Month: November 2018

Cum se îmbracă un trainer

Ieri cineva a a juns pe blogul meu în urma unei căutări după „cum se îmbracă un trainer” și, având în vedere că o vizită reprezintă 30% din trafic, m-am gândit să dezvolt subiectul. Lui dam ăsta îi pasă de cititorii lui, de comunitate, de… all that crap. Deci, în continuare vă spun cum să vă îmbrăcați, dragi traineri, în funcție de personalitate și de ceea ce propovăduiți.

Hipsterul 

NORMAL CĂ ARE BARBĂ, hello, suntem în 2018. Totul începe de la pantaloni: neapărat carrot style, cunoscuți în manualele de specialitate ca „glezne goale”. De preferință mai închiși la culoare, pot fi rupți sau nu, pot avea modele sau nu, asta nu contează așa mult. Încălțările trebuie să fie deschise la culoare, de obicei pantofi sport, pot fi chiar albi, iar dacă vrei să fii all in nu purta șosete – e cool și transmiți mesajul că nu te interesează ce crede lumea. Urmează un tricou, dacă se poate cu un mesaj șmecher, de preferință deschis la culoare, poate chiar alb. Probabil că te-ai prins deja încotro merge treaba și ai pus deja mâna pe pălărie – e un must have, nu vrem să fim ăia care nu înțeleg nici măcar hipstereala; suntem în 2018 oameni buni! Nu uita, la toate astea trebuie să ai un sacou. Nu, nu se poate fără, trebuie să îl ai, chiar dacă îl fluturi ștrengărește peste umăr. 

NOTĂ: N-am zis ce training ține, probabil nici publicul nu va pricepe.

Antreprenorul

Atunci când te autointitulezi antreprenor o să spui oamenilor de zeci de ori că ești antreprenor și o să-i inviți și pe ei de 10 ori să se facă antreprenori, după ce le atragi atenția părintește că e foarte greu să fii antreprenor – practic ăsta e planul tău de atac. Ca să pari totuși un om serios, deși limbajul de lemn smulge grimase dubioase oamenilor ce te privesc, trebuie să porți costum. Recomand un costum bleumarin (sau altă nuanță închisă), cămașă albă, cravată vișinie și pantofi coniac. Ajută dacă ai barba tunsă, că a fi antreprenor înseamnă și atenție la detalii, nu numai vorbărie fără rost. Clasic, elegant, fin, ca și cum te-ai duce la o ședință foto în care vei ține în mână o țigară de foi. Nu ai nevoie nici măcar de geantă, trebuie să arăți că tu antreprenorești, nu te legi aiurea de obiecte pe acre să le duci cu tine. Contrar opiniei publice nu ai nevoie de un MacBook, tu ești un antreprenor și îți înfigi doar creierul acolo unde afacerea trebuie să meargă.

Social Media Expert – bărbatul

Ai zice că seamănă cu hipsterul, dar nu e așa. Vorbim aici de un expert, iar un expert se va poziționa deasupra hipsterilor prin cămașă. Ceva relativ ușor, poate în dungi sau carouri, culori vesele. Pantalonii sunt alegerea ta, te poți inspira de la hipster dacă acolo te regăsești, sau poți alege simplu ceva ce merge la cămașă. Încălțările trebuie să reflecte totuși rebeliunea din sufletul tău (ai ales să fii expert în social media, nu în calculul neliniar al fluidelor non newtoniene) deci ceva mai sport sau, to play it safe, ceva de la Converse, poate chiar o ediție limitată. Un accesoriu poate fi un ceas de mână, de prefință cu o curea neagră din piele.

Social Media Expert – femeia

Nu te așteptai la asta, ă? Poate ești bărbat dar te-ai gândit să sari în cealaltă barcă, cine sunt eu să te judec? Chiar dacă ești femeie, aș recomanda aici pantaloni. Poate fi ceva simplu, niște blugi sau ceva care-i imită, pot fi chiar rupți, tăiați, spintecați, e ok, și tu ai niște rebeliune în suflet. Încălțările pot fi ceva simplu, chiar pastelat, din piele întoarsă sau ceva mai sport, nu contează prea mult. Încearcă să eviți pietrele sclipitoare, ținte, țepi, coarne, pinteni sau orice altceva ar face furori în cluburi. Ești femeie în social media și asta înseamnă că ești cool, feminină dar poți arde tot ce e în jur cu flacăra rebeliunii din adâncu-ți. Completează asta cu un tricou/bluză ceva mai larg(ă), pentru că nu e locul decolteelor aici sau a formelor conturate. Ajută foarte mult ochelarii, dar ai grijă la modelul ramelor.

