Month: March 2008

de data asta nu e important titlul…

Acum aproximativ 19 ani am luat pentru prima data in mana un bici din piele impletita si m-am uitat in fata la cei 2 cai care ne trageau pe un drum forestier…a fost o emotie foarte puternica…am reusit doar sa-i “mangai”…erau niste animale fantastice si eu voiam sa le lovesc cu o usturatoare piele impletita. Atunci am vazut prima data loialitatea dintre ei si stapan… era de ajuns sa spuna pe un ton grav “mergem!” iar caii o luau la goana indiferent ce trageau dupa ei…uneori erau obositi sau insetati si totusi dadeau ce aveau mai bun in ei. In fotografiile de mai jos sunt alti cai, in alta zona si in alt moment. Desi acei 2 cai vor avea un loc aparte undeva undeva in sufletul meu, de cate ori vad un cuplu ca cei din fotografii ma cuprinde un sentiment de umilinta si inferioritate…

_mg_8672edit.jpg

_mg_8678edit.jpg

_mg_8679edit.jpg

Advertisements

you’ll be in my heart

cer.jpg

Come stop your crying
It will be all right
Just take my hand Hold it tight

I will protect you
from all around you
I will be here
Don’t you cry

For one so small,
you seem so strong
My arms will hold you,
keep you safe and warm
This bond between us
Can’t be broken
I will be here
Don’t you cry

‘Cause you’ll be in my heart
Yes, you’ll be in my heart
From this day on
Now and forever more

You’ll be in my heart
No matter what they say
You’ll be here in my heart, always

Why can’t they understand
the way we feel
They just don’t trust
what they can’t explain
I know we’re different but,
deep inside us
We’re not that different at all

And you’ll be in my heart
Yes, you’ll be in my heart
From this day on
Now and forever more

Don’t listen to them
‘Cause what do they know
We need each other,
to have, to hold
They’ll see in time
I know

When destiny calls you
You must be strong
I may not be with you
But you’ve got to hold on
They’ll see in time
I know
We’ll show them together

‘Cause you’ll be in my heart
Yes, you’ll be in my heart
From this day on,
Now and forever more

Oh, you’ll be in my heart
No matter what they say
You’ll be in my heart, always
Always

pestera Scarisoara

Lung dar frumos drumul pana la pestera. Norocul nostru a fost ca am dat de cel ce “deschidea” pestera. Altfel, am fi dat de o usa incuiata si un simplu gard. Nu stiu daca pestera are un program sau relatii cu publicul din cand in cand. Dar se pare ca in ziua respectiva nu avea…dar cum noi suntem atat de speciali, cineva ne-a “deschis”…pestera. Erau puse pe gard cateva afise cu reguli privind accesul in pestera si tariful, unde era specificata (cu grija) lipsa discriminarii (romanii si strainii platesc aceeasi suma de bani pentru accesul in pestera). Una dintre reguli suna cam asa: “timpul luminarii pesterii este restrictionat la 10 min pentru evitarea cresterii temeperaturii in interiorul pesterii din cauza caldurii degajate”. Surpriza mea a fost modul rudimentar de a lumina formatiunile de gheata din pestera precum si durerea in cot a fiecaruia in legatura cu regula mai sus mentionata.

Am coborat apoi pe niste trepte care te faceau sa tremuri si tinandu-ma de o bara metalica indoita, corodata si prinsa cu sarma la diferite inaltimi. Daca scopul acestei amenajari era sa creasca nivelul adrenalinei, are mare succes. De la trepte la un podet de lemn prins in suruburi pe asa numitul ghetar, pe care ti-l imaginai probabil ca un munte alb si care e de fapt altceva, la cateva formatiuni iluminate de un reflector cu o lumina…ca in poze. Putinele informatii le-am aflat abia la iesire, cand imparteam frateste o sticla de tarie.

Sunt bucuros ca am avut ocazia sa vizitez pestera…o pestera despre care auzisem in primii ani de scoala si care parea ceva deosebit pentru tara noastra. Este…dar e nevoie de spiritualitate si golirea sticlei respective inainte de a intra, cu mentiunea ca ar putea inlesni coboratul mai mult decat ar fi necesar. Desi cum ziceam, sunt bucuros si multumit, nu stiu daca am ramas impresionat de ceea ce am vazut. Cred ca altceva trebuia sa vad…

Am facut totusi cateva expuneri in compania caldei lumini ce crestea temperatura in pestera. Drumul si pestera merita.. noi nu meritam…

_mg_8722edit.jpg

_mg_8723edit.jpg

popas, portret

Am facut un scurt popas in speranta ca putem bea un ceai intr-o casuta pe care scria “bar”. Nu era nimeni inauntru..in schimb langa drum era un localnic cu o sanie trasa de 2 cai. In toata fascinatia mea probabil eram enervant agitandu-ma, incercand sa gasesc cadrul potrivit. Spre norocul meu frumoasele animale au fost foarte intelegatoare. Cat despre cadrul potrivit, decideti voi daca l-am gasit.

_mg_8680edit.jpg

_mg_8684edit.jpg