Blogosfera anului 2011 – Partea I – impactul PRoiectelor

Partea I va fi urmată şi de o parte a doua şi cam atât. Se pare că ultimul trend în materie de probleme blogosferice e faptul că experţii, specialiştii, consultanţii şi oamenii de PR au început să se calce pe picioare. Cu alte cuvinte nu mai au loc unii de alţii. Intenţionam să scriu despre valoarea literară a textelor blogosferice precum şi valori sau non valori cum au numit unii una dintre păturile blogosferice, dar a apărut un aşa zis proiect, cu un impact…hai să vedem în rândurile de mai jos.

Proiectul în cauză este povestea cu Timişoara, #timişoara-nu-ştiu-cui. Ce m-a uimit aici şi m-a determinat să scriu articolul de faţă e rezultatul, trist aş spune eu. Mai întâi câteva cuvinte despre contextul în care s-a derulat evenimentul.

Timişoara este un oraş frumos. Trebuie să fii rău să contrazici asta. Nu e mai frumos ca altul ci doar un oraş frumos. Principalul factor care a condus la asta e diversitatea culturală care a plutit prin zona asta de-a lungul timpului. Din păcate oraşul a rămas în urmă, adică e mai jos decât ar fi putut fi. Dacă suntem sinceri găsim tot felul de nereguli din cauza intereselor sau a proastei gestiuni. Timişoara nu e şi nu va fi un oraş turistic. Niciodată. Cu toate astea îi va încânta pe turiştii care poposesc. Îmi permit să fac o comparaţie cu oraşul polonez Cracovia prin prisma obiectivelor turistice sărăcăcioase şi lipsa construcţiilor impunătoare, dar în acelaşi timp excelând la capitolul farmec.

Aşa zisul proiect începe (de câţiva ani) cu declaraţii de dragoste siropoase şi exprimări gen “timişorean”, “bănăţean get beget”, “banatu-i fruncea” ş.a. şi ajunge la oameni care “fac ceva pentru oraş”. Un oraş civilizat şi modern lasă lucrurile de genul în urmă. Timişoara e un oraş vizitat şi tranzitat, numărul locuitorilor e în creştere şi îşi doreşte o integrare socială şi culturală în ceea ce numim lumea civilizată. Oraşul a ajuns unde a ajuns, în mod ironic, datorită străinilor. Din păcate menţine acest standard tot datorită străinilor. Orgoliul exacerbat ţine de conservatorism, iar asta nu se mai acceptă într-un oraş deschis, modern. Prin urmare laudele la kilogram sunt de prost gust iar reacţiile negative au început să apară din colţurile ţării. Mda, hateri.

Şi a fost proiectul. O mână de blogări, unii spun 40, alţii 70 (diferenţe nesemnificative datorită calculului cu 2 sau 3 zecimale) s-au plimbat prin oraş, cică descoperindu-l. Nimic în neregulă până aici. Un lucru care m-a mirat a fost vizita acestora la fabrica de Bere Timişoreana. Acolo au primit fiecare câte o bere şi cam atât. N-a vorbit nimeni despre, n-a aflat nimeni cât de complicat e procesul, dar “bere nefiltrată” a răsunat în toate articolele. Dragi copii, bere nefiltrata nu e doar la Timişoara, mai mult, există mărci consacrate care produc bere de o calitate net superioară. Bun, au descoperit, au avut un tramvai de epocă, un ghid pasionat. Trebuia doar ca fiecare să descrie experienţa şi astfel lumea să se adune din toate colţurile lumii să vadă minunea. Ei, acum vine partea tristă: articolele sunt extrem de fade şi de seci, fiind în proporţie de minim 25% legături către ceilalţi blogări şi sponsori.

Ăsta e unul dintre articole. Ăsta e altul. Nu am nimic cu oamenii, am ales articolele pentru că e vorba de un blogger local şi unul din Bucureşti. Ambele articole nu au pic de suflet sau pasiune. Simple politeţuri emise de oameni care s-au simţit în largul lor împreună şi cam atât. Un alt lucru pe care nu-l consider normal e ridicarea în slăvi a organizării. Organizarea unui eveniment nu iese în evidenţă decât dacă iese prost. Organizarea e foarte importantă, dar nu trebuie să se vadă, nu ea e obiectivul. Dacă ăsta e atuu-ul unui eveniment, mi-e greu să cred că acel eveniment ar avea succes.

Mai departe, un citat din articolul Corinei:

Profit de această zi aniversară ca să împărtăşesc şi eu cu voi câteva gânduri despre #timisoaranoastră şi despre Timişoara, în genere.

