Să vă zică dam ăsta…

… ce a mai făcut. Am un update chiar și pentru rezoluțiile de la început de an – spoiler alert, sunt în grafic. Din păcate fotografia de anul ăsta nu e spectaculoasă, o să presar 2-3 poze printre rânduri. 

În apărarea mea, anul ăsta am fotografiat între pauzele de bere. Apropo de bere și mâncare, am încercat, dar n-am putut sta prea mult cu aparatul în mână.

Am avut câteva excursii, am luat aparatul cu mine, l-am atârnat pe umăr, dar pe primul plan au fost oamenii cu care am fost. Am preferat să nu mă ridic de masă si să plec în căutare de cadre, ci am preferat să pun aparatul de o parte. Natura în general îți arată culori frumoase, mai ales în zilele însorite ale primăverii, dar nu sunt cadre deosebite.

Am și dedicație pentru Dunia – 2-3 cadre, îmi pare rău dar a trebuit să beau bere, să fac grătare, zău acuma, cât să mai apăs și pe butoanele alea de la aparat?!

Continui cu muzica, mai exact cu colecția de muzică. Și mai exact, discuri de vinil. După cum am mai zis în postările anterioare, nu văd un motiv practic pentru care ai asculta muzică, în 2022, la un pick-up. Ai nevoie de echipament specific, trebuie să cumperi discuri (care nu sunt ieftine, apropo) și mai trebuie să ai și grijă de ele. Daaaaaar, e activitatea de a colecționa, de a te bucura de variante ale unor albume, de a asculta muzica altfel. Echipament audio n-am mai cumpărat, cu excepția unor căști pentru a asculta muzică la birou – eu zic că nu se pune, că au fost ieftine și sunt wireless.

Am un side project cum se spune, dar cum e legat de profesia mea, avansează destul de greu. Avansează, dar încet, pentru că atunci când ajung acasă nu mai am răbdare să fac, practic, aproape același lucru. Totuși, AVANSEAZĂ, iar asta e important pentru mine.

Rezoluțiile. Prima era legată de mișcare. Am făcut un „squat challenge” de 30 de zile, după ce am văzut asta pe un canal de YT de ciclism. Practic am făcut 50 de genuflexiuni cu o greutate de 5 kg în fiecare zi, timp de 30 de zile. Provocarea era 100 cu 10 kg, dar pentru că am făcut asta seara, am vrut să fie mai ușor ca să-mi ia mai puțin timp și deci să fie șanse mai mici să renunț. Cu excepția unei zile, pe care am adăugat-o la coadă, am reușit! Da știu, până aici nu e nimic interesant, dar am simțit diferența în pedalele bicicletei. Același traseu, aproximativ aceeași putere, viteză mai mare. Practic îmi era mult mai ușor. O trec pe asta la victorii, a fost ceva simplu și eficient. Declar rezoluția bifată.

A doua era cu circulatul. S-au mai relaxat restricțiile, se poate spune că am umblat mai mult. Mai urmează și un concediu, deci probabil că se poate bifa și asta.

Bețele chinezești. Eh, aici am încercat, dar nu prea s-a lipit. Am lăsat-o mai moale cu mâncărurile chinezești pentru că n-am prea ajuns la magazine să cumpăr ingrediente specifice, iar de chestii simple m-am săturat. Le-am mai folosit, dar de vreo 2-3 ori.

A patra se referea la side projects. Bifat, zic eu, după cum spuneam mai sus.

Ah, voiam să lucrez mai puțin. Depinde cum o privești, la job am lucrat mai puțin, pe lângă am lucrat mai mult. Per ansamblu poate tot pe acolo e. Un lucru e sigur, luna august a lui 2022 mă găsește mai liniștit și mai odihnit decât augustul anului trecut. Tind să cred că am făcut ceva bine.

În continuare vreau să fotografiez mai mult – asta n-o să fie greu, am încărcat bateria aparatului doar pentru că pot, nu că era nevoie. Și o să-mi cumpăr discuri. E ceva aproape terapeutic în a răsfoi discuri prin magazine, mai ales că acum se găsesc mai peste tot. A, și cum vine concediul (sper) urmează să citesc alea 1-2 cărți/1-2 ani. Dacă o țin așa, în câteva zeci de ani aproape că n-o să mai fiu incult.

Gata pentru moment, dar cred că o să revin cu o postare despre pick-up, că tot discutam cu Vladen într-o postare anterioară și poate ajută pe cineva. 

5 comments

  1. Halca din prima poza m-a lovit in inima…
    Eu cu betisoarele ma descurc rezonabil, partial fiindca am stat o luna in Tokyo cand aveam 12 ani si cumva a devenit necesar pe motiv ca la speluncile standard aia (pe vremea aia cel putin) nu dadeau tacamuri europene. Acum desi, cum spuneam, ma descurc, nu practic nici macar cand am ocazia pe motiv ca ma enervez fiindca-s lent si nu reusesc sa gasesc motivatia (comparativ cu setul de tacamuri europene). Aici avem cateva locuri unde, ostentativ, nu dau decat betisoare. Chiar si acolo cer tacamuri (ca au, dar se uita urat). Cred insa ca e skill bun de avut, mai ales daca vrei sa calatoresti spre Asia. Ca inotul, nu stii cand iti trebuie :).
    Colectiile si side-projecturile sunt sanatate curata, de calatorii nu-s asa convins (pe mine m-a lovit tot ce stagnase peste covid – mi-a fost dor dar incep sa-mi reamintesc de ce ma saturasem).
    Ce casti wireless?

