Film vs. Digital

E vorba de eterna confruntare dintre fotografii ce preferă filmul şi cei ce au trecut la senzorul digital. Există multe articole care descriu problema mult mai bine decât mine şi vor mai fi multe altele atâta timp cât filmul fotografic se va folosi. Există avantaje şi dezavantaje de ambele părţi. Probabil argumentul suprem este costul ridicat al fotografiilor la baza cărăra stă filmul fotografic. În primul rând vreau să clarific unele lucruri pentru că există tot mai multe păreri neavizate şi nu e chiar normal ca glasul lor să fie atât de răsunător. În al doilea rând am să fac o mică sinteză a principalelor avantaje ale aparatelor foto digitale din perspectiva unui amator sau a aunui fotograf semi profesionist (prin semi profesionist înţeleg fotograf care câştigă bani din fotografie, dar fără ca aceasta să fie principala ocupaţie).

Am văzut multe păreri şi am citit multe articole, printre care cel scris de Dan. Nu am de gând să-i contest părerile sau să fiu critic dar nu e chiar normal să fie aşa. De ce ar fi fotografia adevărată pe film? De ce se spune că arta fotografică aparţine filmului? De vină este în primul rând nostalgia. Cei ce am admirat fotografiile făcute de Ansel Adams am cumpărat repede filme, nerăbdători. Un lucru de necontestat este calitatea fotografiilor pe care le poate oferi filmul fotografic atunci când este bine expus şi developat în consecinţă, dar cu un mare volum de muncă, experienţă şi mulţi bani cheltuiţi. Sunt mulţi cei ce nu cunosc faptul că procesarea unui fişier digital urmează aceleaşi etape ca şi developarea clasică a negativelor sau diapozitivelor, chiar dacă procedeele şi mediul de lucru sunt altele. Nimic nu e mai greşit decât ideea că dintr-o fotografie slabă în format digital poţi scoate ceva de calitate.

Mulţi cred că un fişier digital devine artificial prin procesele de prelucrare şi algoritmii aplicaţi prin programele de grafică. Fiind o formă de artă vizuală, se poate obţine o fotografie cu aspect artificial indiferent de echipamentul folosit sau materialul captator. Acum lumea aproape a uitat că o fotografie înseamnă o bucată de hârtie cu o imagine imprimată. Acum 20 de ani nu aveam calculatoare cu un hard disk plin de imagini şi apreciam acele hârtii fotografice. Principiul nu a suferit prea multe modificări din motive lesne de înţeles: monitoarele şi posibilităţile de exprimare grafică a calculatoarelor sunt diferite. Dacă întregul volum de muncă a fost redus nu înseamnă că fotografiile nu mai sunt la fel de reuşite, nu sunt artistice sau sunt artificiale. Am mai citit că fotografiile pe film au suflet. Da, e o mare prostie. Putem spune despre orice obiect din jurul nostru că are suflet. Concluzia e ca putem fi fideli filmului, putem aprecia fotografia clasică mai mult, dar asta nu înseamnă că are o calitate sau o valoare artistică mai mare. Ansel Adams a realizat ceva fantastic cu un echipament relativ imprecis. Fotografiile lui au încă valoare datorită talentului şi compoziţiilor deosebite, lucruri care nu sunt legate de materialul expus. Cei ce încă mai cred că digitalul e blasfemie, să arunce un ochi aici.

Acum să vedem ce înseamnă pentru un fotograf amator sau semi profesionist fotografia digitală, raportată la filmul fotografic. Voi dezvolta câteva criterii pe care eu le consider reprezentative şi care se aplică oricărui gen de fotografie.

Echipamentul foto

Aparatele foto cu film au preţuri ceva mai mici. În cazul aparatelor second hand, 200 RON cumpără un aparat bun. Totuşi, pentru o calitate bună a fotografiilor obiectivele performante sunt necesare. Asta înseamnă că un minim necesar se apropie de un ansamblu digital în ceea ce priveşte preţul, echipamentul axat pe film fiind totuşi ceva mai ieftin.

