După 10 ani de dam ăsta

Probabil că n-ați știut, dar zilele trecute dam ăsta a împlinit 10 ani. 10 ani de bloghing valoros, amatoricesc, fără domeniu, fără nimic profesional. Vai și-amar, dar 10 ani, asta înseamnă că sunt unul dintre cei mai vechi blogări – mie unul mi se pare foarte tare și mă uit de sus la ăștia mici.

Am început blogul la puțin timp după ce mi-am propus să învăț fotografia digitală și, de-a lungul anilor, a fost o pânză pe care am putut să-mi aștern în principal procesul de învățare. Mi-am mai spus oful, am mai povestit una alta, m-am jucat, ne-am înjurat, astea. Azi mi-am dat seama că o mare parte din blogurile care m-au inspirat au dispărut demult – mă refer la cele precum blogul lui Cristian Bîscă. Îmi aduc aminte că urmăream un blog similar, al unui tip cu o prietenă/soție drăguță și o pasiune pentru chitară care, așa ca și mine, încerca tot felul de cadre și mai istorisea câte ceva – din păcate a fost șters demult. Sincer să fiu nu cred că în lumea asta digitală blogurile de genul mai au vreun sens, mai ales că orice conținut media e mult, accesibil și ieftin. E destul să dai like unei pagini de facebook sau să cauți puțin pe instagram și te vei bucura de mai multe cadre de calitate decât pot produce eu. Mai mult, poveștile scrise la sfârșit de zi sau ideile aruncate sporadic nu aduc valoare pe un internet animat și plin de chestii faine.

Am câștigat exact cât mi-am propus – 0 (zero) – și așa intenționez să păstrez blogul, nu neapărat pur, dar consider că e un ceva în care nu ai de ce să arunci cu bani. Echipamentul pe care l-am cumpărat, banii cheltuiți și resursele alocate m-au dezvoltat pe mine și cu asta sunt mulțumit. Mă bucur că am creat o platformă cu ajutprul căreia am împărtășit ceva de-a lungul timpului cu câțiva prieteni sau 2-3 necunoscuți. În ceea ce privește contextul blogosferic, am urmărit dezvoltarea blogurilor, în fiecare an blogosferea s-a cernut, bugetele s-au schimbat, oamenii s-au porcăit, s-au mituit, au făcut ce-au vrut ei. Recent am descoperit idei care nu-mi plac și tot felul de generalizări care nu mi se pare că ar face bine cuiva. Spuneam într-un articol recent că m-am simțit inspirat de YouTube (și Alex mi-a penalizat superficialitatea) pentru că am fost copleșit de câte lucruri pot face oamenii, indiferent că e ceva făcut manual, muzică, film, video etc., sau de chestii uzuale prezentate într-un alt fel. Păi pe lângă asta chestiile cinice precum criza pe care o are Kaufland sau cum de oamenii sunt proști pentru că nu vor să priceapă că relații începute în adolescență n-au cum să dureze în timp cam pălesc. Acum na, o fi faină blogosfera asta și nu pricep eu. Eu vreau să învăț și să fac lucruri noi, iar aberatul pe niște chestii cotidiene și forma fără fond nu mă atrag cu nimic.

Cred că pe viitor vreau să scriu, așa că poate voi posta povești, văd eu de care. Sau poate voi și desena, dar sigur voi face ceva nou. Dimineața, la duș, mă gândeam că nu-mi lipsește neapărat timpul, la modul fizic, ci la modul mental – mă preocupă multe alte lucruri și nu vreau s-mi mai rup o oră sau 2 pe zi pentru a posta ceva fără noimă pe blog. Asta va trece pe măsură ce se vor termina chestiile alea care mă preocupă. Am tot spus-o, mi-ar plăcea să scriu o carte la un moment dat. Vreau să mai învăț, dar probabil o voi scrie la un moment dat și va fi slabă – că așa scriitor sunt eu cum înțeleg ONG-urile încălzirea globală, dar nu va conta, pentru că, în cel mai rău caz o voi împărtăși cu 2-3 oameni pe un blog.

Astea fiind spuse, au fost cumva 10 ani. Dam ăsta se înclină.

Deșert

Ați văzut pe aici o mare parte din formele de relief, munți, dealuri, astea, dar deșert nu – până azi cel puțin. N-o să vă mint, în afara pozelor experiența a fost comercială și… cam săracă, dar mă bucur că am ajuns acolo. Ține de gust dacă poți aprecia niște dune și un vânt de care trebuie să te ferești, dacă crezi că odată ce l-ai văzut la TV nu mai pierzi nimic, dar eu unul mă bucur că am fost acolo. Mă rog, deșertul d epe marginea drumului. Am făcut un printscreen cu localizarea, în caz că vă întrebați, apoi, fără prea multe comentarii câteva cadre.

Așa, de pe net

Te întrebi, probabil, ”e aievea? a scris dam ăla?” – bine, vorba vine scris, că dacă scria era un blogăr tare, nu un irelevant – iar răspunsul e da, a… scris. Dacă mai citești bloguri probabil că ai capul plin de chestii negative, de cum lumea e proastă și votează PSD, despre ce chestii nu îți permiți (da, sunt blogări care îți pot calcula inclusiv venitul lunar fără să aibă habar cine ești) sau cum se fură în lucrările de infrastructură din România – o reprezentare fidelă a ceea ce cred unii oameni că se întâmplă de fapt printre investiții. Dacă nu, bine faci, n-ai pierdut nimic.

