Blogosfera anului 2011 – Partea a II-a – Valoare literară

Da, e cam pompos spus dar e vorba de valoarea textelor, valoare sau pertinenţă. Pluteşte prin blogosferă o nouă aroganţă cum că o pătură a blogosferei scrie bine. Mai exact straturile de mijloc care se zbat în acest mediu deschis şi stau la ciupeală, au gândit că dacă au atras un număr de cititori prin spam, twitter, facebook şi da, acum şi G+ ei scriu bine.

Ce înseamnă scris bine când vorbim de bloguri? Păi în primul rând un limbaj curat gramatical, exprimări clare şi păreri bine conturate. Nu vorbesc de scriitori, deşi mai nou tot mai mulţi preferă să exprime diverse idei, sub multiple forme, pe platforma specifică unui blog. Deci nu, nu despre ei vorbim. Dacă e să luăm totuşi un exemplu, subiectiv.ro. Nu numai că are o experienţă în spate dar articolele lui sunt clare, articulate şi la obiect. Bun, un om cât de cât şcolit are nişte noţiuni elementare de gramatică, unul ca mine de exemplu. Pot folosi exprimări simple şi pot evita fraze alambicate, acorduri de care nu sunt sigur şi diverse forme care nu-mi sunt clare. Un articol bine scris are un stil, reflectă o personalitate. Mai mult, platforma de tip blog permite interacţiunea cu cititorii prin intermediul comentariilor. Astfel, un text bine scris conduce la discuţii şi/sau alte păreri. Un text prost se sfârşeşte cu “voi ce credeţi?” şi conduce la comentarii slabe, fără argumente, fără noimă şi fără pic de farmec. Adică ceva de genul. Nu ţin neapărat să afirm că articolul ei e prost, dar totuşi, priviţi comentariile şi mai mult, priviţi dezbaterea. Nu, nu sunteţi orbi, ea nu există.

Am un mic ajutor şi anume cel mai mare hater din punctul ăsta de vedere: sexist.ro. De ce hater? pentru că scoate ce e mai slab din blogări punându-i să scrie articole după o temă dată. Ei bine, aici se vede dacă într-adevăr poţi scrie. În nici un caz nu sunt toate articolele de acolo slabe, iar ideea nu e deloc rea. Hai să discutăm pe nişte exemple:

Exemplul 1

Ne uităm la textul lui. În primul rând omul nu înţelege că afrodisiacul ţine de imaginaţie şi de un plus atunci când vine vorba de erotism.

“Afrodisiacele sunt elemente care intervin în chimia organismului spre a-l stimula în situații de stres și presiune socială.”

Omul a reuşit să scrie un text extrem de plicticos despre cum să te îngrijeşti pentru a avea o viaţă sexuală normală. E la mintea cocoşului că un om sănătos fizic şi psihic poate atinge plăceri mai intense în budoar. Dar sub nici o formă nu era asta tema articolului.

Exemplul 2

Aici nu există discriminare, amandouă articolele fiind la fel de slabe. El adună o serie de clişee într-un articol fără pic de strălucire.

“De aceea, va rugam sa ne scuzati entuziasmul din urma unei victorii si supararea generata de o pierdere. Tot din motive evolutioniste vorbesc femeile asa mult. Cat timp barbatii erau plecati la razboi ele stateau acasa, faceau un cerculet si discutau toate aberatiile posibile.”

Ajungem la ea, ea care (româneşte şi banal spus) o ia pe arătură. Sporturile “corp la corp” se numesc sporturi de contact. De la contact domnişoara povesteşte cum joacă prietenul ei biliard. Desigur, întreaga povestire e asezonată cu expresii fermecătoare gen “Uitati-va la toti baietii astia din salile de billiard cum isi tin ei tacurile ca si cum ar fi o prelungire de penis […]”

Exemplul 3

Avem aici onoarea să citim încă un articol scris de un domn care nu cunoaşte conceptul de metrosexual.

“Metrosexualul este ca si o femeie cand vine vorba de moda si imbracaminte. Mereu trebuie sa se asorteze, sa fie pentru locul unde merge, sa fie ceva nou, sa fie deosebit si totodata sa nu atraga privirile mai mult decat trebuie. Accesoriile, pantofii, ceasul, etc. toate trebuie sa se potriveasca. Daca cineva mai are un tricou identic sau pantalon sau chiar pantofi, atunci trebuie neaparat sa se schimbe, sa aiba ceva ce restul nu au. Da, pare ciudat.”

Un bărbat care are hainele şi accesoriile “potrivite” e un bărbat îngrijit. Mai mult, deosebit dar care să nu atragă atenţia îmi pare că tinde spre rafinament, nicidecum metrosexual. Un metrosexual exagerează, dar asta e altă poveste. Dacă ideea e greşită, ce articol putea să ieşi?!

Ajungem şi la articolul ei. Pompos, greţos, plin de zorzoane. Se citeşte de la o poştă lipsa clarităţii în exprimare. Mă abţin de la alte comentarii aici.

