Eu când vreau să văd un film prost, mă uit la blogosferă.

Eu când vreau să zic poanta altcuiva, o scriu pe blog în mod original, fiind a țâșpea mână. Sau picior. Altu’ când spune poanta mea, îl dau în judecată.

8 comments

  1. Poanta ramane o poantă. Deja intrată în floclor e mai greu să-i stabileşti paternitatea. Nici Caţavencii nu ar putea să dea pe cineva în judecată pentru că refoloseşte sintagme consacrate de-ale lor, gen “politichie de mărgăritar”, “părerea mea” sau “mama natură. tatăl alcoolic”. Mai mult, autorul postării – altul decât eu, dacă nu ai observat până acum cuvintele “guest post” scris mare – a spus că e o chestie auzită, nu inventată sau păţită de el. Sinceritate 100%. Dacă aflăm autorul poveştii, îi dăm toate meritele posibile şi imposibile – ceea ce am şi făcut, permiţînd comentariile cu filmul rusesc de pe youtube.

    Furtul de conţinut despre care vorbeşti tu se referă la ciordirea, cuvânt cu cuvânt, a unui text de-al meu pe care nu il mai vezi nicăieri altundeva şi folosirea lui în orice scop (în cazul nostru, comercial) fără aprobarea autorului sau – adică eu. Conform legilor în vigoare, faptă penală.

    Multumesc oricum pentru feedback-ul constructiv.

    PS: iti mai trebuie o virgulă în titlu.

    1. Dar nu era un feedback, ci o altă poantă, ce-i drept, nu prea reușită. Recunosc că sunt tentat să ironizez așa zisul furt de conținut – oricare și oriunde ar fi el – pentru că mulți fac pe mironosițele din nimic. Blogări fiind.

      Apropo, voiam odată să pun niște poze superbe dar, cum nu puteam să spun ”sursa: mail” cum fac alții, n-am mai făcut-o. Asta e, am pierdut niște trafic așa. N-o să mă oferteze nimeni ca ambasador Farmec.

      Cât despre virgulă, bine zis, dar n-am să mai modific.

  2. No, sorry, uneori ma uit prea mult in faţă, nu şi-n lateral, deci nu aveam cum să ştiu că ne heitărim cu pasiune. Data viitoare voi încerca să fiu mai atent.
    Nici eu nu prea pun poze ale altora pe blog şi nici eu nu sunt ofertat ca ambasador Farmec. Asta e, uite-aşa pierdem leii paraleii şi expunerea, iar brandul personal suferă şi noi mergem mai departe ca şi când n-ar fi nimic!
    Hai, no, pls pune virgula ceea.

    1. Sper că era o altă glumă aia cu brandul personal. N-ar fi frumos să fiu nevoit să-ți spun că n-ai înțeles noțiunea și că lemnul e pentru mobilă, nu pentru discuții.

  3. Sunt din Cluj, ardelean de fel. Până să scriu ceva aici, ăsta-i aipiul meu: 188.24.93.40 says:

    hahaha, lipseste un spermatozoid :))))

Leave a comment