Evenimentul a fost unul reuşit, oricât de cârcotaşi ar fi unii. Să strângi atâţia oameni pe o ploaie torenţială şi să îi şi ţii lângă tine, nu e treabă uşoară, dar organizatorii s-au descurcat de minune fără şă îşi dea nimeni seama dacă le-a fost vreo secundă teamă de un eventual eşec.

Cum adică oricât de cârcotaşi ar fi unii? Unii care şi, mai important, câţi? Adică oricum, e un succes, aşa vrem noi timişorenii. Nu a strâns nimeni atâţia oameni, acei oameni au fost invitaţi. Li s-au asigurat anumite lucruri, nu au fost în concediu. Dacă nu aveau de gând să suporte acele chinuri puteau refuza invitaţia. Şi desigur, organizatorii, care sunt mai presus de orice trebuia să însemne respectivul manifest.

Unul dintre organizatori, Nebuloasa mai exact, a scris un articol în jurul sponsorilor şi celor ce i s-au alăturat, cum de altfel era normal. Din păcate diplomaţia-i specifică m-a dezamăgit. La articolul ei a comentat cineva, care a reuşit să atingă un punct sensibil: multitudinea sponsorilor şi ponderea lor în articole. Cam asta zice omul:

Ce articol de cacat! Reclama in stanga si in dreapta, nah, inteleg nevoia de a le oferi ceva in schimb partenerilor, ca nu nimic nu e gratis, dar gaseste o alta modalitate. Dincolo de asta, felicitari pentru ceea ce faci. Mergi mai departe – JW style.

E drept, tonul lui ar merita câteva cuvinte dure. Dacă în articolul ei forma are o justificare, în cazul celorlalte nu prea mai există justificare. Cum spuneam, replica ei m-a dezamăgit:

Desigur, n-ai inteles nimic din tot articolul. Din fericire, esti singurul. Banii nu cresc in copaci si oricat de bune ar fi intentiile mele, pentru orice eveniment organizat e nevoie de bani si de parteneri. Daca nu intelegi asta, du-te de pe acest blog si ramai dus.
PS: prietenii mei se semneaza, cu numele lor si o adresa de mail valabila.

E trist dacă cei care citesc nu înţeleg, pentru că lor le e adresat articolul. Omul merita mai degrabă o înjurătură dar asta e.

Hai să vedem acum care a fost impactul proiectului. Ia priviţi. Da, deci blogării participanţi au şi scris un articol despre, lucru de-a dreptul fantastic! Bun dar impactul? Păi like-uri, rituituri ăăăăă şi cam atât. Ei bine impactul trebuia asigurat de articolele scrise de cei 40 70 de oameni care au participat. Din păcate ele sunt extrem de fade, ca şi cum nu i-ar fi impresionat sau marcat nimic. În afară de cele câteva kilograme de politeţe nu prea e nimic notabil. De ce? Nu sunt respectivii în stare de mai mult? Oricât de hater sunt eu, nu, nu cred că asta e. E simplu: nu i-a impresionat nimic, nu le-a aprins nimic pasiunea şi n-au simţit nevoia să scoată ceva în evidenţă, lucru care mi se pare chiar trist. Bun, mai sunt articole la nivel de şcoală generală, dar nu despre ele era vorba. Nu am nimic cu cei menţionaţi în articol, dar impactul e unul…blogosferic. În afară de tevatura printre bloguri şi reţele sociale, tevatură care angrenează câţiva oameni total neimpresionaţi sunt doar populisme şi orgolii depăşite. Din păcate. Nu simt nevoia să dau vina sau să critic pe cineva, îmi pare doar rău pentru ceea ce se numesc atât de comun, campanii în ăăăă 2.0. La final, 2 cadre care completează doar colecţia de pe blogurile participante.

Advertisements

16 comments

  1. Raluca, îmi pare rău, dar nu îndeplineşti cerinţele minime pentru a comenta pe blogul slab aici de faţă. Pentru sugestii şi reclamaţii există 2 adrese de e-mail, la pagina “contact”.

  2. Sa-ncerc sa spun care cred eu ca este problema. Bloggerul roman nu prea stie sa fie blogger, putini sunt cei care stiu cu adevarat sa-si faca treaba la un astfel de eveniment. Si acum nu discut despre ce inseamna termenul blogger ci concret despre ceea ce trebuie sa faci.

    Exista cazul 1. Te duci, trece o zi, pai frate seara scrii un articol. Povestesti ce ai facut, bagi poze, poate si un filmulet, tot articolul plin si de niste pareri personale (bune/proaste) si poate si niste chestii extra. Faci un research despre lucrurile pe care le-ai vazut sau le-ai aflat ca sa poti veni cu completari utile. Vine ziua 2 o iei de la capat.

