RAW vs. prelucrat

Văd că e o modă mai nou (pe YouTube, unde-mi fac eu veacul în loc să citesc bloguri interesante și utile) să se compare cadrele foto, respectiv varianta neprelucrată și/sau necomprimată (RAW) cu fotografia finală, așa că am zis să postez și eu ceva similar. Dacă aveai impresia că dam ăsta face niște poze execrabile și le fotoșopează apoi ca să arate bine, ei, ăsta-i momentul să-ți confirmi/infirmi teoria.

Ca să încep prin a-mi găsi scuze, formatul RAW presupune scrierea pe cardul de memorie a imaginii așa cum e captată de senzor, fără prelucrări sau corecții. Imaginați-vă că un aparat foto digital modern e un mic calculator cu o lentilă legată de el. Imaginea e obșinută prin acest ansamblu, adică optic+corecții, așa că „realitatea” e de fapt ceva sensibil diferit ce percepe ochiul uman. Aceste corecții pe care le face aparatul pot fi configurate într-o măsură în modurile de fotografiere (automat, manual) și sunt evitate complet doar în formatul RAW. Practic dacă ai făcut o poză în modul auto, aparatul a făcut deja multe dintre lucrurile pe care le fotoșopăm ăia care fotografiem RAW – țeapă, dacă doar acum afli asta și viața ta de până acum a fost o minciună. Pe lângă că formatul RAW include informații mai multe de la pixelii senzorului, corecțiile ulterioare pot fi mult mai fine și mai ușor de făcut – de exemplu expunerea imaginii poate fi corectată cu valori foarte mici fără a folosi tot felul de compensări la fotografiere, sau balansul de alb poate fi sensibil modificat.

Ca o idee generală, fotografiile în format digital se recomandă să fie corectate, indiferent că asta se realizează într-o prelucrare ulterioară, sau chiar înainte de scrierea pe cardul de memorie prin diverse profile specifice descărcate în aparat. Corecțiile astea, în mare, înseamnă contrast, claritate, shadows/highlights, expunere, saturația culorilor, balans de alb.

În continuare o să folosesc cadre din postarea anterioară, alături de varianta neprelucrată pentru comparație. De cele mai multe ori fac câte un cadru sau două și cu telefonul, de obicei pentru a pune pe facebook, așa că o să pun și unul de-ăsta. Privite de la distanță, echipamentul de mii de euro și telefonul aproape la fel dar, cum ziceam mai sus, telefonul compensează camera inferioară cu prelucrare. Apropo, cadrul făcut cu telefonul nu a fost prelucrat ulterior.

RAW

Prelucrat

RAW

Prelucrat

RAW

Prelucrat

RAW

Prelucrat

RAW

Prelucrat

RAW

Prelucrat

RAW

Prelucrat

iPhone SE (click pentru full res) – neprelucrat

iPhone SE (click pentru full res) – neprelucrat

RAW – full res exportat ca jpg (click)

Acum, ca să fiu sincer, cadrele de mai sus sunt simple, într-o lumină destul de bună. Corecțiile au fost destul de mici, ba chiar transpuse cu copy/paste de la o imagine la alta. De asemenea avantajul formatului RAW e că se pot face corecții pe zone ale cadrului, de exemplu se poate modifica doar expunerea cerului sau modificarea contrastului în fundal.

Transalpina – septembrie 2019

Prețul corect…

…nu mai există. Sunt atâția factori care influențează prețul unui produs/serviciu încât e imposibil pentru tine, un individ într-un anume timp și spațiu, să-l evaluezi ca fiind corect sau nu. Am putea avea discuții interminabile pentru fiecare categorie de produse de uz personal sau de servicii, de ce costă atât, cum și unde se fabrică, care sunt taxele aplicate și de ce sau chiar ce-l face pe un simplu fermier să-ți vândă ceva la prețul x. Dar e o risipă de energie după părerea mea.

Mai nou am început să aleg ce merită, în funcție de ce-ți aduce în schimb – în engleză value, adică valoare, manelistic spus. Suntem diferiți și avem nevoi diferite, deci cel mai corect e să stabilesc ce merită pentru mine, nu și pentru tine. Observ că ideea de bază e că trebuie să câștigi x bani pentru a cumpăra produsul y și mi se pare un concept greșit. Niște pantofi de trekking care costă 1000 de lei aduc mai multă valoare (știu că sună ciudat) unui om care merge mult și are tot felul de activități outdoor decât unuia care câștigă de o mie de ori mai mult dar circulă toată ziua cu mașina. Obiectele și serviciile trebuie să-ți facă viața mai ușoară și să te facă să te simți bine, iar unele sunt mai ieftine, altele mai scumpe. 

Primul pas e să ai totuși un cap pe umeri, niște priorități și puțină educație financiară. Poate dacă începi să cheltui bani cu accesorii pentru activitățile tale outdoor (romgleza at its finest), nu știu, te mulțumești cu un TV mai ieftin și/sau o mașină ieftină. Sau poate chiar renunți la mașină. E o mare responsabilitate, dar până la urmă e viața ta și doar tu știi mai bine ce ai nevoie. Ar trebui să nu ne mai gândim la costul de producție pe care credem că-l are firma x când face acei pantofi de trekking, pentru că e ceva ce nu vei putea schimba niciodată tu ca individ. 

Un tânăr de 21 de ani și-a cumpărat un aparat foto de 6000$. A strâns banii fără să-l tenteze prea mult plăcerile tinereții și acum fotografiază și filmează prin lume.

Un tânăr de 25 de ani a strâns mult timp bani și și-a luat un aparat foto Leica (circa 10000$). Nu l-a interesat un Sony care făcea de 4 ori mai multe lucruri la un sfert din bani.

Un tânăr de 17 ani, în loc să-și cumpere un rând de haine și-a cumpărat un tricou de joc al unui club de fotbal. 20 de ani mai târziu, încă îl prețuiește.

O tânără de 30 de ani plătește echivalentul a două salarii pe un iPhone. 6 ani mai târziu încă ține la el, deși are altul.

Un pensionar și-a cumpărat 2 tablete pentru a-și urma pasiunea pentru artă – are mai mult timp la pensie. A trebuit să muncească pentru a și le permite (circa 7000 de lei) și nu regretă nimic.

Un băiat și-a cumpărat o mașină la mâna a doua cu 10 mii de euro. N-are alte pasiuni, asta e tot ce și-a dorit.

Un tânăr (așa-mi place mie să cred) a cheltuit 3000 de euro în ultimul an pe echipament foto. Rezultatele l-au mulțumit.

Un bărbat alocă 10000 de lei pentru un PC nou. Are un stil de viață cumpătat și nu-l interesează ce crede lumea.

Irina a făcut precomandă la noul iPhone 11 Pro și va plăti 5400 de lei. În rate. Norocul ei că nu citește bloguri, să vadă cât de proastă e în ochii internauților.

E posibil s-o fi inventat pe ultima, dar restul sunt cazuri reale. Nici unul nu e bogat, mulți dintre ei nici nu dețin o mașină personală.