Da, știu, Fujifilm din nou (dat ochii peste cap), dar aspectul de film e foarte popular acum în fotografie și aș vrea să vă povestesc care e faza. Atât de popular încât mulți fotografi aleg să fotografieze pe film în paralel, cu toate dezavantajele evidente ale acestuia. Ca o paranteză, tot timpul mi-am dort anumite efecte specifice filmului în fotografia mea digitală, la un moment dat mi-am cumpărat cartea The master printer’s pentru a încerca să reproduc acele efecte, dar mi-am pierdut pe drum motivația. O să încerc să fiu concis, am adunat un set de cadre pe care să analizăm așa în treacăt aceste efecte, nu am de gând să intru în detalii tehnice. Fiind vineri seara, eu am un pahar de chardonnay Purcari (am cumpărat azi un Chablis pentru că am văzut la Vladen, dar ăla e pentru o altă zi, aveam deja o sticlă deschisă), în boxe albumul The Future Bites al lui Steven Wilson, un LP pe vinil alb.
Film simulation e un spațiu de culoare dezvoltat de Fujifilm. Atenție, nu e un preset de-ăla în care faci +1 la constrast și saturație, e un spațiu de culoare care copiază filmul și poate fi aplicat in camera prin conversia în jpg sau ulterior în prelucrare (se modifică doar culorile, nu și corecțiile de expunere, contrast, etc.). Film recipes însă sunt preseturi in camera care includ corecții precum contrast, staurație, balans de alb sau zgomot de imagine. A doua categorie vine din comunitatea fotografilor pasionați. Hai să vedem, pentru început, cum arată film simulation. Ca referință, un cadru pe care l-am prelucrat eu după gust, la care voi aplica apoi acest spațiu de culoare.
Ar mai fi câteva, sepia și variații de ACROS cu alte filtre colorate, dar cred că e suficient să vă faceți o idee. Fiind aparate mirrorless, când încadrezi vezi și efectul acesor film simulations, deci poți alege pe moment ce crezi că se potrivește cadrului. Evident, pozei postate de mine aici nu i se potrivește orice spațiu de culoare, sau mai corect spus, nu e neapărat un cadru elocvent pentru a evalua fiecare simulare în parte. Lumea pozează în jpg de obicei și folosește cadrele fără prelucrare, eu am ales ca pe un card să am RAW, iar pe celălalt jpg. Dacă nu mă mulțumește ce am în jpg pot interveni în RAW și pot aplica ulterior ce film simulation vreau.
Pentru film recipes, am salvat în custom modes 4 preseturi care imită filmul: Kodak Royal Gold 400, Ilford FP4 Plus 125, Kodak Ektachrome E100VS, Kodak Portra 160. Acestea se aplică doar prin conversia în jpg în aparat, așa că am fotografiat cu fiecare preset în parte, primul fiind Nostalgic Neg (ăsta îmi place mie ca default în aparat). Toate cadrele au câteva corecții de expunere și contrast (aceleași valori pentru fiecare cadru) doar pentru că n-am avut chef să folosesc un trepied.
Personal, cred că imaginea de referință cu simularea negativului „nostalgic” arată cel mai bine, restul sunt mult prea calde. Dar din nou, pot fi cadre cărorar să se potrivească mult mai bine aceste setări. Pe viitor intenționez să le folosesc pe toate, mai ales că sunt la un click sau două distanță. Poate găsesc și rețete mai bune sau voi modifica din setări până vor fi pe gustul meu.
Ca o părere până acum, ce a făcut Fujifilm cu acele spații de culoare e mult mai elegant și arată foarte bine. Am folosit deja și în postările precente, preponderent classic neg sau nostalgic neg, aplicate pe RAW, în timpul prelucrării. Probabil că se pot obține rezultate similare cu preseturi aplicate în prelucrare, doar că așa e mult mai comod și mai rapid. Sunt foarte entuziasmat de BLEACH BYPASS, mai ales pentru portrete, e o tehnică prin care se aplică înălbitor în timpul developării filmului. O peroadă am încercat să imit acest efect în Photoshot, prin adăugarea culorilor (bej/maro + albastru), dar cadrele erau mult prea colorate și stridente, era acea senzație de prelucrat excesiv.
Cred că o să fac niște poze cu grafica albumului The Future Bites (lansat în 2021), că mi se pare foarte tare. Steven Wilson e recunoscut în general pentru rock progresiv și variații, ocazional însă cu valențe de pop și ambiental. Un artist foarte interesant în ansamblu. Pentru cine nu-i cunoaște stilul sau albumele, recomand The Future Bites și To the Bone, două albume foarte bune – eu personal am devenit fan după ce am ascultat To the Bone. Dar până la poze, după un pahar de vin, nu pot trece mai departe fără măcar o bucată de brânză. Până la următoarea postare (ceva legat de Fujifilm, probabil) dam ăsta vă urează weekend plăcut și să vă cumpărați lucruri noi care să vă readucă entuziasmul specific copilăriei.
dam167.wordpress.com 
40.1 mm, f/2.8, 1/120 s, ISO 800 – Kodak Portra 160 si cea de dinainte imi dau o stare grozava de bine, desi subt absolut de acord ca-s prea calde. Dar zic ca treaba cu aspectul de film clasic e artistica prin excelenta, deci apropierea de culorile naturale nu-i de fel prioritara. Adica pentru mine nu-i. Dar eu-s prozaic si pozele se imcadreaza la mine in 3 categorii: stiintifice (alea de microscop cum are nevasta-mea, in fluorescenta sau brightfield), utilitare (cum fac eu cu telefonu sau as face si cu o camera, scopul lor fiind sa vezi/inregistrezi ce-i acolo) si artistice (cum faci tu, unde asemenarea subiectului cu realitatea e mai putin important decat starea pe care o provoaca).
Așa e, pentru mine e importantă starea pe care o provoacă – de asta atunci când prelucrez un cadru o fac după ochi, până ajung la ceva ce îmi place. Nu vreau să obțin ceva complet diferit, că nu e o pictură, dar dacă ajung la niște tonuri care îmi plac mai mult decât ce am văzut la momentul respectiv, so be it.
Aici n-a ajutat faptul că am avut o lumină caldă, dar o să încerc și în alte condiții să văd ce iese. Probabil acel Portra o să ducă la imagini mai plăcute în timpul zilei, când lumina e mai rece. Acum că zici de Portra și Ektachrome, la Ektachrome îmi place contrastul mai mare în zona obiectivului aparatului, deși cadrul pare mai întunecat, iese în evidență zona focalizată (logo-ul Praktica), iar la Protra sunt alte tonuri de culoare – se vede de exemplu în reflexiile din lentila obiectivului, acele linii colorate.
Partea bună e că îmi va fi ușor să trec de la o simulare la alta, fiecare dintre ele e definită ca mod de fotografiere și la fiecare am setat RAW+jpg. Deci dacă jpg nu-mi place, pot scoate din RAW ce vreau.