Nu aș vrea să fac o comparație între aparate sau tipuri de aparate – pentru că sunt convins că în general calitatea imaginii e similară la toți producătorii la aceleași clase de aparate -, ci am vrut să văd ce înseamnă acum, în 2024, să mărești ISO și să fotografiezi în lumină slabă. E important momentul pentru că tehnologia senzorilor și a procesoarelor evoluează, iar ce e acum vârful de gamă va fi depășit în viitor.
Pe scurt, ca să nu-i țin ocupați pe cei complet neinteresați de astfel de detalii ale fotografiei, am făcut niște teste ca să văd cât de sus pot merge cu ISO pentru a păstra o calitate decentă a imaginilor. Am făcut două seturi de cadre și voi pune accentul pe cropu-uri 100% pentru a analiza mai de aproape calitatea imaginilor – sau lipsa ei. Nu vor fi detalii tehnice, iar pentru cei cărora nu e clar ce e ISO în fotografie, practic amplifică semnalul la nivelul senzorului pentru cadre mai luminoase. Semnal mai mare, mai mult zgomot de imagine, adică acea granulație.
Am început de la ISO 6400, pentru că până la 3200 și inclusiv mi se pare o valoare comună deja. În fotografia urbană comună de noapte, cu un obiectiv cât de cât rapid (până la f/4) cam de asta ai nevoie, ISO 1600 – 6400. Am folosit un Fujifilm X-T5, fără trepied, cu distanța focală de 45-50 mm și deschiderea diafragmei f/4. Doar de dragul comparației am încercat și cu Nikon Zfc, dar cu f/6.3 datorită limitării obiectivului. Evident, calitatea imaginilor și performanța aparatului în general ține și de calitatea obiectivului, atât la culori cât și la viteza / precizia focalizării. Din nou, nu e comparație Fujifilm vs. Nikon, mai ales că X-T5 e mai mult decât 2x Zfc la mai toate capitolele, inclusiv prețul – clase diferite, e normal ca ăla mai scump să ofere rezultate mai bune. Imaginile sunt RAW, apropo. Primul set:
De notat faptul că acea copertă e lucioasă, deci granulația e dată de zgomotul de imagine. Al doilea set de imagini:
Acest set de imagini este făcut la coperta albumului Harmonic Divergence al lui Steven Wilson, care e mată, iar acele pedale nu sunt extrem de clare. Înainte să le comentez, hai să vedem ce am scos cu Nikonul:
Câteva comentarii acum, apoi comparație între ele.
Fujifilm X-T5
După părerea mea arată bine rezultatele, granulația imaginii e vizibilă, însă e foarte puțin zgomot de culoare. În general granulația e mai ușor de îndepărtat prin prelucrare, pentru că nu sunt afectate prea mult culorile. Țineți minte că imaginile reprezintă un crop 100%, nu imaginea în ansamblu – o să pun apoi și imagini în ansamblu. La extrem rezultatele până la ISO 25600 sunt… utilizabile, dacă se poate eu m-aș opri la 12800. Am fost surprins plăcut de lipsa zgomotului de culoare, care de obicei e mai deranjant decât simpla granulație. Detaliile se păstrează neașteptat de bine, mă uit de exemplu la text sau la zonele umbrite de acele potențiometre – Level și Drive se disting până la ISO 25600, chiar dacă sunt în umbră.
Nkon Zfc
Primul lucru pe care l-am remarcat e că imaginile au un contrast și o saturație mai mare, cumva îți iau ochii. Evident, la Fujifilm se poate ajunge aici prin prelucrare. Poate cadrele precedente (X-T5) sunt ceva mai estompate, dar culorile și contrastul sunt mai naturale, aici aproape că mi-a venit să tai din saturație. Poate procesarea internă a culorilor face ca zgomotul de culoare să fie prezent încă de la IOS 6400, dar cu adevărat deranjant la ISO 25600. De asemenea au de suferit și culorile, de exemplu cablul de legătură dintre pedala galbenă și cea portocalie primește o tentă pronunțată de verde. Granulația pare mai redusă și imaginile mai curate, dar detaliile încep să se piardă la ISO 25600, mai ales în zonele umbrite.
