Nu știu dacă vă era dor de dam ăsta sau nu, dar în ultima vreme am petrecut bătrânește. Pe lângă chestiile care m-au enervat la birou, a fost câte o vacanță (și aia bătrânească, cu mâncare și băutură bună) și muzică pe cât s-a putut. Așa că fix asta o să vă arăt pe aici, câteva poze și vă povestesc puțin despre ce muzică am mai cumpărat.
E duminică, am niște coaste la cuptor și mi-am deschis o bere, așa că încerc să vă introduc în atmosfera mea de aici… în așteptarea iernii. Poate ar fi mers și un pahar de vin roșu, dar asta am ales pe moment. În boxe ultimul album al lui David Gilmour – Luck and Strange (mai multe detalii mai încolo), LP pe vinil portocaliu.
Până să continui cu muzica, mai nou rutina mea de weekend e cafeaua (chemex, din când în când îmi cumpăr ceva scump, că acasă beau doar în weekend), cu care ascult câte un album. Dacă mai face cineva asta sau ar vrea să încerce, vă recomand Texas în fundal, eu am un Best Of. Deși o formație rock la origine, foarte multe piese sunt melodioase și merg spre Pop, creează atmosfera aceea de iarnă, când te trezești și intri în ritm mai greu.
E drept că de multe ori eu personal prefer Pink Floyd, mă duce puțin într-o stare meditativă, dar ieri și azi am mai făcut ordine printre albume, așa că a fost ceva mult mai melodios în fundal. Gata cu introducerea, să mergem la muzică.
Recunosc, de multe ori când frunzăresc printre discuri sau CD-uri în magazine tind să cumpăr ce găsesc ieftin. Prin ieftin înțeleg 30-40 lei (6-8 euro) pentru CD și 80-90 (16-18 euro) lei pentru discuri. Așa am cumpărat un Best Of al Tinei Turner și, unde voiam de fapt să ajung, albumul Escape (1981) al celor de la Journey.
Aveam o compilație Greatest Hits în două discuri, dar cum spuneam, dacă a fost ieftin am cumpărat. Îmi place Journey, nu știu dacă doar pentru vocea lui Perry sau și linia melodică în general, însă mi se pare una dintre cele mai importante formații rock. Au o muzică accesibilă, ușor de ascultat, pur și simplu e ușor să rezonezi cu ceea ce asculți de la ei. Nu cred că e cineva care n-a auzit Don’t stop believing, poate chiar Open arms sau Faithfully. Nu cred că voi mai urmări alte albume ale lor, dar mă bucur că am încercat să ascult mai multe piese ale lor. După părerea mea solitul Steve Perry e o mare parte din calitatea în ansamblu a albumelor lor, așa că nu am urmărit ce s-a întâmplat cu formația după plecarea lui. Mă opresc aici, știu prea puține despre Journey pentru a dezvolta subiectul, dar vă recomand să le acordați o șansă.
Frunzăream printre CD-uri și am găsit noul album al Oasis, Definetely Maybe. Ăsta nu era ieftin (80 lei / 16 euro parcă), dar am auzit lucruri bune așa că… l-am luat. Am ezitat pentru că mie nu mi-a plăcut în mod deosebit Oasis niciodată, dar, cum se zice acum, am ieșit din zona mea de confort. E ok, mă așteptam chiar să-mi placă mai puțin, însă mi se pare că piesele lor seamănă între ele – așa o fi sau doar nu înțeleg eu?
Merge și ăsta într-o leneveală de weekend, dar mai bine Texas – zic și eu.
Am lăsat mai la urmă piesa de rezistență, Luck and Strange al lui David Gilmour. Am ridicat din umeri și l-am cumpărat, mă gândeam că nu are cum să fie rău – e foarte tare. Pe moment am cumpărat atât LP-ul (pe vinil portocaliu) cât și CD-ul, aveam o presimțire că nu voi regreta. E exact ce așteptam de la David Gilmour, linie melodică impecabilă și stilul lui caracteristic. Albumul a fost produs de Gilmour și Charlie Andrew, iar o mare parte din versuri fiind scrise de soția sa, Polly Samson.
Gilmour are impresia că e cea mai bună creație a sa după albumul The dark side of the moon (alături de Pink Floyd) – nu știu ce să zic aici, Luck and strange sună foarte bine, dar nu știu dacă e comparație care își are locul. The dark side of the moon are un alt context și, după părerea mea, un alt loc în istorie. Pentru mai multe informații las un link de Wikipedia.
Ca să închid partea de muzică cu niște chestii legate de echipament, aș vrea să cumpăr un Woo Audio WA7. Regret că nu l-am luat când a fost disponibil, acum, pe unde se mai găsește, se vinde cu aproximativ 2000 euro (pe undeva prin Polonia parcă l-am găsit), bani pe care nu vreau să-i dau pe un amplificator de căști. În rest, dacă ar fi să schimb ceva aș schimba amplificatorul și pick-up-ul. Mi-ar plăcea să merg pe Technics (amplificator și pick-up) sau poate un amplificator mai puternic de la Rotel și pick-up nu știu, poate Technics sau chiar Cambridge Audio. Voi urmări de la distanță ce se întâmplă cu prețurile și stocurile în perioada următoare, poate chiar Black Friday.
Mergem la fotografie, unde vă las cu câteva cadre – anul ăsta din fericire și munte și mare. Am nevoie de un trepied, aici voi fi cu ochii în patru în perioada următoare. În cel mai rău caz voi lua un cap pentru trepiedul pe care îl am deja, dar aș vrea un trepied ultraușor din carbon. Folosesc destul de rar, dar când am nevoie văd că cel vechi mi-a stricat cadrele. În rest nu știu, mi-e dor de Canon, deși sunt mulțumit cu Fujifilm. Mi-ar plăcea să-mi mai cumpăr niște aparate foto, dar n-am nevoie de ele și m-ar încurca să am și grija lor. Repet ce ziceam în postările anterioare, online mă uit, beau un pahar de ceva și îmi trece, într-un magazin nu știu dacă aș rezista tentațiilor. Bun, gata, poze.
dam167.wordpress.com 