Spuneam recent că nu vor urma achiziții importante în perioada asta așa că, în stilul caracteristic al lui dam ăsta, a apărut un nou pickup în peisaj. În primul rând vreau să spun că îmi pare rău, pentru că știu că sunt niște doamne care trec pe aici, dar va fi o postare de „boys with their toys”. Am niște poze (făcute de mine de data asta) dar… nu sunt nici munți, nici eu în haine dubioase, nici peisaje urbane la modă, ci doar muzică, pickup și accesorii. Așa că, doamnelor, dacă chiar nu aveți altceva mai bun de făcut, vă recomand un pahar mare de vin, poate chiar roșu, de sezon, orice soi sau cupaj poftiți – numai să nu scrie „demi” pe undeva pe etichetă pentru că îmi veți frânge inima.
O să încerc să nu bat câmpii (ca în postarea precedentă, ați citit? dacă nu, n-o citiți, nu merită, e o varză acolo), dar aș vrea să vă povestesc puțin despre motive, experiențe și rezultat. Eu am lângă mine o bere și albumul Kind of Blue al lui Miles Davis, pe vinil transparent. Pentru că sunt în birou, am și aici un alt sistem audio – vechiul Sony PS-HX500 și doza Nagaoka MP110, un amplificator Pioneer și niște boxe vechi.
De ce, de ce acum și de ce SL1200GR2
La prima întrebare răspunsul e destul de simplu: pentru că voiam mai mult. În 2021 când mi-am cumpărat primul pickup modern am avut un buget destul de strâns și nici nu știam prea multe. A doua parte știam că nu va conta pe termen lung pentru că urma să experimentez și să studiez, cei ce mă cunosc știu că pasiunile mele nu prea se sting în timp. Dacă mă gândesc bine, nu e important că n-am ales pe moment cel mai bun echipament în bugetul pe care-l aveam pentru că ceea ce îmi doream eu era departe de acele constrângeri, deci a fost o soluție temporară. Ca să sintetizez, îmi doream transmisie directă, posibilitatea de a pune aproape orice doză și o construcție solidă, așa că relativ repede am pus ochii pe produsele Technics.
Să vedeți de ce acum. La un moment dat mă uitam la amplificatoare mai ieftine și am dat de produsele Cambridge Audio. Sunt bune și au un design discret, deci mi-au atras atenția. Am văzut apoi că a apărut Alva TT V2, un pickup primit foarte bine în comunitatea celor pasionați de muzică. L-am pus în wishlist pentru că se vindea cu aproximativ 1600 de euro, comparabil cu jucătorii grei de pe piață. Pickup-urile Technics sunt recunoscute în domeniu, deci să dai aceiași bani pe ceva de la Cambridge Audio am zis că e o decizie care merită studii aprofundate. Timpul a trecut, prețul a mai scăzut puțin, iar de Black Friday 2024 era anunțat de unele magazine pe la 1200 euro, cca. 6 mii de lei. Pentru că vine cu o doză moving coil care doar ea costă aproape 400 de euro, am zis că e o afacere foarte bună. Am uitat să menționez că îmi place și designul minimalist, e poate preferatul meu până acum când vine vorba de pickup. Pe lângă doză, V2 aduce un cap demontabil al brațului și posibilitatea de a pune aproape orice doză. La asta se adaugă pre amplificator integrat și chiar bluetooth, adică îl poți conecta wireless la boxe sau căști – nu e pentru mine dar hei, e o funcție în plus.
