Muzică, (puțină) fotografie și vicii (alcool, tutun și femei) – 18+

Stați așa, fără femei, e doar click bait, îmi cer scuze. M-am lăsat dus de val, sună așa mai… rock&roll. Deci FĂRĂ FEMEI, intrați și voi pe only fans sau ceva. Aia cu 18+ e tot așa, doar să fac pe interesantul, sunt convins că nu citesc oricum minori pe aici – ăia sunt cool, nu intră pe blogul unui dubios care le spune să asculte Pink Floyd și alte vrăjeli de-astea. Dar, dacă prin absurd citești asta și ești minor(ă), stai, dam ăsta nu e unchiul ăla care îți spune că trebuie să citești Ion sau Neamul Șoimăreștilor în viața asta.

Ok, după introducerea asta… ciudată, vă avertizez că e posibil să fie o postare lungă. Ce facem când vine dam ăla cu o postare lungă? căutăm muzică și băutură, așa că îmi permit să vă recomand The Cure – Songs of a Lost World și un pahar de vin alb sau rose. Sau hei, o bere rece dacă alunecă mai bine – sau altceva, mai încolo, se secțiunea vicii. Știu că sunteți fermecați de modul în care așterne dam ăsta cuvintele, dar hai să trecem la muzică, adică la ce am mai cumpărat sau ascultat în ultima vreme.

The Cure. Am ascultat la un moment dat un fl de best of (The Cure – Essential playlist cum se numește pe Apple Music) și mi-a plăcut stilul. Seamănă cu The Killers anumite piese după mine, dar în ansamblu sună bine, a fost ceva ce m-a atras de la primele melodii. Am cumpărat Songs of a Lost World (care nu e în poze), Pornography, The Head on the Door și The Top.

Whitesnake, pentru că îmi plac anumite piese. 1987 30th Anniversary Edition mi se potrivește, are variante live ale pieselor mele preferate ale lor.

Tracy Chapman – Tracy Chapman, album care nu credeam că o să-mi placă așa mult. Am luat o ediție mai veche de la un târg, mi-a plăcut, apoi am primit cadou remasterizarea pe care o vedeți în poză, pe vinil portocaliu.

Jamiroquai – The return of the space cowboy. mai mult pentru că am vrut să încerc și altceva, iar pentru mine jamiroquai e complet altceva. Recunosc, am fost atras și de edișia specială a albumului pe vinil gri.

NIște Jazz, pe CD, pentru că mi-am dat seama că n-am mai luat nimic similar pe CD în ultima vreme. Variante japoneze, am zis să iau ceva.

Atât cu muzica, mergem încet spre vicii. Pentru că sunt un patriot am cumpărat setul de degustare Carpathian Single Malt. Nu le-am încercat pe toate, dar ce am încercat mi s-a părut dezamăgitor. Bine, dam, dar de ce naiba ai mai luat setul de degustare?! pentru că sunt patriot – cred. Pentru mine e destul de spirtos, îi lipsește post gustul pe care te aștepți să-l ai la un whiskey de 50 de euro sticla. Dar e de-al nostru așa că nu știu, am luat. Tot acolo, gin Wolf Pack – doar pentru că arăta interesant.

Apoi încă o sticlă de vodcă Crystal Head, pentru că îmi plac sticlele lor. Eu nu prea beau vodcă, deși mi se pare foarte bună, în niște sticle deosebite. Conținutul e mai mult pentru musafirii care beau așa ceva. Tot acolo, țigăr de foi pe care le-am căutat în ultima vreme – Santa Damiana și Eiroa. Ce vedeți în imagine face parte dintr-o colecție aniversară de 30 de ani, dar mi s-au părut foarte bune și alea mai ieftine. Eiroa e un raport bun calitate – preț, undeva la 10 euro bucata.

E posibil să fi menționat pe aici, fără să fi intrat prea mult în detalii, că mie îmi plac ceasurile de mână. Nu știu dacă e pasiune, obsesie sau viciu, dar față de restul pasionaților de ceasuri (zic eu), eu nu vreau să fiu colecționar. Pe scurt, nu suport să nu am ceas pe mână. De obicei când fac baie / duș nu am ceas pe mână, dar în restul timpului sunt foarte slabe șansele să nu port ceas. Ca și restul obsesiilor mele, a început de când eram copil, cred că pe la 6 ani am primit cadou primul meu ceas serios, un Seiko, clasic, cu cadran auriu și curea de piele. Până atunci am purtat ceea ce putem numi generic, ceasuri de copii, chestiile alea colorate de plastic. 

Până recent credeam că nu-mi va plăcea să port mai multe ceasuri, ci să aleg unul pe care să-l port zi de zi până mă plictisesc de el, dar cu timpul asta s-a schimbat. Am ajuns să port 3-4 ceasuri și cred că pot merge în continuare așa. Sunt mai multe idei aici, o să încerc să le iau pe rând și să fiu cât mai clar. Ce cred eu că mă diferențiază de colecționari? păi în primul rând nu vreau o colecție, ci ceasuri pe care să le port zi de zi. Momentan nu am găsit unul care să fie bun la toate (aspect, funcții), indiferent de situație sau cum sunt îmbrăcat, așa că am ales să le alternez, dar nu intenționez să am o colecție care să acopere tot felul de modele sau scenarii.