    Si cazul 2. Nu tii un jurnal, dar cauti sa faci materiale / teme faine. Cauti o poveste ascunsa, poate chiar iti tii niste poze/subiecte pe care sa le dezbati in zilele urmatoare evenimentului, evenimentul dandu-ti astfel subiecte de blog.

    Ori la noi stii cum se intampla? (80% din cazuri) Vine bloggeru’, se lafaie, se plimba, mananca, doarme. Trec 2 zile, trec 4 zile de eveniment si asteapta sa ajunga acasa unde sa bage un articol in care zice ca a fost la “x”, cu cine a fost si baga 4 poze. In cel mai bun caz, intre timp, mai baga cateva articole scurte cu “ce am facut azi” sau un filmulet (care e si spotul evenimentului, sau ceva).

    Si nu ca trebuie. Dar si publicul tau, ca blogger, asta vrea. Cazul 1 sau 2. Restul sunt asa “sa nu spuna ca nu am scris”.

    1. Ei au venit să vadă şi apoi să promoveze prin filtrul personal al fiecăruia. Dacă nu s-a scris nimic notabil, logic se poate presupune că nici nu s-a întâmplat nimic notabil.

  3. Mi se pare ca te plangi de niste lucruri mult prea subiective.

    “nu au pic de suflet sau pasiune”. Altfel spus, te plangi de faptul ca unii sau altii nu au talent la scris. E ceva normal. Oricine poate deschide un blog, dar oamenii care au si suficient talent incat sa insufle altora, prin cuvintele lor, pasiune, se pot numara pe degete. Sa si acuzi insa omul ca nu are talent la scris nu are rost, avand in vedere ca nu-i vreun concurs.

    Exact la ce impact te asteptai? Manifestatii spontane, bannere de iubire in piata mare a orasului? Au fost niste like-uri si RT-uri. Cam asta e tot ce poti obtine si nici macar nu se masoara asa impactul unui articol.

    Eu consider ca cititorii sunt acolo pentru ca vor sa citeasca. Nu sa dea click, nu sa dea RT, nu sa dea like, ci doar sa citeasca. Orice fac in plus e un bonus, dar nu-i obliga nimeni, nici daca scrii cel mai misto text posibil, sa dea si RT sau Like. Daca ai 4000 de pageviews si 10 RT-uri, mi se pare ok, cam asta e procentul celor dispusi sa mearga mai departe decat simpla lectura a cuvintelor.

    In plus, proiectul aceasta e unul local. Eu sunt din Bucuresti si n-am citit niciunul dintre articolele respective, n-am urmarit nici ce se zicea pe Twitter. Motivul? Nu sunt din Timisoara. Ma indoiesc ca voi ajunge pe acolo prea curand. Nu mi-a pasat.

    Intreaga afacere se adresa doar celor din Timisoara, ca sa-i faca mandri de orasul in care traiesc. S-a desfasurat in weekend? Deja pierzi o gramada din audienta si deci din impactul de moment. Ia in considerare si ce ziceam mai sus privind procentul celor dispusi sa faca niste actiuni ulterioare si vezi unde ajungi.

    Mi se pare ok sa critici o campanie sau un proiect daca ti se pare ca e aiurea facuta, organizata, ca e multa falsitate, ca e multa publicitate ascunsa, ca sunt cuvintele sponsorului etc. Dar tot ce zici se bazeaza pe faptul ca unii n-au talent la scris, loc din care pleaca si lipsa unui impact si tot restul.

    1. 90% din blogosferă n-are talent la scris, eu fiind printre ei. Au existat sponsori care i-au adus acolo SĂ SCRIE. La un eveniment local nu aduci degeaba bloggeri din Bucureşti. Cititorii sunt în mare parte pupincurişti. E destul să citeşti comentariile ca să-ţi dai seama de asta. E cam greu de crezut că toţi văd lucrurile la fel.
      Numai în weekend oamenii au timp de aşa ceva, nu înţeleg de ce spui că se pierde audienţa. Cum spuneam în articol, dacă vorbeşti despre un eveniment de succes, nu aduci în discuţie organizarea, ci acel lucru care i-a adus succesul. Ăsta e succesul? Tramvaiul, o bere şi sandwich-uri venite la timp?

      Mai spun o dată cum e cu scrisul: când ai nişte beneficii ai putea depune mai mulz efort.