Calitatea imaginii

Atât filmul cât şi senzorul vor oferi o calitate deosebită atunci când tehnica este impecabilă. Desigur, mă refer la filmul fotografic de nivel profesional, nu ceea ce găsiţi la orice magazin, chiar daca e Kodak sau Fuji. Aici apare primul mare dezavantaj al filmului: preţul ridicat al filmului de calitate, undeva pe la 30 RON – 36 de poziţii. Al doilea mare dezavantaj e dat de imposibilitatea developării diapozitivelor în multe locuri din România, cu excepţia unui laborator personal.  Până acum am vorbit doar de calitatea expunerii. Prelucrarea imaginilor cere multă experienţă şi un echipament specific în cazul filmului, la preţuri destul de piperate.

Versatilitate

Pentru mine versatilitatea înseamnă uşurinţa sau comoditatea cu care se pot face fotografii în condiţii diferite, chiar extreme. Ne dorim să fotografiem indiferent de lumina sau de locaţie. Sensibilitatea ISO poate fi modificată în cazul senzorului, în timp ce filmul trebuie schimbat. Fotografii profesionişti făceau asta destul de des însă e un procedeu complicat şi riscant. Acelaşi lucru pentru temperatura culorii.

Cost

Costul este evident mult mai ridicat în cazul fotografiei pe film. Filmele şi prelucrarea costă bani la fiecare 36 de poziţii, în timp ce cardul digital poate fi refolosit gratis. Stocarea fotografiilor în format digital nu mai este o problema, iar degradarea lor tinde spre zero. Negativele sau diapozitivele, ba chiar şi rolele noi de film trebuie ţinute în anumite condiţii pentru a evita degradarea lor.

Concluzie

Fotografia digitala ne permite tuturor să tindem spre rezultate de calitate, fără prea multă experienţă sau un laborator personal. Dacă nu ai nevoie de filmul fotografic, aparatul digital este soluţia câştigătoare. Asta nu înseamnă că aruncăm filmul sau aparatele ce-l folosesc. Dimpotrivă, eu nu aş renunţa niciodată la aparatele mele pe film sau la dorinţa de a le folosi ocazional. Din nostalgie. În acelaşi timp sunt convins că noua tehnologie mă ajută să învăţ mai multe într-un timp mai scurt şi-mi oferă un control mai mare asupra rezultatului final. Nu e mai bine să ne bucurăm de imaginile care ne plac fără să ne întrebăm pe ce material au fost captate iniţial?

Închei cu un cadru şi un clip, fiecare aparţinând unor vremuri diferite, dar cu un numitor comun: calitatea.

 

Advertisements

9 comments

  1. În articolul pe care tu îl citezi aici nu m-am referit la fotografia pe film sub aspectul superiorităţii din punct de vedere al calităţii imaginii, al costurilor sau al tehnicii, ci mai mult din punct de vedere al impactului pe care aceasta îl are, asupra formării persoanei care o adoptă, ca fotograf. 🙂

    1. Tind să fiu de acord cu tine: fotograia pe film are un impact asupra ta ca fotograf. Am spus-o şi în articol, o spun şi aici, respect asta şi nu renunţ la filmul fotografic, chiar dacă îl folosesc mult mai rar.
      Totuşi acum că există senzorul digital nu mai ai nevoie de experienţele alea. Da, ajută, dar nu mai e o condiţie. Senzorul se expune altfel şi trebuie să ţii cont de alţi factori. Nu mai e necesar să înveţi lucruri care nu se mai aplică (filtre colorate pentru negativul alb negru, balans de alb şi altele).
      Când am spus păreri neavizate m-am referit la cei ce privesc un cadru al lui John Shaw şi spun că e “cam editat”, fără să aibă idee cât imp a petrecut omul în locurile respective pentru a surprinde momentele acelea unice.

  2. eu sunt “pe langa” si nici talent n-am … da’ din cunostiintele mele generale stiam ca la un aparat foto conteaza enorm obiectivul. daca inca mai e valabila ideea asta, presupunand acelasi obiectiv la aparate diferite, cred ca urmeaza rezolutia imaginii finale. presupunand ca inca sunt pe drumul cel bun, atunci aruncand un ochi aici … chiar daca imaginile sunt “colorate”, tind sa cred ca asa o claritate e imposibila in cazul filmului … si chiar e, sa nu uitam ca degeaba ma uit la negativ (adica imaginea de pe film mai sufera transformari/modificari si la transpunerea pe hartie). da’ cum spuneam: poate ca ma insel.