Până ne-am certat noi pe acasă a cam dispărut din stocuri – nu doar eu mi-am dat seama că e o ofertă foarte bună -, așa că am stat puțin să mă gândesc. Era clar că voiam ceva mai mult, așa că am săpat puțin în interior să văd cât de mult. Am ajuns la SL1200GR, SL1200GR2, SL1210GR2 și SL1500C și am început să le compar cu Alva TT V2. SL1500C a fost și el foarte bine primit și vine cu o doză Ortofon 2M Red, la un preț bun, undeva spre o mie de euro, deci chiar mai puțin decât Alva TT V2. E o versiune simplificată a seriei SL1200, aproape tot ce ai vrea dintr-un Technics – adică fix la ce ziceam să fiți atenți în postarea precedentă. Am hotărât să renunț la acest model pentru că sunt aproape sigur că după o perioadă mi-aș fi dorit mai mult. Review-urile spuneau că SL1210 nu e mai bun decât SL1200, așa că l-am eliminat și pe ăsta.
Recapitulăm, am rămas cu două variante în ajun de BF: Technics SL1200GR2 și Cambridge Audio Alva TT V2. Ca să fiu sincer, n-am fost niciodată un mare fan al aspectului DJ și aș fi preferat ceva mai minimalist ca Alva TT V2, dar știam că la un preț nu cu mult mai mare luam un pickup mai bun din toate punctele de vedere. Cam ăsta a fost procesul, o dorință mai veche al cărei justificare s-a derulat accelerat în perioada asta. Stocurile mici m-au determinat să cumpăr fără a mă gândi prea mult, așa cum am ratat cea mai bună ofertă pentru Alva TT V2 puteam rata orice în următoarele luni.
Ca să clarific puțin aspectele tehnice, primul lucru pe care mi l-am dorit a fost transmisia directă, adică eliminarea curelei din ecuație. Voiam să încerc dozele Ortofon, iar pentru asta îmi trebuia un alt pickup (PS-HX500 nu are reglaj vertical al brațului, deci eram constrâns să rămân la doze de anumite dimeniuni). Capul detașabil al brațului mi se pare că facilitează foarte mult schimbarea dozei, altfel în cazul în care rupeam unul dintre fire trebuia să demontez tot brațul. Pe lângă asta voiam ceva mai bine construit, chiar dacă nu credeam că materialele componente ale bazei ar duce la diferențe semnificative de sunet.
Technics SL1200GR2
Gata, am ales, însă SL1200GR2 vine fără doză preinstalată. Nu voiam să cheltui foarte mulți bani acum și pe doză, dar în același timp nu voiam nici să pun ceva ieftine pe un pickup de aproape 2 mii de euro. Aveam în minte însă o voce care îmi tot șoptea Ortofon, mai exact seria 2M. Am studiat puțin problema acum un an când am cumpărat Nagaoka MP110 pentru Sony, comparată de unii la momentul respectiv cu 2M Blue de la Ortofon. 2M Blue avea un sunet mai fin, mai precis, mai aproape de digital, pe care eu îl prefer în general. MP110 (aveam să aflu și eu) e mai aproape de ceea ce se așteaptă lumea de la analogic, un sunet mai cald. Un plus, după părerea mea, pe lângă greutatea recomandată pe ac de 1.8-2.0 g, era că nu scotea în evidență defectele discurilor – e important când ai și discuri vechi. M-am uitat la prețuri și am sărit peste 2M Red și am ales 2M Blue, cu speranța că într-un viitor nu prea îndepărtat să cumpăr și un 2M Black. 2M Black e undeva pe la 4-500 de euro, iar 2M Blue, în funcție de magazin, în jur de 200 euro (atât am ajuns eu să dau pe ea).
Instalarea e mai ușoară decât pare: platan (de data asta fără poziționarea curelei), echilibrarea și reglajul brațului, la care se adaugă montarea dozei. Mi-a fost frică că nu am un protractor pentru aliniere (am uitat să comand unul), dar Technics include o piesă de plastic pentru aliniere.