O altă idee e că nu prea îmi plac ceasurile scumpe și elegante. Am ajuns să port cămăși, pantofi sau costume ceva mai rar, de obicei când mai merg pe la alte birouri de-ale noastre din țară și vreau să par interesant, așa că m-aș simți ciudat în tricou și blugi cu un Breitling de 5-6 mii de euro la mână. Sigur că îmi plac ca aspect, detaliile specifice și construcția deosebită a acestor ceasuri, doar că nu mi se prea potrivesc. Un alt factor decisiv care (zic eu) că mă scoate din cercurile colecționarilor e că port un Apple Watch. Chiar dacă nu-mi place în mod deosebit, îl folosesc la sport și monitorizarea somnului – știu că sunt și alte variante, dar pe moment asta folosesc. În caz că v-am pierdut, îmi plac ceasurile, dar nu vreau să am în dulap o cutie cu ceasuri care valorează 50 de mii de euro și poate că pot fi văzut ca un pasionat de ceasuri mai superficial, care nu ține cont de mărci și istoria lor când vine vorba de ce poartă pe mână.

O să continui cu ceasurile pe care le prefer și ce port zi de zi. Nu am avut răbdare să le fotografiez pe toate, dar voi căuta câte un link pentru cele care nu apar în poze. Cum spuneam, nu obișnuiesc să mă îmbrac prea elegant, de asta nu am ceea ce se numesc dress up watches (ceasuri elegante, de obicei asociate cu costumele bărbătești). Prefer ceasurile cu multe funcții, chiar dacă nu le prea folosesc, de tip chrono (cele cu cronometru și/sau tahimetru) sau alti-baro (cu senzori de altitudine, temperatură și presiune atmosferică). Îmi plac ceasurile rotunde cu curele de piele, cauciuc sau silicon – nu suport brățările, indiferent că sunt metalice sau ceramice. Cele mai aproape de dress up ceasuri pe acre le port sunt cele două Tissot de mai jos, cel din stânga fiind înlocuit de cel din dreapta – ambele sunt în jur de 4-500 de euro. Tissot e o marcă care oferă un raport bun calitate – preț. 

Cum spuneam, nu-mi place să menajez ceasurile, iar cel din stânga (cu tahimetru) a fost purtat inclusiv în piscine cu apă sărată și îl am de aproape 20 de ani. Cel din dreapta e un Tissot Chrono XL Classic, pe care am ezitat să-l cumpăr o perioadă din cauza lipsei ramei (tahimetru sau dive) spre care tind de fiecare dată. M-a atras încă că e destul de mare, iar combinația de negru, alb și gri îl fac ceva mai serios. După câteva luni în care am tot dezbătut dacă să-l cumpăr sau nu, mi l-a făcut doamna cadou. Ca o paranteză, deși spun că îmi plac ceasurile de scufundări (dive), când le încerc nu-mi plac și mă strâmb de fiecare dată. Cele de scufundări au acea ramă care se poate roti, în trecut fiind folosită la cronometrarea timpului sub apă pentru calculul aerului rămas.

Hai să trecem la ceasurile digitale. Unul dintre ceasurile mele preferate e Suunto Core All Black. Mi-a plăcut de când s-a lansat, dar la 3-400 de euro a fost peste posibilitățile mele de atunci. Acum 2-3 ani am reușit să-l cumpăr cu circa 160 de euro, ceea mi s-a părut un preț foarte bun. Îmi place foarte mult display-ul negativ și, chiar dacă este mare, e foarte comod de purtat, fiind foarte ușor. Bateria se poate schimba ușor, un mare avantaj pentru că autonomia e de aproximativ un an. 

Un alt ceas care mi-a plăcut, și pe care aveam să-l primesc cadou de la colegi, e un Casio G-Shock verde, cred că ăsta e modelul. Nu cred că poți fi pasionat de ceasuri și să nu cauți la un moment dat un G-Shock. Mi-a plăcut pentru că e verde (eu de obicei caut ceasuri negre sau inox/titan), are display negativ și e ceea ce toți percepem a fi G-Shock-ul clasic. E un ceas ieftin și fiabil, cred că se găsește la prețuri sub 150 de euro.

Recent am cumpărat un Casio Pro Trek, mai exact PRW-35Y-1B. Am profitat de prețul foarte bun (200 euro) de la o bijuterie locală care e distribuitor oficial Casio și l-am cumpărat. E mai mic decât ceea ce port eu de obicei, ceea ce-l face mai elegant decât e de fapt. Îmi place display-ul negativ și funcțiile tip alti-baro, adică are busolă, altimetru, barometru și senzor de temperatură. Deși are un display încărcat, mi se pare un ceas frumos. Dimensiunea mică îl face comod și ușor, sunt foarte curios cum va rezista în timp încărcarea solară. 

Închei cu Apple Watch Ultra, pe care îl am cam de 2 ani. Am fost impresionat de primul Apple Watch pe care l-am avut, a mers bine și m-a ținut cam 6 ani, apoi i s-a umflat bateria. Am ales ultra (prima generație) pentru că e mai mare, are carcasa de titan și display-ul din safir și, evident, acumulatorul mai mare. Cum spuneam, prefer ceasurile rotunde, de ăsta nu-mi place în mode deosebit. E bun pentru exerciții și monitorizarea somnului sau a condiției fizice în general, dar nu e un ceas pentru pasionați – de asta colecționarii nu vor să audă de astfel de ceasuri. 

Gata cu ceasurile, s-ar putea să vă fi pierdut. Dacă nu v-am pierdut, am reușit să ajung cu băieții la un camping scurt, așa că am 2-3 cadre pentru voi. Doar atât, pentru că ne-a prins furtuna. Apropo de camping, împărtășesc cu voi canalul meu preferat de camping de pe YT (Go 4×4) și alea 2-3 cadre pe care am reușit să le fac când s-a oprit ploaia.