  4. Am participat si eu la eveniment, daca pot spune asa la o ora de prezenta. Hai… o ora si jumatate. Mai mult pentru a cunoaste personal unii dintre participanti cu care discutasem inainte pe twitter. Si daca iau in considerare acest aspect, sunt foarte multumit.
    Cum eu sunt in Timisoara de peste 15 ani, nu prea mai am ce sa vad nou in oras. Poate doar sa aud lucruri despre el! N-am pus nici poze… Desi mi-am luat aparatul foto cu mine, nu l-am scos din geanta.
    Nefiind invitat de niciun sponsor, mi-am permis sa nu ii amintesc. Dar nici nu pot sa fiu ipocrit si sa zic ca, dincolo de faptul ca si-a facut un pic de publicitate, viceprimarul a fost politically correct.
    Nu intru in discutii contradictorii cu tine decat vis-a-vis de un singur aspect: comparatia cu Cracovia!
    Am stat in ultimul an foarte mult in acest oras. Foarte mult inseamna cam doua luni. Am avut timp sa vizitez orasul si imprejurimile. Nu poti sa faci vreo comparatie cu Timisoara. In niciun fel! Nu intru in detalii, o sa scriu candva impresiile mele despre acest oras pe blog. Dar Timisoara pierde clar orice competitie cu Cracovia! Ca e vorba de cultura, grad de civilizatie, obiective turistice, ospitalitate… castiga!

    1. Ideea nu era ca toţi cei prezenţi să scrie articole fabuloase. Unii au venit de departe pentru asta, cu sponsorul de mână. Eu nu-i pun la zid pe oameni, ci decretez rezultatul ca fiind unul slab.

      Eu am comparat Timişoara şi Cracovia prin ochii unui om care tranzitează. La prima vedere (da, superficial) amândouă oraşe au un farmec aparte fără să etaleze ceva măreţ. Lăsând superficialitatea deoparte da, ai dreptate. Gradul de civilizaţie al Poloniei e peste al nostru.

  5. poate nu inteleg eu, dar care sunt asteptarile tale legate de articolele de dupa o chestie de genul #prinorasulmeu in care toata lumea vede aceleasi locuri (destul de multe, destul de pe repede inainte) si asculta acelasi ghid, cam asta fiind, de altfel, ideea unui tur de oras?

    nu prea ai cand sa dezvolti pasiune pentru un loc in felul asta dar iti poti face o idee pe care o poti impartasi mai departe cu mai mult sau mai putin talent la scris 🙂

    apropo, la fabrica de bere nu am putut intra pentru ca eram un grup prea mare. organizarea a fost ok si merita amintita ca atare macar pentru ca exista evenimente cu pretentii serioase care sunt vraiste la capitolul asta.

    1. În primul rând da, organizarea merită AMINTITĂ. Când începi un articol cu asta nu e chiar amintit.
      Ba eu zic că ai când să dezvolţi o pasiune. Dacă nu ai când şi cum ai venit pentru altceva. Când ajungi pentru prima dată într-un oras străin, pe care îl consideri aşa frumos, chiar nu te emoţionează nimic? Chiar nu poţi scrie (pentru că ăla era motivul pentru care erau acolo) un articol cât de cât? Ca să nu mai spun că toate erau la fel. Păi poate poţi scrie dar, cum ai zis şi tu, un tur de oraş, acelaşi ghid, prea mare grupul pentru fabrica de bere. Deci succesul? Faptul că nişte oameni s-au simţit bine împreună nu e un succes.

      Lipsa talentului nu e o scuză pentru un lucru prost făcut. Niciodată.

  6. dar faptul ca niste oameni au vazut – unii pentru prima data, poate – orasul, ca au scris despre el, ca le’a placut si poate ca vor reveni, pe banii lor, de data asta, ar putea fi, nu?

    eu sunt subiectiva, stiu orasul asta de vreo 10 ani si imi e deja drag, de’aia nu pot sa’mi dau seama daca si cum as fi putut scrie daca acum il vedeam prima data, acum si asa.
    cat despre asemanari, ele exista pentru ca, asa cum ziceam, aceleasi locuri, aceleasi explicatii. asta e neajunsul vizitelor in grup organizat

    hai sa socotim si bunele intentii si entuziasmul, ok? 🙂

    1. E cunoscut faptul că aduci bloggeri când vrei să promovezi ceva. De asta e eveniment şi nu blogmeet. Treaba lor daca aleg să se întoarcă sau nu. Eu nu critic manifestul în sine ci lipsa rezultatelor vizibile.
      N-am zis niciodată că entuziasmul au bunele intenţii strică, dar asta nu garantează succesul. Până la urmă vad că totul e un succes că de, a fost fain. A, şi organizare bună.

  7. Nu toţi cei prezenţi la turul prin Timişoara au fost invitaţi “cu beneficii”. Au mai fost şi timişoreni care au preferat să îşi petreacă ziua respectivă în ploaie pe străzile Timişoarei. Eu la ei mă refeream când spuneam că nu e uşor să îi atragi şi să îi ţii lângă tine.

    În afară de asta, fiecare cu părerile lui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s