Exemplul 4

Ăsta e unul pozitiv. Mă refer la articolul lui Richie, articol care are un aer matur şi un suflu de spiritualitate necesar de altfel, având în vedere tema.
Spuneam că un articol slab conduce în general la comentarii slabe, comentarii care nu au nici un aport asupra ideii articolului. Dar dacă ai un comentariu critic la adresa articolului? Adică vrei să spui în mod civilizat că articolul ţi se pare slab. Conform legilor blogosferice nescrise, nu prea ai dreptul. Adica poţi critica argumentat de forma “da, sunt de acord”, pentru că altfel ţi se va spune să nu mai citeşti blogul dacă nu îţi convine.

Am primit ieri un ajutor nesperat de la Ruxandra Predescu: “mediul ăsta nu e profesionalizat pentru toată lumea. drept îi că nu mereu bunele intenţii salvează scriitura dar…:)”. Ăăă, poftim? scriitură? Dragă Ruxandra, scriitură înseamnă asta:

SCRIITÚRĂ s. f. 1. modalitatea de a scrie o operă beletristică, de a realiza actul scrisului. ◊ artă scriitoricească. (sursa)

Definiţia asta nu se leagă nicicum de ce vorbesc eu aici. Mai departe aceeaşi scuză penibilă: n-am talent sau nu sunt scriitor de profesie, am dreptul să scriu prost fără să mi se spună asta. Mai mult, stimabila Ruxandra spune că am folosit cuvântul fad pentru a descrie nişte articole cu un iz răutăcios. Asta mă tulbură, pentru că am o părere. Am cunoştinţele necesare şi statutul pentru a emite cel puţin o părere. De ce e o jignire când spui că un articol e slab/prost? Nu omul care l-a scris e aşa ci articolul. Prostii se fac peste tot. Nu avem voie să criticăm blogări care scriu articole slabe dar putem face cu ou şi cu oţet chiar şi preşedintele ţării. Oricine ar fi, noi ştim mai bine. În concluzie, dacă un blogăr este criticat şi nu e în stare să răspundă raţional la critici, să-şi apere munca dacă i se pare justificat, chiar scrie el bine? Nu e vorba de toată blogosfera aici. Puţini scriu bine. Lumea ne urmăreşte pe noi ăştia care nu o prea nimerim din alte motive şi nu e nimic rău în asta. Dar când te lauzi singur fără vreun succes înregistrat sau când dai cu tifla unuia care emite o părere pertinentă e o aroganţă şi arată un obraz gros.

 

P.S. Cei cu limbajul de lemn nu sunt menţionaţi pentru că ei nu s-au calificat în lotul celor care scriu prost. Vorbeam de scris în limba română.

 

Advertisements

14 comments

  1. Salut! Iti multumim pentru review! Ne bucuram ca ai citit articolele de pe site si ne ajuta foarte mult feedback-ul tau. Nu ai vrea sa scrii si tu pentru TheSexist.ro? Iti putem trimite repede o tema pe email!

  2. Mi-a sarit in ochi ceva din postul tau : <> si mi-am adus aminte de o axioma a jurnalismului: nu iti inchei niciodata articolul cu o intrebare. Si mi-am revazut textele. In multe am cazut in pacatul asta. Chiar daca, de cele mai multe ori, intrebarile sunt retorice. Si au raspunsurile in ele. Sau macar in textul ce o precede.
    Dar stau sa ma gandesc… ce motive as avea sa ma consider jurnalist? Niciunul!
    Incerc sa scriu corect, fara sa fac nici macar typo. Sa nu mai vorbesc de greseli de logica sau gramaticale. Si daca pot sa si ofer ceva bun spre citire, cu atat mai bine.
    Orice critica e bine-venita! Din asta invatam, nu?
    PS: Uneori, intrebarea din finalul unei postari cred ca tine loc de prospectiune de rating (sau cum sa-i spun? Ma gandesc ca intelegi ce vreau sa zic.) Ai raspunsuri multe, ai si cititori. Discutabil…

    1. Cred că un articol decent include acea întrebare printre rânduri, în cele mai multe dintre cazuri. Atunci când exprimi o părere sunt toate şansele să fe cel puţin un cititor care să nu fie de acord sau să propună un alt punct de vedere. Iar dacă ai cititori obişnuiţi cu discuţiile, lucruri constructive se întâmplă după părerea mea.
      Problema aici nu e că unii greşesc (doar toţi greşim) ci e aroganţa nejustificată a unora.

  3. Vad ca a luat drept comment de cod ce am copiat din postul tau :)) Asta era:
    “Un text prost se sfârşeşte cu “voi ce credeţi?””

  4. In fond, cine decide daca un articol e bine scris sau nu? Cred ca, pana la urma, si asta se rezuma la parerea fiecaruia. Posibil ca un articol scris bine , pentru tine, sa fie unul fara nicio noima pentru mine.

    Si da, scriu si eu prost, dupa parerea ta >:P

    1. Nu trebuie să decidă cineva. E o părere/impresie/evaluare. Nu e vorba de preferinţe ci de greşeli elementare pe care le fac cei care susţin sus şi tare că…scriu bine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s