Speakerul motivațional

Foarte simplu aici. Din start știi că îi vei lovii pe oameni cu tot felul de expresii dubioase și îi vei îndemna să zică alte chestii la fel de dubioase pe un ton milităresc. Audiența ta va fi oricum bulversată deci nu va fi prea atentă la stilul vestimentar ales de tine. Cu toate astea dam ăsta recomandă nuanțe închise, chiar spre negru. Poți purta chiar și cămăși lejere, cu mânecile suflecate, cu condiția să fie închise la culoare. Pentru a părea mai puternic poți purta ghete sau bocanci, asigură-te în schimb că ai o privire agresivă și sticloasă.

Ăla de la agenția de publicitate

Uită tot ce ai citit mai sus. Practic cauți un look elegant, dar totuși relaxat. Vrei să fii ca antreprenorul, dar nu așa bățos. Îți recomand să începi cu niște încălțări mai sport, dar de firmă: D&G, Gucci, Hugo Boss etc. Chiar dacă unele modele arată comic, lumea va înțelege că e vorba de eleganță aici. Poate arată aiurea, dar tot te vor considerea elegant, căci numai un caracter fin va alege asemenea mărci. Pentru a păstra aspectul vizual relaxat poți adăuga niște blugi, dar tot de firmă. Nu trebuie să fie aceeași marcă cu pantofii, aici e ok să fii ca un pom de crăciun din punctul ăsta de vedere. De notat faptul că nuanțele închise te fac mai elegant din nou, chiar dacă unele mărci au modele dubioase. Începi să vezi și tu că ești destul de sport așa, deci ai nevoie neapărat de o cămașă. Poți alege culori mai vesele, dar modele mai simple decât ăla cu social media. De ce nu un roz? arată că ai caracter și știi să apreciezi trendurile. Ca accesorii poți asorta un ceas de mână cu curea de piele (aici nu contează culoarea) și o brățară de piele pe cealaltă încheietură.

Blogărul

Aș putea să-ți spun cu ce ar trebui să te îmbraci ca blogăr, dar mi se pare că nu ești atent(ă). Ca blogăr nu ții traininguri. Ca blogăr ai spus deja în repetate rânduri că e nevoie de muncă, know how, muncă și iar muncă. Bine, na, acum trebuie să ai și tu un dar, nu merge chiar așa. Sunt blogării tari și na… ăilalți care pot fi și ei foarte competenți, dar mai cu măsură. Deci ce training să-ți tină? poate te mai critică pe ici pe colo în câteva sute de articole, dar de acolo trebuie să înveți tu singur, n-o să stea el să te școlească.

Nu știu dacă am vreo concluzie, dar să știi că e important cu ce te îmbraci, mai ales dacă n-ai nimic de spus. Ai zice că haina nu-l face pe om și tu poți avea multe de spus, deci nu contează ce ai pe tine, dar nu uita că ești trainer: destul de rar se întâmplă ca un trainer să aibă ceva de spus, deci s-ar putea să nu priceapă nimic audiența ta – doar era pregătită pentru cineva care n-are nimic de spus. Na, atunci ce o să facă oamenii ăia? nu la ținuta ta o să se uite? Vezi?

Advertisements

Problema cu părerea la români…

… e că trebuie băgată cu piciorul în gât. De ce ar trebui să cenzurăm păreri? pentru ca ăia creduli să nu le urmeze; de ce să nu le urmeze? pentru că sunt greșite; de ce ar conta că sunt greșite? pentru că le băgăm pe gât cuiva ca fiind genral valabile – normal, atunci când le considerăm corecte. Și e ciudată toată povestea asta.

O să mă refer mai mult la internet, că acolo sunt părerile la kilogram. De ce tot spunem că românii se pricep la toate? pentru că își exprimă în mod dubios și agresiv părerile și pentru că nu vrem să înțelegem noțiunea de greșeală. Ai spune că o greșeală la vedere poate fi ușor corectată, nu? nu, pentru că îl facem praf pe ăla care greșește, pentru că nu ai voie să greșești – asta ți se spune din frageda pruncie. În continuare, modul în care formăm o părere.

Argument1, Argument2, Argument3 acoladă Părerea. Acum, ceva poate fi greșit acolo fie în modul cum ai interpretat argumentele ălea, fie în faptul că ai lăsat pe lângă Argument4, Argument5 și câte or mai fi. Mai știi la matematică (geometrie, de exemplu) când din câteva chestii rezulta ceva? și era q.e.d. apoi? well, same șit. Ca un exemplu real, multe chestii pe care le citești pe net despre infrastructura din România sunt greșite doar din cauză că cei ce le scriu nu au toate datele – aici mă refer la postări – păreri dar și la publicații pentru că, oh well, de ce să nu procesăm o părere și aia e? Problema e că punem qed ăla la final.