Dacă anul trecut spuneam că schimbarea dozei a fost cel mai stresant lucru pe care l-am făcut, montarea dozei pe shell-ul detașabil a fost aproape relaxant. Am fost puțin stresat că nu am aliniat-o bine, dar când am pus primul disc mi-am dat seama că nu e nici o problemă. În caz că vă întrebați, pentru un pickup care vine cu doza preinstalată pașii sunt aceiași, evident, cu excepția ultimei părți. Cu toate astea, după ce te obișnuiești puțin cu un astfel de sistem e bine să verifici alinierea dozei, măcar cu un protractor printat, cum e cel din poză.
Experiența în general și sunetul
Cum zice toată lumea de altfel, e foarte bine construit. Are 11.50 kg, deci lasă impresia de echipament serios când îl pui pe poziție. Nu vreau nici să exagerez cu entuziasmul, e totuși un pickup ca și restul, dar materialele și componentele de calitate mai bună se simt. Brațul e din aluminiu și e mai precis, cred că cuvântul care descrie cel mai bine pickup în ansamblu e precis. De la rulmenți până la evidenta lipsă a vibrațiilor ai o senzație de silențios și stabil, motorul pornește aproape instant la viteza necesară, cel cu curea pare aproape leneș în comparație.
Sunetul. Sincer și fără exagerări, am avut un moment de WOW. Am spus-o și apropiaților, strict din punct de vedere al sunetului, aș fi fost mulțumit și cu mai puțin, nu mă așteptam ca diferența să fie atât de mare. Până acum eram convins că cel puțin 90% din calitate e dată de doză, iar poveștile despre construcție, lipsa vibrațiilor, platan și alte detalii însemnau ceva doar pentru fanaticii vinilului. Ei bine, aici doza nu e mult mai scumpă decât MP110 (ba chiar ar fi comparabile, cum spuneam mai sus), dar sunetul e mult, mult mai bun. E ce speram, mai clar, mai articulat, mai fin și mai conturat. Dacă ar fi să fac o analogie cu o imagine, e vorba de contrastul unei imagini versus alternativa fadă, ștearsă.
Am pus melodia Sorrow de pe compilația Live at Knebworth din 1990 (45 rpm) a celor de la Pink Floyd pentru că e o instrumentație încărcată de chitară electrică, ceva ce mi se părea că putea avea o separație mai bună a instrumentelor cu vechiul sistem. Într-adevăr, sunetul era mai clar iar separația era evidentă, am remarcat în mod special tobele lui Nick Mason care sunau foarte exact, îți lăsau impresia că e o înregistrare în studio. Sigur știți, live tobele au de multe ori puțină reverberație, chiar dacă păstrează ritmul parcă nu au atâta definiție. Chiar dacă sunetul se apropie mai mult de digital, nu e așa subțire, ci doar mai clar și mai bine definit.
Ca o paranteză, nu mă deranjează ca sunetul discurilor să se apropie de digital, îmi place să ascult muzica după preferințele mele, nu pun accent pe ceea ce ar trebui să însemne un semnal analogic.
Revin. Asta a fost prima reacție și, ca să mă asigur că nu e doar entuziasmul meu, am pus fix aceeași parte a melodiei și pe vechiul PS-HX500. Amplificatorul și boxele au fost aceleași, chiar și pre amplificatorul (cel integrat în Rotel A11 Tribute). Acustica camerei și poziția boxelor nu sunt cele mai fericite la mine, dar diferența era mare, nici n-a trebuit să-mi iau căștile. E un plus de putere a semnalului (gain), practic la același volum SL1200GR2 scoate mai mult. Detaliile sunt mult mai bine puse în evidență, de exemplu chitara acustică sună mult mai bine, mai cristalin.
