Month: November 2018

It’s also about the gear

This post is written in english. Glumesc, nu știu eu atâta engleză. Gear, adică echipament sau unelte (tools). Acum există foarte multe lucruri indiferent ce vrei să faci – desenezi, fotografiezi, sculptezi, faci linguri din lemn, decorațiuni etc. – încât uneori e greu să-ți dai seama care sunt uneltele de care ai cu adevărat nevoie. Unele sunt scumpe, altele ieftine, unele bune, altele proaste, dar peste tot unde citim suntem încurajați să ne apucăm fără să ne gândim la uneltele cu care lucrăm, deși uneori contează. Uneori contează nu numai pentru că ceva e mai performant, contează pentru că îți place ție sau nu, iar starea de spirit pe care o ai se reflectă tot timpul în ceea ce creezi. 

Incredibil, am scris peste 120 de cuvinte fără să spun nimic. Ce voiam să împărtășesc cu voi e o poveste cu niște fotografii, după ce mi-am cumpărat un nou aparat foto – normal că n-aveam nevoie de el, dar am zis că uneori e bine să-ți cumperi ceea ce-ți place dacă îți permiți și ai ocazia. M-am săturat de cei care critică absolut orice și urlă că un puști cu un aparat foto de 2000 de euro în mână nu e fotograf – îl vezi cum face poze mulțumit, cum scrutează împrejurimile cu ochi ageri, cu își proptește prietena de fiecare copac înflorit, cine dracu’ ești tu să zici că vai, ăla de fapt nu e fotograf?! – sau pe cei care studiază luni de zile ca să fie siguri că și-au ales cel mai bun telefon, adică cel mai echilibrat, nu ăla care le place lor. Pentru că ei nu dau bani unora doar așa pentru că le place un telefon, că nu îmbogățesc ei pe cine nu trebuie, mai ales că n-ai nevoie de 6 GB de memorie băi, tu ăla acre stai pe facebook. Bun, ce voiam să vă spun, adică morala poveștii (poveste care urmează, dar eu sunt dam ăsta, nu trebuie să scriu cum trebuie și o pot lua de la coadă la cap): uneori când ți-ai cumpărat ceva nou ai să ai rezultate mai bune și asta contează.

366 cuvinte mai târziu, încep de fapt esența postării. Ziceam că mi-am cumpărat un Canon EOS 1D Mark III (SH) și un obiectiv Canon EF 17-40L USM (nou). Dacă mergeți la pagina aia cu echipament o să vedeți că nu stau neapărat rău la capitolul ăsta, iar prin achiziția unui echipament de generație mai veche nu pot spune că am făcut mare brânză. 

Așa, și am pornit la drum, într-o zi, alături de prieteni pentru o noapte cu cortul, în căutare de păduri, brazi, lacuri și stele noaptea. Ne-am pus corturile, am făcut un foc, am mâncat, am băut, am povestit. A venit și miezul nopții, iar cerul s-a însemninat între timp. Eram într-o zonă relativ împădurită, deci stelele se vedeau doar peste linia copacilor și era beznă. Dar beznă, că abia am reușit să nu-mi dau cu sculele-n cap. Cumva am nimerit unul dintre cele mai nasoale locuri pentru campat – denivelat, cu noroaie și în apropierea unor grămezi de gunoi – mai nou oamenii s-au civilizat și nu mai aruncă gunoaiele peste tot ci le pun frumos în grămezi. Acum sunt grămezi peste tot. Ideea e că m-am putut plimba cu aparatul pe trepied pe o arie de circa 10 metri pătrați, deci 2-3 variante de compoziții. De cele mai multe ori îmi place să mă pierd în peisaj, să-mi pun muzică în urechi și să mă bbucur de natură, dar n-a fost cazul aici. Nu prea aveam pe unde să mă plimb, era întuneric și nu vedeai nimic și prietenii s-au gândit să-mi țină companie. Când fotografiezi stelele e bine să focalizezi cum trebuie, altfel punctele albe arată ciudat, neclar. O regulă de bun simț este să focalizezi spre infinit (pe inelul obiectivului) și să speri că e de ajuns. Nu toate obiectivele în schimb au inele de focalizare precise și rotirea lor până la capăt nu înseamnă neapărat focalizare către infinit. Aparat nou, obiectiv nou și lumină pentru a focaliza lipsă (uneori poți focaliza pe steaua nordului, dar era chiar deasupra mea și nu mergea din punct de vedere al compoziției. Am făcut ce-am putut (câteva cadre mai jos) și am sperat că va ieși bine. 

IMG_3691IMG_3681IMG_3696

Când am ajuns acasă am fost plăcut surprins – focalizarea era bună, expunerea era bună și erau cele mai detaliate cadre cu stele pe care le-am făcut, deși noul obiectiv are o deschidere mai mică a diafragmei (f/4). Nu mi-am schimbat cu nimic tehnica, iar rezultatele au fost peste așteptările mele, mai ales că se vedeau doar stele, fără Calea Lactee. Ca o comparație, mai jos sunt cadre cu compoziție mai bună și Calea Lactee, cu tot cu deschidere mai mare a diafragmei (f/2.8) care s-ar traduce în lumină mai multă spre senzor și implicit mai multe detalii în rezultatul final.

IMG_9164IMG_9166-2

(de notat prelucrarea mai agresivă, culorile spălăcite și calitatea mai slabă a imaginilor)

În concluzie, am fost mai fericit. Pe mine m-a constat undeva pe la 7000 de lei tot adaosul de fericire, cu toate accesoriile și ce prostii am mai vrut eu. Mai nasol e dacă crezi că așa ceva te împlinește. Sau așa ceva, ca să păstrăm categoria produselor. Da, atunci va trebui să pui ceva bani la ciorap, sau, de ce nu, dacă ești deja bogat go the Leica way, o să facă ăia cumva să-ți ia zecii de mii de dolari. 

Ține mine că orice unealtă pe care o folosești cu plăcere poate să conducă la rezultate mai bune. E mai ieftin să pui tehnica pe primul plan, dar nu tot timpul e vorba de bani pentru că uneori contează și drumul, nu doar destinația.

PS: În general înainte de concediu cumpăr echipament foto și așa mi se pare că scot mai mult din acel concediu. Să vă arăt și poze din concediu? da’ nu știu, să pun așa pe blog chestii, fără bani? și fără aprecieri? hm, nu știu, nu mai e la modă să pui chestii doar ca să le vadă lumea. 

Advertisements

Țeapă

țeapă s.f. 2018 (arg.) momentul ăla când ajungi pe un blog damosutănuștiucât și citești undeva că e cu poze, dar găsești numai texte tâmpițele ex. „Am intrat pe internet și am luat țeapă”, „Am căutat ceva cu wordpress și am luat țeapă”.