    ajungem in final la acel ceva nedefinit numit generic “talent” … si fara asa ceva, indiferent ca-s digitale sau film, imaginilor le lipseste “ceva”.

    ps: “a crede” = “a nu sti” insotit in cazul de fata de “m-a luat gura pe dinainte”

    1. Da, obiectivul e foarte important în ambele cazuri, mai ales că există obiective destinate aparatelor digitale. Teoretic filmul fotografic oferă o imagine mai clară, senzorul digital având un filtru anti aliasing menit să elimine reflexiile dintre suprafaţa lucioasă a lui şi lentila obiectivului. Efectul filtrului se anulează la prelucrare prin algoritmul “sharpen”. Există mai multe corecţii care trebuie făcute datorită greşelilor acestui senzor, dar e o treabă de câteva minute.
      Da, în cazul filmului developarea şi prelucrarea au un rol foarte important în rezultatul final. E un şir de procese unde nu poţi greşi dacă aştepţi un cadru impecabil.
      Ai ales un subiect foarte controversat (claritatea imaginii), iar discuţiile sunt interminabile, o concluzie clară cu greu ar putea fi trasă.

    2. “tind sa cred ca asa o claritate e imposibila in cazul filmului!” 😆

      Ţin să te informez că, în vreme ce senzorul digital cel mai avansat din lume are o rezoluţie de ordinul zecilor de Mega pixeli, un film foto profesional are o rezoluţie echivalentă de ordinul Giga pixelilor. Şi aşa cum spunea mai sus proprietarul acestui blog, imaginea poate fi scalată (mărită) teoretic oricât de mult fără să fie nevoie de artificii gen anti-aliasing.

      1. ok. cum spuneam, nu e domeniul meu si se pare ca am gresit cand am plecat de la prezumtia ca NASA & Co nu fac poze pe film. eu am pe un harddisc pe undeva un “.tiff” de 500MB si nah …

  3. Salutare !!!
    ” film vs digital ” sau Artă vs Comerţ .
    un film foto cu granulatie fina “mica” , este cu mult superior oricarui CMOS sau CCD.
    cred ca nici un fotograf nu mai merge cu filme la evenimente (nunti …) si motivul este foarte simplu, ” nu are tasta DEL (delete) la ap cu film :)) . Senzorul NASA da da , o sa avem si pe body`urile noastre in curand cate unul la fel :)). Sa nu uit ! daca trebuie sa fac “poze” o sa le fac in format digital sa poata beneficiaru sa le “ridice” pe facebook si daca fac “fotografie” iau film eventual dia si ma uit singur la ele .
    Numai de bine !!!

  4. fotografia digitala nu este ieftina deloc. aparatele costa mai mult, ai nevoie de un calculator bun, monitor pe masura si licente pe programe care din nou costa o multime de bani… daca faci un calcul scurt pt un captor FF si printul 20×30, ai sa fi surpins ca platesti pt fotografia digitala de cateva zeci de ori pretul fotografiei pe film. in plus de asta, riscul defactarii echipamentelor si pierderii imaginlor este tot de cateva zeci de ori mai mare pe digital. incepind de la carduri, cititoare, suporti (HDD, CD, DVD). faptul ca aparatul foto te lasa sa apeci in prostie pe buton, nu inseamna ca platesti mai putin:)

    1. Nu sunt deloc de acord. Da, ai nevoie de aparat, calculator și programe. Nu sunt ieftine, dar hai să fim serioși, se mai poate face fotografie fără calculator? În plus dacă vrei o calitate superioară ai nevoie de un laborator propriu, char dacă unul mai modest.
      Revenind la echipament, de ce ai nevoie de un captor FF? Cu un aparat destinat amatorilor, 2-3 obiective decente și o imprimantă cât de cât poți obține rezultate care se apropie de nivelul profesional – asta o știu din experiență. Costul mu pentru o fotografie format A4 este de 1 euro, cost ce include hârtia fotografică.

      Prețul corpului aparatului (pentru că de obiectiv bune ai nevoie oricum) se amortizează într-un timp scurt și nu e foarte mare. Pare mare doar pentru fotografii amatori pentru care amortizarea practic nu există.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s