Am citit asta azi. Nu am de gând să scriu în mod critic, dar vreau să scriu și eu părerea mea. Din păcate ideile de acolo sunt tangente la o realitate șlefuită, sau mai exact tangente la o realitate tangentă. O să iau punctele de acolo, pe rând, și am să comentez scurt pe marginea lor.
Cele mai bune sunt blogurile noi
Nu chiar. Dacă entuziasmul se pierde pe parcurs, asta e. Sunt multe bloguri noi făcute, așa în dorul lelii, de oameni care n-au nimic de împărtășit. Toți avem impresia că putem scrie, toți avem impresia că putem pune un banner cu emag și toate merg șnur. Nu. Noi sau vechi, unele sunt interesante, altele nu. Mai mult, pentru mai marii blogosferei, un blog descoperit acum de ei nu înseamnă că e nou.
Ne place (in)cultura
Nu suntem un popor cult. Da, am încercat să ne mințim singuri până acum. Pentru prima dată iese la iveală partea urâtă a profilului cititorului: incultura și îngustimea minții. Reacția pare să fie inserțiile culturale. De ce? Vrei ca omul care te înjură să aprecieze articolele tale despre teatru? Și de ce cultură? Ne plângem că plutește rigiditatea lingvistică și că mulți sunt mult prea exigenți cu textele, dar vrem să promovăm cultura? Blogul e un loc unde vrei să găsești păreri, atitudine și lucruri interesante. Nu trebuie să mulțumești masele, ci să oferi ceva de care ești tu mulțumit.
Banii nu-i primești pe 3 vizite
Corelat cu
Piața românească de publicitate este la pământ
Nu e la pământ. E cu buget redus, că nu suntem Germania. Trafic înseamnă expunere. Vreau ca reclama mea să treacă prin fața a cât mai mulți ochi. Ce, reclama pe bloguri poate fi de calitate? Într-o epocă a senzațiilor digitale noi vrem să fie prețuite niște texte fade? Vai, ai testat o nouă tabletă? Ți se pare că ai conturat adevărul absolut? Ia priviți aici. Ăsta e un text de citit? Intri e bloguri să citești despre pastă de dinți?
Comentatorul român este de comă
E, revenim la incultura și mitocănismul comentatorilor, milioanele de cititori, de fapt. Până la urmă, cititorii ți-i faci. Dacă scrii superficial și fără să te documentezi, de ce ar sta cineva cu capul pe umeri să dezbată? Așa articol, așa comentarii. Dacă tu, ca blogăr, nu ai căutat să vezi care e treaba cu urbanismul, sigur nu vor sta la povești oamenii care au ceva în cap.
Comunitate? Care comunitate?
Comunitate pentru ce? Ai nevoie să te împingă cineva din spate? Ai nevoie de promovare? Culmea, într-o lume cu tendințe de globalizare, blogării vorbesc de comunități locale. Ai un blog și ceva de împărtășit, ai nevoie de Cristina TM să-ți dea retweet necondiționat? Da? Nasol atunci.
Adaug eu un punct: BANII
Cel mai curat mod de a aduna bani mi se par reclamele prin bannere. Practic ai vândut un spațiu pe site-ul tău. În funcție de calitate și vizitatori, valoarea lui crește, cum e și normal. Părerile tale nu sunt în mod direct influențate de sponsori sau clienți, nu trebuie să scrii azi despre cozonaci, mâine despre mașini, iar poimâine de oferte de excursii. Mai mult, asta e o metodă chiar mai bună. Îți vinzi textele de pe blog. Nu, blogul nu trebuie să fie gratuit sau pe bani. El e un site, care oferă ceva. Proprietar fiind, ești liber să ceri sau nu bani.
Ca o concluzie, nu, blogging-ul nu este o afacere pe termen lung. Sau este, dar nu una foarte profitabilă. Nici nu are cum să nu fie limitat de anumite repere, atâta timp cât e un site care oferă de cele mai multe ori mai puțin decât alte site-uri, construite cu un scop anume. Nu poate un blog, pe care scrii cum ai călătorit fără bilet sau cum ai slăbit 5 kg în 2 săptămâni, să genereze o sumă de bani mai mare decât în cazul unui site care oferă niște servicii. E stilul românesc de a nu crea, de a spera că poți păcăli oferind puțin, dar menținând așteptări mari. Soluția dată de dojo e să vindeți aceleași articole slabe pe bani mai mulți. Că un articol de 2 euro ar trebui, de fapt, să fie plătit cu 5. Blogging-ul înseamnă în primul rând scris, lucru pe care lista fruntașă nu-l reușește.