Partea bună a părerilor de tot felul e că, nu numai că vezi puncte de vedere diferite, ci și că oferă posibilitatea altora să le completeze/combată. Dar dam ăsta, dacă zice cineva că vaccinurile provoacă autism? păi dacă e doar o părere, exprimată ca atare, poate discuțiile generate vor convinge o masă, nu neapărat pe ăla care a emis părerea. E o chestie a noastră, a oamenilor să ne formăm păreri, unele poate bazate pe idei fundamental greșite, asta nu înseamnă că începem să ne dăm în cap unii altora. Dar noi suntem români, nu trebuie ”să-ți dai cu părerea fără să știi”, nu? pentru că asta însemană părere, să vină de la cineva cu o patalama specifică, ca să știm dacă o credem sau nu, pentru că ASTA ÎNSEAMNĂ PĂRERE. AVIZATĂ!

Dar dacă ți-aș spune că, șoc și groază!, nu doar românii sunt așa? …

– pauză de consternare – 

… pentru că noi românii suntem un popor ca oricare altul, mai săraci ca unii, mai bogați ca alții, mai îndoctrinați ca unii, mai guralivi ca alții, mai normali ca unii, mai anormali ca alții. A, mult mai aroganți ca alții, dar poate ne vindecăm cu timpul.

Postarea de mai sus tocmai te-a costat 1euro+TVA, pentru că am hosting de plătit. Suma aferentă ți-a fost retrasă din contul personal de debit. În cazul în care nu ai cont de debit, ți se va retrage din cel de credit. Dacă n-ai nici de-ăsta, află că nu tu i-ai tras țeapă lui dam ăsta, ci el ție pentru că dam ăsta nu plătește hosting. (notă de umor tâmpițel inspirat din blogosferă)

Niște poze

Așa m-am angajat în postarea anterioară și da, ar fi frumos să mai pun și poze. N-o să zic prea multe, întrebați voi dacă vă interesează ceva anume. Apropo, am glumit la chestia cu aprecierile, n-o să mă plâng pe blog că nu mă like-uie nimeni, sunt blogăr mare, i can take it.

Am vrut la un moment dat să fac o secțiune cu wallpaper dar nu m-am ținut de idee – dacă vedeți ceva ce v-ar plăcea, cred că se poate rezolva. La wallpaper e puțin altfel prelucrarea și rezoluția de export, de asta zic.

e1e2e3e4e5e6e7e8e9e10e11e12e13e14e15e16e17e18e19

It’s also about the gear

This post is written in english. Glumesc, nu știu eu atâta engleză. Gear, adică echipament sau unelte (tools). Acum există foarte multe lucruri indiferent ce vrei să faci – desenezi, fotografiezi, sculptezi, faci linguri din lemn, decorațiuni etc. – încât uneori e greu să-ți dai seama care sunt uneltele de care ai cu adevărat nevoie. Unele sunt scumpe, altele ieftine, unele bune, altele proaste, dar peste tot unde citim suntem încurajați să ne apucăm fără să ne gândim la uneltele cu care lucrăm, deși uneori contează. Uneori contează nu numai pentru că ceva e mai performant, contează pentru că îți place ție sau nu, iar starea de spirit pe care o ai se reflectă tot timpul în ceea ce creezi. 

Incredibil, am scris peste 120 de cuvinte fără să spun nimic. Ce voiam să împărtășesc cu voi e o poveste cu niște fotografii, după ce mi-am cumpărat un nou aparat foto – normal că n-aveam nevoie de el, dar am zis că uneori e bine să-ți cumperi ceea ce-ți place dacă îți permiți și ai ocazia. M-am săturat de cei care critică absolut orice și urlă că un puști cu un aparat foto de 2000 de euro în mână nu e fotograf – îl vezi cum face poze mulțumit, cum scrutează împrejurimile cu ochi ageri, cu își proptește prietena de fiecare copac înflorit, cine dracu’ ești tu să zici că vai, ăla de fapt nu e fotograf?! – sau pe cei care studiază luni de zile ca să fie siguri că și-au ales cel mai bun telefon, adică cel mai echilibrat, nu ăla care le place lor. Pentru că ei nu dau bani unora doar așa pentru că le place un telefon, că nu îmbogățesc ei pe cine nu trebuie, mai ales că n-ai nevoie de 6 GB de memorie băi, tu ăla acre stai pe facebook. Bun, ce voiam să vă spun, adică morala poveștii (poveste care urmează, dar eu sunt dam ăsta, nu trebuie să scriu cum trebuie și o pot lua de la coadă la cap): uneori când ți-ai cumpărat ceva nou ai să ai rezultate mai bune și asta contează.