Ca o comparație, eu prefer Fujifilm. Cumva îmi par abordări diferite ale celor doi producători, dar la Nikon mi se pare că se duc prea ușor culorile. Poate pentru fotografii alb-negru nu e așa deranjant, dar pentru a curăța imaginile, a mai dificil. Sincer să fiu, ce se poate scoate cu Zfc nu e rău deloc, având în vedere că e un aparat de două ori mai ieftin, cu un senzor cu o rezoluție de două ori mai mică (20 mpx vs. 40 mpx). Dacă ar fi să folosesc doar Zfc, al încerca să mă opresc la ISO 6400, doar în cazuri extreme aș folosi ISO 12800. O să pun acum și cadrele în ansamblu, cu puțină prelucrare, cu și fără noise reduction – adică rezultatul, dacă ar fi să public undeva imaginile -, pentru ISO 51200:
Cred că aici e mai clar ce spuneam despre zgomotul de culoare, chiar și legat de detalii. La Fujifilm culorile sunt mai vii și apropaite de realitate, imaginea e ceva mai clară. Culorile însă pierd din calitate la Nikon, chiar dacă prin Noise Reduction se îmbunătățește multe calitatea în ansamblu. Când vine vorba de claritate aș spune că diferența e făcută mai ales de rezoluție, dublă la senzorul de pe X-T5.
Un lucru foarte important la genul ăsta de fotografie e expunerea corectă și să fie lumina pe cât posibil uniformă. Cu puțină prelucrare (nici măcar nu am folosit vreun plugin serios) imaginile la ISO 51200 sunt acceptabile, chiar și cu un aparat relativ ieftin, cum e Zfc, dar sunt imagini ale unui obiect luminat aproape uniform. La un cadru la apus, cu zone umbrite și gradiente la nivelul cerului probabil că la valori așa mari ale ISO imaginile ar fi mult mai proaste. Cu atât mai mult unde culorile sunt importante, la un peisaj de exemplu, zgomotul de culoare și pierderea detaliilor strică mult mai ușor cadrul. Greșelile de expunere sunt mai greu de corectat, iar din zonele umbrite cu greu se mai poate recupera ceva, deci o expunere corectă practic determină calitatea finală a imaginii. De asemenea o iluminare neuniformă (de exemplu o stradă întunecată cu un iluminat stradal slab) conduce și la o expunere greșită de cele mai multe ori și deci la o calitate mult mai slabă.
Per ansamblu sunt mulțumit, intenționez să folosesc fără emoții ISO 6400 sau 12800. Recent am făcut niște poze în camera vanelor unui rezervor la ISO 12800 și m-am uitat doar la jpg – nu era importantă calitatea imaginii, ci doar să se vadă cât de cât. Am fost surprins de calitatea bună, ce e drept cu prelucrarea din aparat.
Ce voiam să spun e că așa mi-am amintit că n-am mai apucat să fac niște teste, să văd cam ce sensibilitate a imaginii pot folosi și cu ce rezultate. Cred însă că a obține rezultate bune în lumină slabă ține de experiență și de intuiție de moment. Trebuie să cauți expunerea potrivită, atât la setările aparatului cât și la încadrarea fotografiei și trebuie să fii atent la lumină. Un alt lucru care mă bucură la Fujifilm e că avem o calitate bună la jpg, odată ce mă familiarizez complet cu aparatul voi putea folosi destul de des acest format și simulările culorilor de film. În final, scopul e de a avea un timp de expunere suficient de mic pentru a putea fotografia din mână, iar aici ar fi fost suficient ISO 6400. Presupunând că aș fi vrut doar să fac o fotografie acelei coperți, rezultatul final ar fi fost cel de mai jos, cu tot cu o prelucrare cât de cât (inclusiv Enhanced Noise Reduction în Lightroom, dar cu o valoare mult mai mică, de 20%).
dam167.wordpress.com 