Bun, deci mai clar per total și mai detaliat, dar asta poate însemna că și defectele discurilor pot fi scoase mai tare în evidență. Cu discurile noi nu s-a întâmplat ca acul să sară, chiar și pe coloana sonoră a filmului Top Gun (cel nou), unde cu echipamentul vechi se mai întâmpla pe alocuri – chiar și cu greutatea de 2.0 g pe ac (și aceeași valoare la anti-skating). Din fericire nu au fost probleme nici la albume pe discuri mai vechi (dar în stare bună) ca Phil Collins – No Jacket Required sau Damn the Torpedoes al Tom Petty&The Heartbreakers. Deci sunt mulțumit că pe moment am rămas cu forța de apăsare de 1.8 g și anti-skating tot de 1.8 – valori mai mici înseamnă degradare mai mică a discurilor în timp. Ca o comparație, dozele vechi ajungeau la 4-5 g, iar ATN3600L cu care vine Sony PS-HX500 are greutatea recomandată de 3 g.
Concluzii și ce urmează
Dacă încă nu era clar, sunt foarte mulțumit. Cred că transmisia directă (direct drive) e soluția de lungă durată, eu unul n-aș vrea să mă tot întreb dacă ar trebui să schimb cureaua și să sper că mai găsesc de cumpărat. La fel și capul detașabil al brațului (headshell) sau reglajul pe verticală, pe viitor îți oferă o gamă largă de posibilități de a experimenta și îmbunătăți. Per ansamblu e un pickup serios și sunt mai multe motive pentru care costă de 5 ori mai mult. Nu, sunetul nu e de 5 ori mai bun, dar acum că l-am încercat nu vreau să mă întorc, deci, pentru mine cel puțin, merită.
Am ținut să pun poze cu accesorii și să vorbesc despre doze ca să fie clar că ascultarea de discuri în general presupune mici frământări – tinkering. Cine nu vrea bătaie de cap fie evită complet formatul, fie ar fi mulțumit și cu mai puțin, poate Alva TT V2 sau SL1500C, poate chiar și ceva cu transmisie pe curea, deși dacă bugetul nu e o problemă, eu aș evita pe cât posibil. Cum spuneam în postarea precedentă, echipament bun e foarte mult, la fiecare interval de preț. Audio Technica LPX120, după cum vedeți, seamănă izbitor cu ceea ce propune Technics, dar construcția și materialele nu sunt aceleași, la fel și precizia sau fiabilitatea. Cred că rămâne ideea mea din postarea precedentă, dacă pasiunea pe care o ai e o mâncărime care nu se va vindeca prea curând, merită cu vârf și îndesat echipamentul scump. Entuziasmul trece în scurt timp și e mai rău să începi să numeri compromisurile în loc să-ți extinzi bugetul înspre ceea ce vrei cu adevărat.
Cât despre ce urmează, un amplificator și încă o doză. Spunea Andrew Robinson într-un review că oamenii tind să prefere o marcă și pentru că nu le pot încerca pe toate pentru a vedea cele place. E normal, majoritatea covârșitoare a oamenilor nu avem șansa de a asculta nici măcar sisteme complete, dar mai combinații între sisteme. Datorită experiențelor anterioare eu am dezvoltat o afinitate pentru Panasonic și Technics și îmi place și design-ul lor, lucru foarte important pentru mine. Aș vrea ca următorul amplificator să fie Technics SU-G700M2, sper undeva în decursul anului viitor. O particularitate a amplificatoarelor Technics e transformarea semnalului în digital indiferent de sursă, ceea ce pe mine nu mă deranjează, însă mulți fani ai formatului analogic consideră că semnalul trebuie să rămână analogic. Evident, ieșirea din amplificator e din nou transformată în analogic, dar procesarea internă e digitalizată.
Nu caut pre amplificator separat, deși la un moment dat mă gândeam să cumpăr unul. Momentan sunt mulțumit de ce oferă Rotel A11 Tribute pe care-l am la capitolul phono, iar acel SU-G700M2 va fi chiar mai bun. Mi-ar plăcea un sistem Technics complet, exceptând boxele, dar sunt foarte mulțumit de CD player-ul actual.
Atât pe moment, dacă am timp voi reveni cu o trecere în revistă a albumelor care pe care le-am descoperit anul ăsta, sau cu alte modificări, dacă e cazul.
dam167.wordpress.com 