    1. A fost un mușchi de vită de Argentina de 2 kg și ceva – sublim. Aveam ceva emoții pentru că de obicei noi nu prea facem carne de vită pe jar și ne era frică să n-o ținem prea mult sau să nu fie ok jarul și să se usuce prea tare. De asta am și doar 2-3 poze, și alea slabe, că îmi stâtea mintea doar la carne, plus că nu prea era lumină acolo – doar e log de grătare și de băut, nu de ședințe foto.

      Trebuie și mâncarea să fie gătită pentru a fi mâncată cu bețișoare dar, cum bine zici și tu, motivația dispare ușor – e ușor să iei niște tacâmuri normale și aia e. Mie îmi place și cum le folosesc ei la gătit și amestecat, mi se pare fascinant cun un instrument atât de simplu poate fi atât de versatil. Așa e, e un skill bun de avut.

      Căștile sunt Panasonic RB-M300BE-K. Aveam nevoie de căști pentru birou, voiam să fie over ear, să se audă ok (ca la birou oircum n-o să fiu concentrat pe muzică), să fie wireless și ieftine. Modelul ăsta l-am văzut în magazin și mă tot gândeam că dacă prind o ofertă bună le-aș lua – erau cam 400 de lei, eu le-am luat cu 300.

      Sunt căști de 3-400 de lei – ok, dar nu se compară cu cele scumpe. Nu se aud rău, dar nu sunt foarte comode, iar după vreo 2 ore încep să le simt.

      La un moment dat m-am hotărât că nu mai vreau să dau mulți bani pe căști wireless, pentru că am ajuns pe la 2 mii de lei și tot n-am găsit unele care să-mi placă. Pe atunci nu erau încă lansate AirPods Max, dar nu știu dacă le-aș fi luat oricum. Acasă ascult la niște Sennheiser HD800 care îmi plac mult. Sound stage-ul e fantastic, dar la înalte au mici probleme la anumite frecvențe. În rest, sunt foarte comode și ușoare.

      1. N-am incercat pana acum vita pe gratar (de frica ca o stric, evident). Merg cumva la sigur cu aripi de pui si burta/coaste de porc (+plus cu ce legume apare doamna de prin frigider). Ah, am mai incercat somon, pana acum bagat in foita din aia metalica. Mai nou am cumparat un fel de grila din plastic rezistent la caldura care cica ajuta cu pestele, dar n-am apucat sa incerc ca ne ploua continuu vara asta, Mici pe aici n-am gasit (cred cu tarie ca sunt, dar nu am rabdare sa bat magazine sa caut si romanca familiei, in mod suspect, nu gaseste nici ea motivatie). Dar o sa-i arat vaca ta sa vedem daca nu putem si noi incerca (imi inchipui ca tb sa gasim si pe aici). Ai ceva tips & tricks cum ai facut sa nu iasa talpa?
        Sa stii ca si pe AirPods Max le simti dupa cateva ore. Calitatea sunetului mi se pare neasteptat de buna, dar la design mai au de lucru in opinia mea.
        Gatit cu betisoare n-as avea curajul sa incerc ca stiu ca as avea de curatat ca un sclav dupa asa tentativa. Dar intentionez sa o provoc pe doamna sa incerce ea :)).

  2. Noi am pus toată bucata de carne deasupra jarului încins (ceva mai mult decât pentru grătarul obișnuit) pentru a-i face acel searing la suprafață, apoi am tăiat-o în felii cam de 2 cm grosime și le-am pus pe fiecare puțin pe grătar, pe fiecare parte. N-am poze cu ce am pus efectiv în farfurie pentru că a fost un moment de-ăla în care nu zicea nimeni nimic și se mânca cu poftă. Probabil că a fost cam well done carnea, dar nu a fost deloc uscată.

    În principiu e greu să faci o vită de argentina ca talpa pentru că e foarte fragedă. Abordarea profi ar fi să-i faci un searing inițial, poate fi și puțină flacără la jar, iar apoi să o pui într-o zonă unde jarul nu e așa încins, cu un termometru wireless – așa am văzut la Guga Foods pe YT. Depinde și de cât de mari sunt bucățile, aici noi am pus-o pe toată inițial, dar era clar că nu aveam cu să o facem uniform dacă o lăsam așa.

    Cred că trebuie să încerci și na, e posibil să nu iasă din prima, pentru că grătarele sunt diferite, jarul e diferit (depinde de lemn și/sau cărbune). Eu aș spune că e important să fie temperatura mai mare ca de obicei și să nu o prăjești prea tare. Dacă e încă prea crudă o mai poți arunca 1 min pe grătar, că e încă încins.

    Sunt curios să încerc și eu AirPods Max când le aduc în magazine, dar acum că m-am obișnuit cu astea pe fir și amplificare cred că o să-mi tot iau de-astea mai ieftine wireless. Am niște Sony (950BT, ceva de genul) la care s-a dus bateria și care sunt foarte confortabile, dar nu sunt mulțumit de durabilitatea lor – s-au rupt repede de la aruncat prin rucsac. Dar cupele sunt doarte moi și presiunea pe urechi mi se pare fix cât trebuie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s