366 cuvinte mai târziu, încep de fapt esența postării. Ziceam că mi-am cumpărat un Canon EOS 1D Mark III (SH) și un obiectiv Canon EF 17-40L USM (nou). Dacă mergeți la pagina aia cu echipament o să vedeți că nu stau neapărat rău la capitolul ăsta, iar prin achiziția unui echipament de generație mai veche nu pot spune că am făcut mare brânză. 

Așa, și am pornit la drum, într-o zi, alături de prieteni pentru o noapte cu cortul, în căutare de păduri, brazi, lacuri și stele noaptea. Ne-am pus corturile, am făcut un foc, am mâncat, am băut, am povestit. A venit și miezul nopții, iar cerul s-a însemninat între timp. Eram într-o zonă relativ împădurită, deci stelele se vedeau doar peste linia copacilor și era beznă. Dar beznă, că abia am reușit să nu-mi dau cu sculele-n cap. Cumva am nimerit unul dintre cele mai nasoale locuri pentru campat – denivelat, cu noroaie și în apropierea unor grămezi de gunoi – mai nou oamenii s-au civilizat și nu mai aruncă gunoaiele peste tot ci le pun frumos în grămezi. Acum sunt grămezi peste tot. Ideea e că m-am putut plimba cu aparatul pe trepied pe o arie de circa 10 metri pătrați, deci 2-3 variante de compoziții. De cele mai multe ori îmi place să mă pierd în peisaj, să-mi pun muzică în urechi și să mă bbucur de natură, dar n-a fost cazul aici. Nu prea aveam pe unde să mă plimb, era întuneric și nu vedeai nimic și prietenii s-au gândit să-mi țină companie. Când fotografiezi stelele e bine să focalizezi cum trebuie, altfel punctele albe arată ciudat, neclar. O regulă de bun simț este să focalizezi spre infinit (pe inelul obiectivului) și să speri că e de ajuns. Nu toate obiectivele în schimb au inele de focalizare precise și rotirea lor până la capăt nu înseamnă neapărat focalizare către infinit. Aparat nou, obiectiv nou și lumină pentru a focaliza lipsă (uneori poți focaliza pe steaua nordului, dar era chiar deasupra mea și nu mergea din punct de vedere al compoziției. Am făcut ce-am putut (câteva cadre mai jos) și am sperat că va ieși bine. 

IMG_3691IMG_3681IMG_3696

Când am ajuns acasă am fost plăcut surprins – focalizarea era bună, expunerea era bună și erau cele mai detaliate cadre cu stele pe care le-am făcut, deși noul obiectiv are o deschidere mai mică a diafragmei (f/4). Nu mi-am schimbat cu nimic tehnica, iar rezultatele au fost peste așteptările mele, mai ales că se vedeau doar stele, fără Calea Lactee. Ca o comparație, mai jos sunt cadre cu compoziție mai bună și Calea Lactee, cu tot cu deschidere mai mare a diafragmei (f/2.8) care s-ar traduce în lumină mai multă spre senzor și implicit mai multe detalii în rezultatul final.

IMG_9164IMG_9166-2

(de notat prelucrarea mai agresivă, culorile spălăcite și calitatea mai slabă a imaginilor)

În concluzie, am fost mai fericit. Pe mine m-a constat undeva pe la 7000 de lei tot adaosul de fericire, cu toate accesoriile și ce prostii am mai vrut eu. Mai nasol e dacă crezi că așa ceva te împlinește. Sau așa ceva, ca să păstrăm categoria produselor. Da, atunci va trebui să pui ceva bani la ciorap, sau, de ce nu, dacă ești deja bogat go the Leica way, o să facă ăia cumva să-ți ia zecii de mii de dolari. 

Ține mine că orice unealtă pe care o folosești cu plăcere poate să conducă la rezultate mai bune. E mai ieftin să pui tehnica pe primul plan, dar nu tot timpul e vorba de bani pentru că uneori contează și drumul, nu doar destinația.

PS: În general înainte de concediu cumpăr echipament foto și așa mi se pare că scot mai mult din acel concediu. Să vă arăt și poze din concediu? da’ nu știu, să pun așa pe blog chestii, fără bani? și fără aprecieri? hm, nu știu, nu mai e la modă să pui chestii doar ca să le vadă lumea. 

Țeapă

țeapă s.f. 2018 (arg.) momentul ăla când ajungi pe un blog damosutănuștiucât și citești undeva că e cu poze, dar găsești numai texte tâmpițele ex. „Am intrat pe internet și am luat țeapă”, „Am căutat ceva cu wordpress și am luat țeapă”.