”Conținut” în blogosferă – un subiect TABU

Editare ulterioară: Am uitat ceva: uite, mă, asta e conținut.

Știți cum e dam ăla hater, nu? Se trezește din când în când să porcăie pe câte unul/una cum că vai ce prostii scrie. Bine, dam ăla e un irelevant, dar ce faci când vine câte un relevant care heituiește pe alt relevant? Eu am citit ambele articole, primul scoate zeflemistic din context anumite lucruri care, de altfel, sunt sintetizate într-un articol cu cap, corp lung și coadă. Spun zeflemistic pentru că: ”Primul speaker a fost Mugur Pătrașcu și vorbea el despre ceva pe acolo dar n-am prea înțeles.” la care vine replica: ”Ironia e că Mugur a avut o prezentare chiar interesantă. Şi zic asta fără să-l fi auzit, doar din powerpoint” Ideea e că, dacă vrei să arăți că primul greșește (tinerii din ziua de azi, maică), trântești niște argumente. Adică, mai non social mediatic vorbind, spui ce era interesant la Mugur Pătrașcu. Am dat înțepăturile astea ca exemplu – nu e singurul – pentru a arăta cum arată de fapt contrele blogoferice – formă fără fond; articole despre acest SSM sunt, dar fără să dezbată ceva anume: e că e experiență personală, că e networking, de-astea. Trecem peste conferințe și împărtășanii și înțelegem prost blogging-ul. Blogării aleargă după bani, cu agențiile, cu practici lipsite de moralitate, astea. Bun, dar pă blog, pă blog ce punem?! Citeam în rubrica de comentarii a unui blog că nu contează ce spui, ci doar să ajungă în ochii a nu știu câți. Deci mă duc la o conferință, blogmeet, tweetmeet, miting, ședință cu părinții și spun cum am targetat, endorsat și promovat? Ce, mă?! Brendul? Am făcut campanie? Și ce mama dracului a ieșit din ea? Niște blogări în campanie, care campanie fu mișto? Ce poate fi conținutul ăsta, original? Păi ori e polologhie, orie e poză, ori e desen, ori e video. Și dacă e polologhie, e așa greu să vezi dacă e un text pertinent? Umblă prin mailuri, vorbește sfatul bătrânilor despre, vopsește cineva pereții cu el? Păi am eu articole slabe? ia citiți ăsta. Citiți și comentariul. Vă rog eu. Mai era ceva. Cică la campanii sunt aleși preponderent blogări din București. Că scriu bine, zic ei. Ironia e că ăia care au nu știu câți ochi ațintiți asupra blogurilor nu se marketesc ca fiind vreun Cohelio sau vreun Eminovici, dar sunt singurii care ating subiecte gen tema blogurilor – nu e cu video, dar e pus umărul. Mă calmez, că par iritat. Unde duce toată porcăria asta? la clienți și viitorul social media. Mai exact, vine blogărul, specialist de fel, și spune că ai nevoie de buget ca să social media. Cum pentru ce? pentru materiale, maică. Poze, postere, manual de brand, astea, că doar n-ori fi pă gratis – da știu, sună exact ca o escrocherie în India. Dar tu, client, de brend proprietar, te uiți pe bloguri și nu vezi nimic. Texte aruncate și poze luate de pe site-uri de fotografie stock, astea nu par să coste prea mult. De ce ai da tu bani? PENTRU CĂ NU ÎNȚELEGI SOCIAL MEDIA BĂ, BOULE! Ziceam de texte slabe și aruncate, nu? Ăsta e de fapt principalul motiv pentru care scriu articolul de față. E aproape jignitor faptul că, niște oameni care nu înțeleg fenomenul au păreri atât de superficiale despre un asemenea subiect. Pentru cei ce nu știu, urmărirea comportării în timp a unui baraj se face prin documentații tehnice, măsurători și alte cele; sunt oameni cu facultate care întocmesc și răspund, nu că fură la cântar, de parcă am fi la piață. Dar hai să ne adunăm în jurul focului, trei miei, cu trei ciobănei și cu Manole 10 care-i și întrece, să spunem tâmpenii. De notat faptul că, socialul Nihasa este inginer constructor. Nici școala nu mai e ce-a fost, ă?! Nu pot scrie prea multe aici, încă nu pot depăși indignarea care m-a cuprins citind acel articol. Idei și exemple bune totuși sunt. Nu la conferințe, nu la marketări pe blog, dar sunt. Îți trebuie 7 sponsori? organizatori? muncă? PR? uite că se poate. Alții au nevoie de 25 (bine că am găsit blogul organizator, că n-aș fi reușit să-i număr pe toți) de sponsori pentru un blogmeet. Păi nu, pentru a strînge niște blogări la birt ai nevoie de eveniment. Bine, mă, dar unde-i dam ăla în povestea cu conținutul? Conținutul lui dam ăsta sunt pozele. Mai rar, mai bine sau mai prost, mai colorat sau mai puțin. Nu e ca și cum am pretenția să mă ridice careva în slăvi, să mă cheme la blogmeet, să-mi dea f64 nu știu ce în teste sau ma pună Farmec să testez cremă de zi, dar sunt poze. E muncă, sunt bani – sunt pentru mine, dar le împart cu voi. Un exemplu este excursia la Bucura. Cărat un rucsac de 20 kg, echipament, răni, chestii. Noapte nedormită, pietre, verificat vremea, făcut poze doar dimineața (până atunci vântul era prea puternic pentru mine și echipamentul meu). Nu cer bani, nu cer recunoaștere, nu cer să lucreze agenția, nu cer să fiu premiat la Blogfest nu știu care. Dar muncă… muncă și conținut la oameni care nu pot enunța câteva argumente? Ca și aia cu Mircea și toiagul la Baiazid?!   Haideți, oameni buni, să nu mai vorbim despre bloghing și blogări. Hai să ne referim doar la conținut. Nu știu încă unde e, dar când îl găsesc promit să mă refer la el. Numai la el.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s