e popular degeaba – de exemplu MacBook Air de la Apple.

Nici un laptop nu ține 20 de ani și nu le va face pe toate. Ori ești cu Inventor, ori cu Office și elemente comune de grafică. Nu trebuie ca laptopul să-ți fie bun și dacă ești student, și dacă te angajezi în aeronautică pentru a face modelări numerice. Nu e Apple mai bun ca Dell și nici HP mai prost ca Sony. Există tot felul de abordări și configurații, dintre care unele ți se potrivesc, altele nu – ține de alegeri, buget și compromisuri. Un MacBook Pro nu e prea scump el așa de felul lui, ci e mai scump pentru că îți oferă anumite lucruri. Aceste lucruri, pentru tine, pot să nu constituie un avantaj notabil.

În încheiere, ca regulă de bun simț, 2 laptopuri asemănătoare din toate punctele de vedere au prețuri asemănătoare. Dacă ai ales 2 variante, dintre care unul costă 2000 lei iar celălalt 4500 lei, ceva îți scapă. Mă rog, multe îți scapă.