Ca să fiu sincer, am mai scris vreo două postări, dar pentru prima dată nu am vrut să le mai public. Le-am scris și mi-am dat seama că voiam să subliniez negativul cu aceeași atitudine negativă… negativistă… de-aia de scoți ochii oamenilor și nu, nu e bine. Apoi m-am întrebat ce aș putea să vă aduc pozitiv și… ăăăă n-am găsit nimic. Pentru mine e un lucru pozitiv că am tot fost la bere, dar nu știu câtă valoare aduce asta în viețile voastre. Nu e totul pierdut pentru că azi m-am gânit că ce fain ar fi să (re)împărtășesc cu voi chestii care mi se patre mie că mă inspiră. Vor fi la grămadă, site-uri, bloguri etc. fără vreo ordine sau tipologie anume.

Radu Diaconescu – Un site cu format de blog cu aventuri preponderent montane. Fiecare ”tură” e descrisă frumos și simplu, în cuvinte și în fotografii, exact așa cum face-o un om cu adevărat pasionat. Vă garantează dam ăsta că statul mult în fața monitorului e altfel dacă faci câte o pauză, măcar virtuală, în natură. Cu timpul vei simți nevoia să fo faci și cu propriile picioare.

Work Hard Anywhere – o comunitate a așa zișilor creativi, formată din oameni care lucrează pe unde apucă și își împărtășesc experiențele. Vei descoperi o rețea de cafenele din toată lumea de unde poți lucra, vei cunoaște tot felul de oameni interesanți citind blogul și te poți lăsa impresionat de cadrele de pe instagram. Fiind vorba în principal de designeri, totul arată bine și îți dă un sentiment de plăcut. Mie personal mi se par foarte reușite toate cadrele și simt că învăț ceva aproape de fiecare dată când arunc un ochi acolo.

Băi, așa scriu aici de parcă ai citi un advertorial – asta a fost o paranteză, zic.

Instagram – orice obiect, marcă sau domeniu, sau pur și simplu oameni, simplu pentru plăcerea de a descoperi chestii. De exemplu canalul GoPro pentru cadre extreme, Canon, Nikon, Codruța Vasilache, ce vrei tu. Vei avea zilnic un colț de natură și un strop de inspirație. Toate astea, desigur, de preferat prin alște țări, unde oamenii sunt mai veseli și nu e totul targhetat, iar tu să trebuiască să te hotărăști dacă ești în targhet.

YouTube – acolo sunt ăia, știți voi, creatorii de conținut. Am mai zis-o, acolo găseștio multe chestii de calitate prezentate ca atare. Fie că vrei să înveți să faci ceva, să asculți muzică sau să urmărești ceva ce nu e trist, gen cum s-a lansat o bere și au fost 15 blogări prezenți, du-te pe iutub. Un canal interesant descoperit de mine recent e Vsauce, pentru ăia mai tocilari dintre voi.  Vreți să vedeți cum s-a lansat noul aifon, poți să te uiți acolo în niște 1,2,3K fără să-ți spună 10 în comentarii că nu ți-l permiți și că mai bine îți iei noul Hauhau nu știu care.

Vrei să înveți să desenezi, să-ți faci server, mâncare, să vezi o duduie cum se schimonosește, încearcă cu încredere iutub. Bine, sigur știi de el, doar ți-a reamintit dam ăsta că e fain. Ai grijă că deja încearcă blogării să-ți spună că nu e așa fain, deci ăsta chiar e semn că e fain.

Everyday Carry – așa cum îi spune și numele, un site cu chestii pe care le cară lumea după ei. De când am început să circul destul de mult cu bicicleta sunt foarte atent la ce car cu mine în fiecare zi. Fiind genul care trebuie să aibă tot ce e nevoie, de la încărcătoare și cabluri pentru electronice până la camere și pompă de bicicletă, arunc un ochi pe ce cară și alții, uneori își sare în ochi câte o chestie cool (așa spun acum tinerii) pe care ai vrea s-o ai. E ok, muncim ca să dăm banii pe prostii. Like dacă ai și tu scandal acasă pentru că ți-ai cumpărat încă o prostie de care nu ai nevoie.

Meet the Sun – e exact ca primul, dar acum mi-am adus aminte. O să spun exact ce scrie acolo autoarea, că nu cred că aș putea exprima mai bine esența blogului, în ciuda amenințărilor cu legea apelor sau hotărârile de consiliu local sau ce mai e acolo cu preluatul textelor:

Jurnale de munte, mișcare și natură, colecție de flori pe culori, momente din călătorii, opinii sociale când nu pot să tac, povești semi-închipuite și versuri uneori. Blog personal și nimic mai mult.

”Când unii văd noroiul în care-mi țin picioarele, eu văd frumusețea ploii ce cade peste mine.”

Bere – ai citit destule prostii de-ale lui dam ăsta, ar trebui să ai grijă să nu te deshidratezi. Cu măsură, copii, cu măsură.

Vin – în caz că nu bei bere.

Ar trebui să mai pună și niște poze dam ăsta, ă? lasă că o să fie și de-alea.